Ne preocupăm prea adesea de subiecte de presă trecătoare, în loc să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra problemelor importante ale societăţii. Unul dintre subiectele care ar merita o amplă analiză în spaţiul public este reprezentat de dimensiunea violului şi multitudinea formelor de hărţuire sexuală pe care le identificăm în comunitățile fundamentate şi întreţinute de structurile dominant patriarhale existente în cadrul culturii locale.

Amplificarea fenomenului violului şi hărţuirii sexuale conduce la apariția ierarhiilor de gen, de pe urma cărora victimele sunt supuse în mod constant la traume fizice și emoționale. Simultan, lipsa de sancționare și de semnalare a cazurilor de violul şi hărţuire sexuală de către autorități și membrii comunității, limitează posibilitățile de prevenire a abuzurilor și de protejare a persoanelor supuse la violențe fizice, verbale, emoționale, sexuale.

În acest an, campania #metoo a readus în prim plan complexitatea dimensiunii hărţuirii sexuale în cadrul societății, reușind să depășească obstacolele psihologice, emoționale și sociale pe care le întâmpină persoanele agresate în vederea identificării agresorilor într-un spațiu public.

Pornind de la dezechilibrul de putere între femei și bărbați, Monica Stancu, coordonator diversitate și incluziune, a analizat dimensiunea violului şi a hărţuirii sexuale în Europa, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

 Monica Stancu

Vladimir-Adrian Costea: Pentru început, vă rog să-mi spuneți cum a evoluat dimensiunea violului și a hărţuirii sexuale în Europa în ultimii ani.

Monica Stancu: Hărțuirea sexuală e un fenomen răspândit și face parte din realitatea de zi cu zi a multor femei din Europa și restul lumii. Este o realitate care începe devreme, de cele mai multe ori de la 12-13 ani. Se întâmplă în drum spre școală, la petreceri sau când trebuie să rămânem singure cu șeful la birou. Se întâmplă peste tot, de la satele din estul Europei până la Hollywood și la guvernul britanic.

Mișcarea #Metoo pornită în urma scandalului sexual în care este implicat producătorul hollywoodian Harvey Weinstein a încurajat victimele să vorbească despre traumele pe care le-au suferit din cauza experienţelor de hărţuire sexuală.

Potrivit unui studiu efectuat de agenția europeană FRA  în 2014, jumătate din femeile din UE au fost hărțuite. Studiul arată că 80% din femeile din Suedia au fost hărțuite comparat cu 24% din femeile din România. Asta nu înseamnă că stăm mai bine în România, ci doar că femeile din Europa de Nord sunt mai familiarizate cu ce înseamnă hărțuirea și le e mai ușor să raporteze astfel de incidente. Ceea ce nu e surprinzător considerând că peste jumătate de români consideră că violul e justificat în anumite circumstanțe.

Hărțuirea sexuală are consecințe serioase asupra sănătății fizice și mentale: victimele suferă de depresie, anxietate etc.

Care sunt factorii care influenţează în mod direct dimensiunea violului şi hărţuirii sexuale în Europa?

Este o legătură între viol și hărțuirea sexuală și putere. Dezechilibrul de putere între femei și bărbați la nivel economic și social încurajează astfel de comportamente și fac anumite grupuri mai vulnerabile. Așa cum am scris într-un alt articol, hărțuirea și violenţa sexuală îşi au rădăcina într-o cultură misogină care consideră că nevoile femeilor nu sunt importante.

Hărțuirea sexuală și violul nu au legătură cu atracția, ci sunt legate de dorința de a intimida și de a controla pe cei din jur și de a crea un mediu ostil. De exemplu, femeile care lucrează în domenii dominate de bărbați (de exemplu, în construcții) raportează niveluri mai înalte de hărțuire sexuală la locul de muncă. Hărțuirea e o încercare de a transmite mesajul că locul femeilor nu e acolo și de a le forța să plece.

Care sunt motivele pentru care victimele hărţuirii sexuale refuză să depună plângere împotriva agresorilor?

Cele mai multe cazuri de hărțuire sexuală și viol nu sunt raportate. De multe ori, victimele cred că agresorul nu va fi pedepsit pentru că poliția nu ia astfel de cazuri în serios sau cred că nu pot să dovedească ce s-a întâmplat. Victimele sunt acuzate că mint, cerșesc atenție sau că au făcut ceva să provoace agresiunea.

Alte motive includ frica sau lipsa de opțiuni. De exemplu, dacă avem de a face cu o menajeră într-o țară străină, iar permisul ei de muncă depinde de angajator, e ușor să înțelegem de ce o astfel de femeie simte că nu are scăpare.

În multe companii, angajații sunt încurajați să raporteze cazurile de hărțuire sexuală la biroul de resurse umane. Din păcate, percepția multora este că rolul celor de la resurse umane e să protejeze reputația firmei sau a managerilor, nu să fie de partea victimelor.

În continuare, vă propun să vă focalizaţi atenţia asupra componentei de prevenire. Care sunt măsurile pe care le consideraţi oportune pentru a preveni apariţia cazurilor de viol și hărțuire sexuală asupra copiilor şi femeilor?

Aș vrea să subliniez că și bărbaţii sunt victimele violurilor și ale hărțuirii sexuale și că ei sunt şi mai descurajaţi decât femeile să declare abuzul, mai ales dacă atacatorul sau atacatorii sunt bărbaţi.

Nu e de ajuns să avem doar legi mai bune sau să le implementăm riguros. Trebuie să creăm o cultură în care astfel de comportamente sunt clar sancționate. E foarte important să începem să vorbim despre egalitate și consimțământul sexual de la o vârstă fragedă.

Trebuie să învățăm devreme că nu înseamnă nu, că trebuie să ne respectăm colegii și partenerii, că hărțuirea sexuală este ilegală, și trebuie să învățăm cum să raportăm astfel de cazuri. Trebuie să înțelegem că o persoană care este beată sau inconștientă nu poate să își dea consimțământul și că indiferent de câți parteneri sau partenere a avut cineva, asta nu înseamnă că aceasta sau acesta datorează cuiva favoruri sexuale.

Părinții ar trebui să aibă discuții oneste și deschise cu copiii lor. România e o țară în care, din pudoare, părinții nu se simt confortabil să abordeze astfel de subiecte. De aceea, e absolut necesar ca școlile să ofere educație sexuală.

În Elveția, de exemplu, elevii învață despre anatomia sexuală, metode contraceptive, drepturile și responsabilitățile sexuale și consimțământul sexual. În Danemarca, educația sexuală e un curs obligatoriu din anii 70. În Franța, educația sexuală acoperă aspect elegate nu numai de biologie, dar și de etică. O astfel de educație duce nu numai la prevenirea cazurilor de viol și hărțuire, dar, în general, încurajează o mai bună comunicare și o viață sexuală mai sănătoasă din punct de vedere fizic și mental pentru toți.

De asemenea, școlile și companiile ar trebui să aibă mecanisme simple de raportare a hărțuirii sexuale și să concedieze vinovații indiferent de statutul lor în companie. E important să avem campanii de comunicare prin care să informăm publicul despre ce trebuie să facă dacă sunt victime sau sunt martori la astfel de incidente.

Pe termen lung, avem nevoie de egalitate la nivel politic și economic. Atâta timp cât femeile au mai puțină putere decizională și financiară, această problemă nu va dispărea.

La finalul acestui interviu, vă propun să rezumați într-un răspuns care este mesajul pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l reținem atunci când ne raportăm la dimensiunea violului şi hărţuirii sexuale.

Aș vrea să eliminăm stigma asociată cu violența sexuală, să ne amintim că vinovații sunt întotdeauna cei care nu respectă legea și că absolut nimic nu justifică hărțuirea și violul.

Monica Stancu are un masterat în Women`s History de la Sarah Lawrence College, SUA și a fost visiting scholar la Columbia University în New York. De asemenea, a terminat un stagiu de practică la Misiunea Permanentă a României la ONU și a lucrat în departamentul de relații internaționale pentru una din agențiile UE. A făcut cercetare pe tema organizațiilor internaționale, migrație și drepturile omului. Și-a prezentat rezultatele cercetării la diferite universități (e.g. Princeton, N.J., SUA), conferințe (The Gender and Politics Conference, Barcelona, Spania) și organizații (American Women for Internațional Understanding, Washington D.C., SUA). În 2015 a fost numită Global Champion for Women’s Economic Empowerment de UN Women`s Empower Women.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu