Rezultatul alegerilor federale germane din 24 septembrie a.c. au generat o criză politică internă determinată de imposibilitatea formării unei coaliții de guvernare. În acest context, populiștii sunt avantajați atât de scenariul privind formarea unei Mari Coaliţii între CDU/CSU și SPD, cât și de cel al organizării unor noi alegeri în cazul în care negocierile pentru formarea guvernului german vor eșua.

Tana Foarfă, expert afiliat Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, a realizat o analiză despre actuala criză politică din Germania, pornind de la posibilele soluţii pentru formarea unei coaliţii de guvernare, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

1-6-1 

Vladimir Adrian Costea: La mai bine de două luni de la alegerile legislative, negocierile pentru formarea unei coaliții de guvernare în Germania se află în impas. Care sunt opțiunile de care dispune Angela Merkel în acest moment pentru a rămâne cancelar?

Tana Foarfă: Așa cum am menționat în articolul despre alegerile din Germania, scenariile de coaliție nu erau foarte multe, mai ales că rezultatul alegerilor a fost prevăzut cu destul de multă acuratețe datorită sistemului electoral nemțesc foarte stabil. Pentru obținerea unei coaliții de guvernare, este nevoie de obținerea unei majorități în Parlament. Pe scurt, CDU/CSU a obținut 32.9%, social-democrații SPD au obținut 20.5%, extrema dreaptă eurosceptică AfD a ieșit pe locul 3 cu 12.6%, locul 4 a fost ocupat de FDP cu 10.7, iar extrema stângă die Linke și ecologiștii Grüne cu 9.2, repsectiv 8.9%. Am enumerat aceste procentaje pentru a sublinia faptul că totul se rezumă la calcule matematice pentru întrunirea a 50% din procentaje.

Există astfel doar două opțiuni pentru obținerea unui guvern majoritar: Marea coaliție (adică CDU/CSU cu SPD) și Coaliția Jamaica (CDU/CSU cu FDP și Grüne). Cum Martin Schulz a anunțat imediat după rezultatul alegerilor că partidul său nu va intra la negocieri cu CDU/CSU, Angela Merkel a rămas cu opțiunea de a forma coaliție cu partidul mediului de afaceri și cu ecologiștii.

Eșecul negocierilor cu liberalii limitează și mai mult opțiunile lui Merkel. În acest context, care sunt șansele formării unei coaliții cu SPD?

Într-adevăr, liberalii s-au retras din discuții, liderul lor Christian Lindner menționând faptul că nu au găsit o viziune comună pentru modernizarea țării și nici nu au reușit să stabilească un principiu de încredere în viziunile celorlalți parteneri la discuție. Presiunea pusă pe Merkel a fost foarte mare, deoarece liderul partidului social-democrat anunțase în prealabil că nu va participa la negocieri cu CDU/CSU, toată lumea a crezut că se vor organiza noi alegeri.

Cu toate acestea, în urma insistențelor Președintelui Germaniei (care este membru SPD), partidul social-democrat a anunțat că este deschis la discuții și că dorește să susțină un guvern condus de cancelarul Merkel pentru a reda o stabilitate politică Germaniei. În acest moment, Schulz este pus într-o situație foarte dificilă, deoarece liderii land-urilor insistă ca acesta să renunțe la ambiția de a nu întruni marea coaliție. Schulz dorește să susțină un guvern minoritar, adică să susțină doar propuneri punctuale ale lui Merkel în Parlament, fără a face parte din administrația sa.

Totuși, eu cred că SPD va intra în negocieri și cred că vor reuși să realizeze din nou Marea Coaliție, deoarece presiunea e mult mai mare, suntem martori deja la o perioadă de două luni de instabilitate, iar Germania are nevoie să-și rezolve conflictele interne pentru a-și concentra eforturile pe agenda europeană.

În schimb, Merkel a anunțat de nenumărate ori că dorește un guvern stabil. În aceste condiții, vedeți exclusă opțiunea formării unui guvern minoritar?

Cred că formarea unui guvern minoritar este ultima variantă pe listă, chiar cred că mai degrabă se vor organiza noi alegeri. Nu doar pe lista lui Merkel, dar cred că și pe lista Președintelui Germaniei și a cetățenilor europeni. Merkel s-a declarat sceptică în a conduce un guvern minoritar, deoarece are nevoie de stabilitate internă pentru a-și duce la capăt mandatul de 4 ani și pentru a-și continua agenda politică, în special cea europeană.

De asemenea, am citit studiul unui sondaj realizat de ARD imediat după ce au eșuat negocierile cu FDP unde se analiza că 63% din cetățenii germani vor alegeri noi dacă nu se reușește o coaliție majoritară, doar 23% erau de acord cu formarea unui guvern minoritar. Cu toate acestea, conform ZDF, 43% din populația germană identificată pentru un sondaj propriu nu dorește să participe la o nouă rundă de alegeri, fapt ce ar ridica întrebări despre legitimitatea rezultatelor cu o rată de participare a electoratului atât de scăzută.

Astfel, eforturile Președintelui Steinmeier se concentrează pe determinarea partidelor de a crea o coaliție majoritară. Și consider că în acest moment acesta este subiectul de discuție, cred că celelalte alternative (guvern minoritar, alegeri) sunt cumva lăsate în spate și nimeni nu dorește să se gândească la aceste opțiuni pe moment, prioritatea fiind crearea coaliției majoritare.

“Cea mai bună cale” descrisă de Merkel este reprezentată de organizarea unui nou scrutin electoral. Va avea Angela Merkel de câștigat în cazul în care va trebui să înfrunte din nou social-democrații și extremiștii?

Într-adevăr, Angela Merkel preferă organizarea de noi alegeri în detrimentul unui guvern minoritar, deoarece se bazează pe faptul că electoratul Germaniei este unul stabil și că rezultatele curente nu vor fluctua foarte mult. La nivel regional, CDU/CSU au o masă destul de mare de alegători, iar numărul este constant. Partidul conservator și-a păstrat poziția de lider în alegeri, deși nu a avut un rezultat atât de mare pe cât își doreau. Cred că Merkel dorește să folosească o nouă rundă de alegeri pentru a-și consolida poziția de cancelar, deoarece are convingerea că CDU/CSU poate suporta noi alegeri și astfel ea ar putea folosi pe masa de negocieri această „armă”, încrederea (dublă) a alegătorilor în partidul ei. Și are și cifre care să demonstreze acest lucru, deoarece 60% din cetățenii chestionați într-un alt sondaj au confirmat faptul că ar vota la fel cum au votat la finalul lunii septembrie, doar 8% fiind cei care au spus că și-ar putea schimba votul.

Dacă stăm să ne gândim, ar fi incomodată de un guvern minoritar prin faptul că ar putea fi blocată în unele dosare, însă nu are nimic de pierdut dacă riscă să intre din nou în alegeri. În orice caz, cred că prioritatea ei este să formeze coaliția majoritară.

Președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat împotriva unei asemenea soluții, devenind puțin probabilă opțiunea convocării unor noi alegeri. În schimb, opțiunea președintelui este de a chema partidele politice la consultări. Va reuși Steinmeier să-i ofere lui Merkel o coaliție de guvernare? Care sunt șansele ca un astfel de scenariu să se întâmple? Cum ar putea arăta o astfel de coaliție?

Da, consider că presiunea lui Steinmeier asupra partidului său, SPD, va da roade și cred că negocierile vor duce la stabilirea Marii Coaliții CDU/CSU și SPD. Și de fapt nu este vorba numai de presiunea internă, ci și de poziția Germaniei la nivel european, care nu poate fi reprezentată până când poziția lui Merkel nu este consolidată în mod oficial.

Cred că atât Steinmeier, Angela Merkel, precum și foarte mulți membri SPD sunt foarte determinați să obțină o coaliție majoritară, așa că un astfel de scenariu este cel dorit, mai ales că Marea Coaliție e un exercițiu deja practicat în mandatul anterior al lui Merkel. Iar acest scenariu este cel preferat de cetățenii germani, deoarece oferă armonie și stabilitate.

Referitor la cum va arăta o astfel de coaliție din punct de vedere politic, trebuie să o privim ca pe un compromis prin care cele două partide sunt de acord să evite conflictele. Este o mișcare ce oferă stabilitate, oferă o guvernanță solidă ce oferă rezultate în deciziile politice de zi cu zi. Dacă ne uităm la mandatul anterior, bilanțul este unul pozitiv, cu inițiative adoptate în diverse domenii, spre exemplu stabilirea salariului minim în Germania, vârsta de pensionare, extinderea cetățeniei duble, finalizarea programului de energie nucleară etc. Chiar și acum, există foarte multe elemente în comun între cele două partide, dacă analizăm programele lor electorale, spre exemplu extinderea mandatului Frontex, poziționarea față de Rusia și extinderea competențelor UE în ceea ce privește zona Euro.

În schimb, această stabilitate nu oferă posibilitatea dezbaterilor, a aducerii în discuție a unor teme mai sensibile. Iar cele două partide au o viziune diferită asupra alocării a 2% din PIB pentru apărare sau asupra politicii externe UE. O astfel de alianță nu tratează nevoia de dezbateri politce constructive, nu există o opoziție reală. Și tocmai această tăcere asumată pe unele subiecte încurajează grupuri politice extremiste de a deveni vocale. Acesta a fost cazul cu AfD, care s-a poziționat împotriva politicilor de migrație ale guvernului Merkel, fiind astfel actorul vocal aflat în opoziție și oferind tocmai acea perspectivă critică de care cetățenii germani duceau lipsă.

Care sunt opțiunile “de rezervă” în cazul în care consultările se vor dovedi zadarnice?

Din punct de vedere constituțional, dacă nu se întrunește o coaliție majoritară, Președintele Germaniei trebuie să numească un cancelar care să fie aprobat de parlament. Astfel, Merkel are posibilitatea de a convinge membri parlamentului să îi voteze mandatul, iar acest lucru înseamnă că trebuie să dea dovadă de flexibilitate în mandatul său și să fie conștientă că va fi votată individual în funcție de pozițiile luate pe anumite teme politice și că se poate să aibă parte de susținere în Parlament pe unele dosare, însă pe altele nu. Dacă propunerea de cancelar a Președintelui nu primește avizul după 3 runde de vot, atunci Președintele este nevoit să ceară alegătorilor să meargă la vot, iar în acest caz calculele se vor relua.

Care sunt riscurile la care se expune, în acest moment, Angela Merkel? Își poate pierde funcția de cancelar?

Popularitatea Angelei Merkel este în scădere. Chiar dacă partidul conservator poate ieși învingător după noi alegeri, părerile societății nemțești sunt împărțite atunci când sunt întrebați dacă doresc ca Angela Merkel să rămână cancelar. Mulți consideră chiar că Merkel ar trebui să se retragă în cazul în care ar fi nevoie de organizarea a noi alegeri. În plus față de asta, ultimele două luni au fost extrem de dificile și au contribuit la destabilizarea imaginii ei. Sunt multe voci care spun că nu mai deține atâta putere cât să conducă un guvern, având în vedere că nu a reușit să negocieze cu liberalii.

Totul depinde acum de negocierile cu SPD. Social-democrații sunt conștienți că trebuie să își joace cartea, de aceea au și început să pună condiții chiar pentru începerea negocierilor. Ei își doresc o pensie suplimentară pentru persoanele cu drepturi scăzute la pensie, renunțarea la asigurările de sănătate în regim privat. Iar cel mai sensibil punct se va dovedi a fi politica de migrație și a refugiaților, deoarece SPD nu este de acord cu limita superioară de primire a migranților și refugiaților impusă de partidul conservator, deoarece este „împotriva constituției și a Convenției de la Geneva”.

Recent, comisarul european pentru buget, Gunther Oettinger a atenționat că populiștii își pot consolida poziția în cazul în care vor eșua negocierile pentru formarea guvernului german. Este întemeiată atenționarea comisarului Oettinger?

Da, sunt de părere că este întemeiată. De fapt, în toată ecuația asta, partidul de extremă dreapta AfD sunt cei care au avut de câștigat pe toată durata acestor negocieri, deoarece s-au axat în opoziție, atacând personalitatea lui Merkel și incapacitatea sa de a forma o coaliție. Așa cum am menționat deja, electoratul german mereu a dus lipsă de o opoziție vocală și activă, deoarece toate partidele clasice au găsit mereu un teren comun de discuție. AfD oferă acest element de noutate pe scena politică nemțească, acest „altceva” și „altfel” față de politicile promovate până acum.

În ce măsură criza politică din Germania va avea repercusiuni asupra UE și discuțiilor privind viitorul construcției europene?

Cred că o primă repercusiune s-a observat deja la summitul social UE din Suedia, unde marea absentă în adoptarea deciziilor despre Pilonul European al Drepturilor Sociale a fost Angela Merkel. Presa, dar și membri ai Parlamentului European, nu au privit deloc cu ochi buni această absență și au criticat faptul că Merkel a transmis prin neparticiparea sa la Summit un mesaj negativ, că neglijează dimensiunea socială a proiectului European. A fost acuzată de neglijență și de faptul că l-a lăsat pe Emmanuel Macron la cârma motorului franco-german. Este foarte important prin urmare ca această criză să se rezolve cât mai repede, deoarece imaginea Germaniei în UE este afectată, iar influența lui Merkel pierde teren dacă nu este lăsată de circumstanțe să se implice total în problemele Uniunii.

Tana Foarfă a obţinut licenţa în Ştiinţe Politice la Université Libre de Bruxelles şi a efectuat un master în Studii Europene la KU Leuven, specializarea ei fiind Relaţiile Externe ale Uniunii Europene. În tot acest timp a fost membru coordonator al unei delegaţii participante la o simulare NATO în Washington D.C., unde a obţinut premiul de excelenţă şi a efectuat două stagii în Parlamentul European. Lucrarea sa de master intitulată „Importanţa valorilor europene în Strategia Globală a UE – o analiză dintr-o perspectivă externă a promovării valorilor europene” a fost o cercetare condusă în anticiparea lansării oficiale a documentului şi a inclus elemente şi propuneri pentru conţinutul acestui document, cât şi pentru viitorul strategiei de securitate UE.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu