Acum, că vârful crizei refugiaţilor a rămas în urmă, putem judeca la rece, fără pasiune şi exces de emoţie, fenomenul migraţiei, determinate fie de război şi persecuţii, fie de sărăcie. Este bine să fim informaţi, să înţelegem exact cine sunt refugiaţii, ce vor, ce reguli li se aplică, către ce ar trebui să tindă societăţile noastre pe care ne place să le numim avansate.

Mircea Mocanu, șeful Biroului Român al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), a combătut principalele mituri despre refugiaţi identificate în societatea românească, în cadrul unui interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

1

Vladimir-Adrian Costea: Domnule Mocanu, în societatea românească putem identifica o gamă diversă de mituri în raport cu refugiații. Cum vă explicați cauzele care au dus la formarea acestor mituri?

Mircea Mocanu: Necunoașterea fenomenului migrației, a motivelor pentru care oamenii aleg să-și abandoneze căminul și a situației din țara de origine a migranților sunt principalele motive ale apariției informațiilor nefondate care duc la resentimente față de migranți.

Unul dintre mituri se referă la cel al “colonizării” României datorită numărului “mare” de refugiați care iau locurile de muncă din România. Cum combateți acest mit?

De la începutul anului până în acest moment, în România au solicitat azil un număr de aproximativ 4.500 de migrați din care doar aproximativ un sfert au primit o formă de protecţie în România, restul fiind nevoiți/ să părăsească teritoriul ţării.

La o analiză simplă observăm că distribuirea celor aproximativ 1.000 de refugiaţi în cele 41 de judeţe ale ţării rezultă în aproximativ 25 de persoane per judeţ sau aproximativ 4-5 familii/judeţ.

De asemenea, în acest moment România se confruntă cu o acută criză a forţei de muncă, iar imigraţia, ca şi în alte state, reprezintă una din pârghiile ce poate restabili un echilibru. Rata şomajului şi semnalele din partea sectorului privat indică faptul că cererea de locuri de muncă este cu mult mai mare faţă de ofertă.

Un alt mit etichetează refugiații cu teroriștii, alimentând temerile legate de siguranța fiecărui cetățean. Care este eroarea de argumentare pe care o identificați?

Solicitanții de azil care primesc o formă de protecție în România trebuie să parcurgă un proces complex, coordonat de Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Imigrări. Acest proces include interviuri și verificări amănunțite (ex. verificarea documentelor prezentate de fiecare migrant și a identității acestuia, analizarea situației din țara de origine etc.) menite să elimine riscurile legate de securitate.

Terorismul este principalul motiv pentru care refugiaţii pleacă din ţările de origine, iar nevoile lor sunt în principal legate de siguranţa personală și a familiei  şi de sanșa la o viață demnă.

De asemenea, dacă analizăm profilul celor care au comis acte teroriste în ultima decadă în diverse ţări, este evident că acestea au fost realizate fie de cetățeni ai respectivelor state, fie de cetățeni străini care se aflau de o perioadă îndelungată în acele țări . Prin urmare argumentul teroriștilor sosiți împreună cu valul migraționist nu este unul sustenabil. Dimpotrivă, lipsa unor măsuri de integrare socio-economică reale şi discriminarea pot duce la radicalizări ale migranților împotriva societăților în care s-au stabilit și pe care pot ajunge să le considere ostile.

Refugiații au smartphone-uri, deci sunt bogaţi… iar dacă nu le convine cultura europeană, trebuie să se întoarcă acasă. Cât de răspândit este acest mit?

A fi refugiat nu înseamnă neapărat a fi fost sărac în ţara de origine. Din păcate, conflictele nu diferenţiază între săraci şi bogaţi, între femei şi bărbaţi sau între adulţi şi copii. Posesia unui telefon mobil inteligent este de multe ori singura modalitate de supraviețuire, pentru că permite vizualizarea  traseului pe care trebuie sau pot să-l urmeze spre ţara de destinație, accesarea unor informaţii ce le pot salva viata şi păstrarea legăturii cu familia pentru a-i asigura că sunt în viaţă.

Și totuși, mult mai influent este mitul legat de distribuirea fondurilor. De ce să oferim ajutor refugiaților când bugetul României “nu permite” sprijinirea studenților sau pensionarilor?

Refugiații nu vin în România pentru banii pe care îi pot primi aici, ci pentru șansa de a-și relua viața în condiții de siguranță și demnitate după ce au fugit din calea războiului. Integrarea lor în România va presupune anumite costuri inițiale – cazare, hrană, organizarea de cursuri de limba română, analize medicale etc. Aceste costuri însă, sunt suportate în marea lor majoritate de Uniunea Europeană.

Practic, România primește fonduri de la Uniunea Europeană pentru a integra oameni, unii dintre ei deja școliți și calificați, care în viitor pot fi o resursă foarte valoroasă pentru comunitățile unde aceștia  aleg să înceapă o nouă viață.

După etapa de integrare, refugiații intră pe piața muncii, devenind plătitori de taxe și impozite. Conform statisticilor de la nivel european, 60% dintre migranți își găsesc un loc de muncă în primul an de la sosirea în țară, iar 82% dintre aceștia își păstrează locul de muncă și după 3 ani de zile.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligații asumate la nivel național și internațional. Deficiențele dintr-un anumit sector economic sunt responsabilitatea factorilor competenţi cu atribuţii în domeniul respectiv şi trebuie rezolvate eficient. Acestea nu trebuie însă să afecteze obligaţiile pe care statul le are în alte domenii, care au alocate fonduri separate şi funcționează mai eficient.

Cel mai probabil, astfel de mituri sunt mult mai numeroase în societate. Cum trebuie să reacționăm atunci când ne întâlnim cu cetățeni care cred în aceste mituri?

Istoria recentă ne-a învăţat că Internetul, folosit eficient, ne poate aduce multe avantaje în viaţa de zi cu zi. Volumul de informaţii cu care suntem asaltați în fiecare zi nu trebuie să elimine procesul gândirii si analizei individuale a acestora.

Avem cu toții obligația de a filtra informațiile care sunt publicate pe diversele canale de comunicare.

În România sunt deja milioane de străini …

Adevarul este că în momentul de faţă, potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrări, în România sunt 114.024 de cetățeni străini, dintre care 66.382 provin din state terțe (cei mai mulți sunt din Moldova – 10.692, Turcia – 9.029 şi China – 7.780) şi 47.642 din state membre ale UE, Spațiului Economic European (SEE) și Confederației Elveţiane (Italia – 13.800, Germania – 5.632, Franța – 5.374).

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) este o organizație interguvernamentală. În România, OIM funcționează din anul 1992 și activează pentru asigurarea reglementării procesului migrator, promovând cooperarea internaţională în privinţa problemelor legate de migraţie, asistând în căutarea soluţiilor practice la problemele migraţiei şi acordând asistenţă umanitară categoriilor de migranţi defavorizate.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu