Problemele legate de corupție și de politizarea instituțiilor statului decredibilizează proiectul federalizării Republicii Moldova în rândul cetăţenilor, generând numeroase semne de întrebare legate de perspectivele unui stat falimentar.

Nicolae Țîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. Începând cu 2013 este asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, iar din 2017 expert-coordonator al proiectului demarat de Chamber of Excellence in International Affairs (CEIA) – CheckMedia.ro. Nicolae Țîbrigan a realizat o analiză privind avantajele şi dezavantajele federalizării Republicii Moldova, în cadrul unui interviu acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

 01

Vladimir Adrian Costea: Care sunt avantajele și dezavantajele federalizării Republicii Moldova?

Nicolae Țîbrigan: Pentru început trebuie să subliniez că federalismul reprezintă, în primul rând, un tratat bazat pe încredere.

Pentru statele occidentale, federalismul este asociat cu respectarea drepturilor omului, multiculturalism, guvernare comună, distribuția puterilor în stat etc. – șansa prezervării unității teritoriale într-un stat divizat cu o „societate plurală”. Acesta funcționează conform cu separarea pe verticală și orizontală a principiilor puterii politice.

În ciuda acestor argumente, federalismul nu poate fi o soluție pentru R. Moldova din cauza deficitului de legitimitate atât a statului, care a fost întotdeauna o parte a unei entități statale preexistente, cât și a elitei politice care, deseori, utilizează puterea politică drept paraven pentru afaceri ilegale sau semilegale. Pe lângă acești factori, rețelele sociale paternaliste care influențează activitățile economico-financiare, statul de drept captiv în mâinile unui partid sau a unei rețele de partide, corupția endemică susținută de rețelele de guvernare, toate acestea blochează implementarea oricăror reforme atât de necesare societății și obstrucționează dezvoltarea statului în ansamblu.

Care sunt eventualele etape de federalizare ale Republicii Moldova?

Până în prezent, nu există un „proiect federalist” asumat oficial de către autoritățile de la Chișinău, așa că e greu de speicificat vre-o „etapă de federalizare”. Conform Constituției, R. Moldova rămâne un stat-națiune cu un singur popor ca entitate constituentă, chiar dacă este un stat cu o populație eterogenă din puct de vedere al locuitorilor săi. De-a lungul celor 26 de ani de independență, au existat mai multe „proiecte”/„alternative” de federalizare propuse de diverși actori. Dar se pare că toate proiectele de federalizare inițiate pentru R. Moldova fac parte dintr-o efort constant al Federației Ruse pentru controlul întregii republici, asta dacă ne uităm cu atenție la actorul emitent al tuturor acestor proiecte, de la Memorandumul de la Moscova (1997), Memorandumul Kozak și până la Proiectul lui Dodon – Moldova Federală (2013).

În ce măsură federalismul reprezintă o miză politică și administrativă pentru Republica Moldova?

Promotorii acestui proiect consideră că miza politico-administrativă a federalizării Republicii Moldova ar consta în reglementarea definitivă a conflictului transnistrean – vechea himeră după care aleargă cam toate forțele politice de la Chișină. Mă îndoiesc că federalizarea va rezolva problemele acumulate de-a lungul timpului în republică, și așa cum a arătat practica internațională, genul acesta de experimente pot pune în pericol nu doar stabilitatea unei țări, ci și pe cea regională.

Și acum îmi amintesc declarațiile lui Mark Tkaciuk, aprobate de participanții la o emisiune difuzată pe postul rusesc TVȚ – „Pravo Golosa”: „R. Moldova independentă nu va exista atât timp căt Chișinăul și Tiraspolul nu se vor uni în condiții de drepturi egale”. Astfel, republica ar deveni partenerul strategic al Rusiei dintr-un simplu calcul aritmetic. Electoratul pro-rus din R. Moldova (>40% din corpul electoral) împreună cu cei 250 mii de alegători din Transnistria (cu orientare politică evident pro-rusă) ar putea realiza o „istorie politică eternă” eurasiatică – un panaceu livrat permanent de Kremlin pentru soluționarea crizei transnistrene.

În ce condiții federalismul poate reprezenta o soluție pentru dezvoltarea Republicii Moldova, din punct de vedere politic, administrativ și economic?

Pentru ca un astfel de proiect național, de genul „vrem să ne reunificăm țara” să aibă sorți de izbândă și să reprezintă un proiect cu adevărat realist, ar fi nevoie de o minimă încredere, respect reciproc și voință comună. Din păcate, ultimele sondaje arată că peste 80% din moldoveni cred că lucrurile merg într-o direcție greșită. Federalismul ar putea fi o soluție pentru R. Moldova doar dacă este un proiect intern pe care cetățenii îl susțin și în care au încredere.

Proiectul „Moldova Federală” furnizat de socialiști nu reprezintă altceva decât un „surogat” al Memorandumului Kozak într-o variantă modificată calitativ, pe alocuri chiar plagiat, însă fără a se eschiva de câteva lacune conceptuale. Modelul de federalism invocat este asemănător cu

cel al Belgiei, Elveției, Germaniei, SUA și Rusiei, fără a face o distincție clară între aceste tipuri de democrații și principii federale. De această dată, justificarea federalizării nu mai este una geopolitică, impusă de exterior, ci o necesitate „internă” de reunificare a „poporului”. La fel ca și în cazul precedentelor proiecte de federalizare, permanent lasă să se înțeleagă faptul că ar exista un consens politic internațional pe dosarul federalizării, atât din partea Rusiei, cât și din partea SUA și a UE, deși niciun oficial occidental sau reprezentant al misiunii diplomatice nu lansase în dezbaterile publice acest subiect atât de sensibil.

Care sunt provocările pe care le identificați în vederea impunerii federalismului în Republica Moldova?

Nu știm cu exactitate ce statut va pregăti Chișinăul pentru regiunea estică a republicii, însă mai multe surse oficiale amintesc de o posibilă „autonomie extinsă” în componența R. Moldova, deci o suplimentare a corpului electoral cu cel puțin 10% votanți pro-ruși în legislativul de la Chișinău – o lovitură puternică pentru vectorul pro-occidental al statului. „Federalismul imperfect” (sistemul devolut – n.r.) asemănător cu cel al Spaniei ar putea constitui o soluție pur teoretică pentru R. Moldova, în realitate, consecințele pot fi dramatice materializându-se prin escaladarea unor posibile conflicte interetnice, reducerea suveranității Chișinăului pe plan extern precum și dezechilibrul spectrului politic prin creșterea influenței partidelor pro-ruse și punerea în practică a planurilor subversive ale Moscovei.

Există voința politică pentru federalizarea Republicii Moldova? Cum se poziționează Rusia față de acest demers?

Momentan, dosarul federalizării R. Moldova este lăsat deoparte și cu siguranță va fi reactivat după alegerile parlamentare de la sfârșitul anului 2018 prin organizarea unui referendum național la inițiativa președintelui Dodon, dar fără a insista asupra retragerii trupelor ruse staționate în regiune. Pe termen mediu însă, un astfel de scenariu poate transforma R. Moldova într-o provocare de securitate la frontierele estice atât ale României, cât și ale Alianței Nord-Atlantice.

În ceea ce privește poziționarea Rusiei, nu avem încă poziții deschide de susținere a proiectului „Moldova Federală” a lui Dodon, însă acestea se manifestă într-o formă mai subtilă, prin eufemisme precum „modelul juridico-statal acceptabil bazat pe normele dreptului internațional” schițate de președintele Putin. Momentan, strategia Kemlinului în raport cu acest proiect este de expectativă, deoarece miza e mare, fiind nevoie acum de canalizarea atenției pe alegerile parlamentare de anul viitor.

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu