Faliile identitare nu au dispărut din peisajul românesc continuând să divizeze și să antreneze puternice antagonisme în societate. Un exemplu elocvent este reprezentat de apariţia unor clivaje artificiale generate de abordările populiste legate de imaginea țapului ispășitor, utilizat pentru a distrage atenţia de la responsabilităţile decidenţilor politici.

Vintilă Mihăilescu, profesor universitar doctor şi director al Departamentului de Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, a vorbit despre inventarea țapului ispășitor în România, la zece ani de la integrarea în Uniunea Europeană, într-un interviu acordat pentru Europunkt, lui Vladimir Adrian Costea.

 vintilc2a611

Vladimir Adrian Costea: A contribuit integrarea în Uniunea Europeană la democratizarea societății românești?

Vintilă Mihăilescu: Evident! Lumea uită repede, dar la începutul anilor 1990 lumea – majoritatea lumii – amesteca democrația cu „jos comunismul!”, cu UE, libertate și/sau drepturile omului. Iar când se supărau, unii răbufneau cu zăduf: ăstora li s-a suit democrația la cap! Mai important, procesul de integrare în UE a însemnat și procesul de domocratizare a țării. Euroscepticii ar face bine astfel să compare 1990 cu 2007. În mai puțin de 20 de ani, aveam toate instituțiile democratice, alegerile deveniseră o miză reală, libertatea presei era chiar mai mare decât în prezent iar libera circulație era deja un lucru firesc chiar și pentru cei mai puțin bogați – iar milioanele de migranți chiar nu erau bogați de loc! Ceea ce nu ni s-a spus însă – și nu am înțeles nici noi – este faptul că democrație (politică) și liberalizare (de piață) nu sunt același lucru. Or, dacă transferul de proprietate de la stat la privat era indubitabil necesar, modul în care s-a făcut nu a fost cel mai inspirat cu putință. Și în această privință nu aș scoate total din discuție nici responsabilitatea UE…

Vă rog să ne spuneți ce s-a schimbat în România în cei 10 ani de la integrarea în UE. Totodată, ce a rămas neschimbat?

S-au accentuat contrastele, distanțele sociale: inegalitățile dintre rural și urban sunt mai mari; PIB-ul a crescut, dar și procentul celor care trăiesc în prag de sărăcie; clasa politică a devenit tot mai cinică și desprinsă de societate, dar societatea civilă s-a maturizat; familia a rămas cea mai importantă valoare declarată a românilor, dar conflictele generaționale s-au acutizat; avem în continuare mai multă încredere în Bruxelles decât în propriul guvern, dar încrederea în UE s-a redus semnificativ iar încrederea în noi, în propria societate s-a prăbușit total: dacă unii l-au descoperit pe Dumnezeu, românii au ajuns să fie convinși că ei l-au inventat pe Dracul. Păcătos narcisism!…

Cum vă explicați (re)inventarea țapului ispășitor în România?

„Țapul ispășitor” bântuie omenirea de milenii, astfel că românii nu au nici un merit și nici un aport creativ în această privință. Când o societate este cuprinsă de nesiguranță, trebuie să-și explice de unde i se trage această insecuritate, cine este de vină pentru toate câte pătimește, ca să se poată apăra și să-și recapete încrederea în viață și în ea însăși. Societățile mai vechi aveau la dispoziție un țap ispășitor gata pregătit, mereu același, pe care se răzbunau. Statele recente au la dispoziție media prin care să anunțe populația care este țapul ispășitor al zilei și cum îi vor veni ele de hac. Și o fac după cum le dictează interesele. În România, din motive istorice complexe, „țapul ispășitor” a fost mai totdeauna din afară, ajutat însă și de niște „cozi de topor” din interior. O astfel de strategie are două avantaje: canalizează nemulțumirea societății și îi distrage atenție de la responsabilitățile Puterii: noi am vrut, dar „dușmanii” ne-au împiedicat. Împreună le vom veni însă de hac! Această strategie se cheamă însă acum populism și este extrem de periculoasă!

Care este efectul pe care îl generează utilizarea imaginea țapului ispășitor prin intermediul discursurilor utilizate de o parte din elita politică? Sunt ele internalizate sau le regăsim doar la nivel declarativ?

Este greu de spus ce este în capul guvernanților din acest punct de vedere. În mod cert, unii chiar cred în aceste fantasme, pentru că atât îi duce capul, pentru că le oferă o explicație simplă și avantajoasă. Alții s-ar putea să fie însă mult mai calculați și să știe ce poate prinde la mase și ce avantaje pot obține din această punere în scenă – adică manipulare. Totul va depinde deci de abilitatea de manipulare a Puterii, pe de o parte, și de capacitatea Maselor de a nu se lăsa manipulate, pe de altă parte.

 

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu