Rezultatul alegerilor anticipate din Italia care au avut loc pe 4 martie a.c., au generat un nou moment cu puternice repercusiuni pe plan european. Principala provocare este reprezentată de scenariile apariţiei unei crize postelectorale, ca urmare a fragmentării electoratului italian şi a incompatibilităţii viziunilor partidelor politice, care îngreunează formarea unei majorităţi.

Tana Foarfă, expert afiliat Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, a realizat o analiză despre consecinţele rezultatelor alegerilor parlamentare anticipate din Italia, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

2

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să ne prezentaţi principalele caracteristici ale sistemului electoral italian. În ce măsură dizolvarea Senatului şi a Camerei Deputaţilor de către preşedintele Sergio Mattarella marchează încă o dată eşecul sistemului electoral, care îngreunează formarea unei majorităţi în Parlament?

Tana Foarfă: Nu numai că sistemul electoral italian îngreunează formarea unei majorități, însă nici alianțele schimbătoare dintre partide nu ajută la stabilitatea guvernamentală din Italia. De fapt, schimbările din interiorul partidelor din Parlament au dus la decizia lui Mattarella  de a dizolva Parlamentul. Așa cum am explicat în ultimul meu articol, după alegerile din 2013, Partidul Democrat este nevoit să formeze o coaliție pentru a constitui cabinetul lui Enrico Letta. La scurt timp după, Silvio Berlusconi lansează un nou partid, “Forza Italia”, și anunță că partidul său se va opune guvernului Letta, provocând o scindare de poziție în vechiul său partid (Poporul pentru Libertate). După ce Matteo Renzi este numit secretar al Partidului Democrat, tensiunile cresc, iar Letta este forțat să demisioneze. Renzi formează un nou guvern cu aceeași coaliție, profitând de alegerea unui coleg de-al său de partid în funcția de președinte al Republicii și promovează mai multe reforme de creștere economică, o reformă a administrației publice și legalizarea căsătoriilor de același sex. Fluxul masiv de refugiați din Libia venind în porturile din sudul Italiei și problema migrației ilegale aduc critici asupra guvernului și a incapacității sale de gestionare a situației, iar acesta este forțat să demisioneze.

Până la demisie, Renzi a reușit să reformeze procesul electoral pentru Camera Deputaților, însă reforma constituțională pentru diminuarea numărului de senatori a fost respinsă prin referendum. Dat fiind că acest rezultat a dus la un sistem electoral inconsistent, parlamentul a adoptat în octombrie 2017 o nouă lege electorală (Rosatellum), numită după liderul partidului democrat din Camera Deputaților, Ettore Rosato. Aceasta presupune că 37% din locurile fiecărei camere vor fi alocate prin vot direct (oferite candidaților cu cele mai multe voturi care sunt aleși în mod direct să își reprezinte circumscripția), iar 63% din voturi vor fi alocate în mod proporțional (distribuite partidelor în mod proporțional cu rezultatul obținut la nivel național). Adoptarea unui mecanism mixt de alegere a parlamentarilor duce la fragmentarea și mai mare a ofertei politice și îngreunează formarea alianțelor pentru a consolida un guvern.

De la adoptarea Constituţiei din 1948, fragmentarea electoratului italian, împreună cu eterogenitatea alianţelor politice au determinat învestirea a 64 de guverne. Se va confrunta Italia cu o criză postelectorală după alegerile parlamentare din 4 martie?

Într-adevăr, italienii au dorit ca după cel de-al Doilea Război Mondial să aibă o constituție care să interzică puterea totală în mâinile unei singure persoane. Iar această decizie este de înțeles dacă ne gândim că au vrut să evite cu orice preț revenirea la regimul totalitar al lui Mussolini. Constituția face imposibil ca un singur partid să obțină toată puterea, dar slăbește și legitimitatea guvernului. Primul ministru are nevoie de o majoritate atât în Camera Deputaților, cât și în Senat. Problema este că politicienii au voie să schimbe partide după ce au fost aleși, iar în ultimul mandat o treime din senatori și deputați s-au transferat la alte partide sau au format partide noi. Însă aceste elemente nu sunt noi pe scena politică din Italia, astfel că Italia va supraviețui ca până acum, cu o instabilitate foarte mare la nivel guvernamental, cu prezența partidelor populiste în parlament, singurul element de noutate fiind scorul ridicat obținut de partidul eurosceptic Liga.

Care sunt scenariile pe care le identificaţi în urma rezultatelor obţinute de M5S, Forza Italia şi Partidul Democrat? Cine va reuşi să coaguleze o coaliţie de guvernare? Va rămâne Paolo Gentilioni premier?

Multe sondaje inclinau înainte de alegeri să creadă că nicio coaliție sau partid individual vor obține majoritatea, și au avut dreptate, astfel că un nou guvern este dificil de format. Erau optimiști care spuneau că s-ar putea forma o coaliție între Forza Italia și Partidul Democrat al lui Renzi, dar partidele nu au obținut suficiente voturi însumate pentru a atinge majoritatea.

Câștigătorii sunt astfel în prim plan, italienii și UE vor aștepta ca Mișcarea 5 Stele și Liga să formeze un guvern printr-o coaliție majoritară.

Distingem astfel 3 scenarii. Coaliția de centru-dreapta a fost cel mai aproape de a obține majoritatea, 37%.  Surpriza a fost că partidul lui Matteo Salvini a ieșit în fața partidului lui Berlusconi, astfel că Salvini va avea pretenții la funcția de premier și, pentru a-și îndeplini scopul, va coopta și alte partide cu care partenerii săi de coaliție trebuie să fie de acord.

Altă opțiune ar fi ca Mișcarea 5 Stele să preia frâiele și să încerce să formeze o coaliție. Liderul partidului, Luigi de Maio, s-a răzgândit în urma rezultatului alegerilor și a declarat că dorește să formeze un guvern, prin urmare o coaliție, după ce în prealabil declarase că partidul său nu va intra în coaliție cu nimeni. Având în vedere rivalitatea sa cu Partidul Democrat și cu Berlusconi, M5S ar putea forma o coaliție cu partidul eurosceptic Liga. Cu toate acestea, Salvini a declarat deja că nu dorește să formeze o coaliție cu M5S.

Dacă nu se va putea obține o majoritate, atunci Președintele Mattarella va lăsa actualul guvern să își continue mandatul până la organizarea de noi alegeri. Prin urmare da, există posibilitatea ca Paolo Gentiloni să rămână premier, mai ales că procesul de consultare pentru a alege purtătorii de cuvânt a celor 2 camere și pentru a forma coaliții a durat data trecută 2 luni după rezultatul alegerilor.

Care este pentru UE principala miză a alegerilor parlamentare anticipate din Italia?

UE a urmărit alegerile din Italia așa cum le-a urmărit pe cele din Olanda, Austria și Germania, răsuflând de fiecare dată ușurată. De această dată, partidul eurosceptic a învins. Dacă ar fi să ne luăm după rezultat și după posibilitatea formării unei coaliții cu Salvini premier, este descurajant ca o țară membră fondatoare a Uniunii să aibă un guvern eurosceptic. Cu toate acestea, eu consider că UE a avut de câștigat de pe urma acestor alegeri. Poate pare paradoxal ceea ce vă spun, dar vă voi explica imediat. Dacă în ultimii ani euroscepticismul partidelor italiene a fost alimentat de criza refugiaților, imigrația ilegală și situația economică a țării, s-a observat în această campanie electorală că valul campaniilor anti-europene s-a diminuat. Vocile liderilor principalelor partide eurosceptice aflate în cursă s-au mai domolit, iar cereri precum organizarea unui referendum pe ieșirea Italiei din zona euro (Liga) sau criticile aduse gestionării crizei economice în zona euro (Forza Italia) au dispărut din discursuri.

Matteo Renzi a organizat un eveniment pro-european în Milano, oferind cadrul unei dezbateri cu rivalii săi asupra federalismului european. Nici măcar Silvio Berlusconi nu a mai fost critic la adresa Germaniei și a Uniunii (deși face parte dintr-o coaliție eurosceptică), și nici Mișcarea 5 Stele nu a mai militat împotriva Uniunii, candidatul lor pentru funcția de premier, Luigi di Maio declarând în Le Monde că partidul lui este pro-european.

Conform Politico, această schimbare s-ar datora mai multor factori, printre care ușoara ameliorare a statutului economic al țării, influența viziunii Președintelui Macron asupra Europei care a fost intens promovată de Matteo Renzi, dar și faptul că 61% din cetățenii italieni consideră că Uniunea Europeană ar trebui să ia mai multe decizii politice, în detrimentul deciziilor naționale, indică raportul Delors. E adevărat că în 2017 doar 36% din italieni credeau că apartenența la UE este un lucru bun, însă lipsa de încredere în propriile lor partide și politicieni îi determină pe italieni să se reorienteze spre alternativa pe care o au, adică Uniunea. Iar dacă Salvini nu va reuși să obțină o coaliție stabilă, cu un guvern solid și coerent, încrederea italienilor în forțele lor politice va scădea și mai mult.

Care sunt cauzele pentru care segmentul politic pro-european nu a reuşit să evite înfrângerea în faţa coaliţiei formate din Forza Italia, Liga Nordului şi Fratelli d’Italia, respectiv în faţa mişcării populiste “Cinci Stele” (M5S)? Care sunt şansele lui Mateo Renzi să redevină prim-ministru?

Italia are o scenă politică extrem de diversă, oferta partidelor existente conținând și doze mari de populism sau extremism. Populismul este de fapt un curent prezent de foarte mult timp în Italia, din cauza electoratului cu rădăcini locale și regionale foarte puternice și o mare lipsă de interes pentru informații sau detalii despre restul lumii sau chiar al țării. Acest curent a alimentat și criticile față de Uniune și a dus la creșterea euroscepticismului în Italia. Trebuie să înțelegem că alegătorii nu au perceput aceste alegeri ca o decizie pro sau anti-europeană, toți au ales în funcție de locul de inițiere al partidului (dacă provine din nord sau din sud) și de promisiunile electorale naționale. Niciun partid nu a vorbit în discursul său despre politica externă, niciun program nu a avut cifre concrete sau acțiuni documentate de implementare a politicilor promovate, iar poziția lor față de UE nu a fost constantă, așa cum explicam mai sus.

Astfel, pentru a înțelege rezultatele, este necesar să ne uităm la programele partidelor. Chiar dacă acestea nu sunt susținute de cifre reale și măsuri concrete, putem înțelege mai bine de ce M5S a obținut atâtea voturi.

Renzi, prin Partidul Democrat, a promovat crearea locurilor de muncă și a lăudat rezultatele inițiativei “Jobs Act” (prin care au fost create un milion de locuri de muncă), salariu minim garantat, egalitatea salariilor intre femei și bărbați, reducerea ratei de șomaj generală sub 9% și pe cea a tinerilor sub 22%. Dorește să creeze investiții majore în infrastructura țării,  în școli și universități  dar și în exportul mărit de bunuri “Made in Italy”. La capitolul UE, Renzi este un susținător al lui Macron dar promovează și viziunea federalistă a partidului și propune o Europă mai democrată, cu un Președinte al Comisiei ales în mod direct și unificarea președinților Comisiei și al Consiliului, un Ministru de Finanțe al Europei și liste de votare trans-naționale. Șansele lui actuale de a deveni premier sunt foarte mici datorită rezultatului partidului său, iar Renzi a declarat că el nu dorește sub nicio formă o coaliție cu M5S. Colegii săi de partid care nu sunt de acord cu opinia sa îi așteaptă demisia de la conducerea partidului după această declarație.

Coaliția de centru-dreapta a ajuns la un compromis de 10 obiective principale, printre care se numără tăierea taxelor și introducerea unei taxe fixe (propusă de liderul partidului Lega, Matteo Salvini și susținută de Berlusconi), conform căreia contribuabilii ar trebui să plătească un procent egal indiferent de venit. Astfel, fiecare contribuabil ar plăti o taxă fixă (spre exemplu 20%). Această propunere a ridicat probleme de legitimitate, deoarece contrazice articolul 53 al Constituției care spune că fiecare cetățean participă la cheltuielile publice în funcție de capacitățile lor financiare de contribuabili. Uniunea centru-dreapta mai propune mărirea pensiilor, învestirea în infrastructura din sudul țării, abolirea legii Fornero (care a înăsprit sistemul de pensii, făcând parte din pachetul de austeritate din 2011). Cifrele sunt puține și nu se știe deocamdată cum vor fi realizate aceste promisiuni electorale. Conform criticilor, simpla abolire a legii Fornero ar costa între 15 și 20 de miliarde de euro. La nivel european, Uniunea se declară împotriva politicilor de austeritate și doresc recuperarea suveranității naționale din punct de vedere juridic. De asemenea, ei doresc reluarea controlului frontierelor și promovează intens proiectul de Plan Marshall pentru Africa.

M5S a propus nu mai puțin de 22 de inițiative în programul electoral, unde se vorbește despre tăierea a “400 de legi inutile”. Calul de bătaie al programului este venitul de bază necondiționat, prin care M5S promite un venit de 1.630€ lunar oricărei familii aflate în dificultate economică, în care ambii părinți sunt șomeri, iar copiii au vârste mai mici de 16 ani. Ei propun și o pensie obligatorie de minim 780€ pe lună pentru toți pensionarii. În ceea ce privește migrația, M5S dorește repartiția solicitanților de azil în toate state membre, punând accentul pe concretizarea procedurilor de recunoaștere a statutului de refugiat și propunând 10 mii de noi posturi în comisiile teritoriale pentru a verifica dacă un imigrant are dreptul de a rezida sau nu pe teritoriul italian. Cât despre UE, cei de la M5S doresc abolirea politicilor de austeritate legate de moneda unică, revizuirea radicală a tratatelor cu soluții alternative pentru moneda Euro și o alianță mai puternică cu țările din Europa de sud.

Care este influenţa pe care fostul premier Silvio Berlusconi a exercitat-o asupra rezultatului alegerilor? În ce măsură desemnarea lui Antonio Tajani în postura de viitor premier s-a dovedit o decizie inspirată?

Berlusconi a mizat pe figura sa carismatică și prin personalitatea sa care a câștigat multe voturi din sudul Italiei. Din cauza faptului că Berlusconi are o interdicție de a deține o funcție publică din cauza acuzațiilor de evaziune fiscală, acesta a dorit să propună o persoană apropiată lui, dar care să aibă o personalitate mai docilă pentru a evita conflicte și pentru a nu avea probleme în spațiul intern. Iar Tajani a fost propunerea ideală, o persoană de la Bruxelles, neimplicată în situația îmbârligată din Italia, discret și având drept obiectiv să fie purtător de cuvânt al Parlamentului.

Ținând cont de rezultatul alegerilor, alegerea sa a fost foarte neinspirată! Presa a fost neiertătoare cu Tajani după această propunere, deoarece îl consideră slab pentru funcția de premier și își pun întrebări despre relația sa cu Berlusconi, mulți fiind de părere că Tajani va fi doar o marionetă în mâinile lui Berlusconi

În contextul crizei migraţiei şi a menţinerii unei rate a şomajului peste media zonei euro, care sunt perspectivele consolidării poziţiei partidului antisistem Mișcarea 5 Stele (M5S), fondat de comicul Beppe Grillo și condus de vicepreședintele Camerei Deputaților, Luigi Di Maio?

Într-adevăr, contextul economic și problemele cauzate de criza refugiaților au provocat frustrări în rândul oamenilor, iar aceștia s-au regăsit în partidul lui Luigi Di Maio. Dacă ne gândim că a fost fondat în 2009, este remarcabil să ajungă primul partid în preferințele italienilor și să obțină 229 de locuri în Parlament. Pentru ca partidul să fie consolidat, trebuie să își asume o poziție clară pe anumite probleme cheie, să aibă o politică externă clară și obiective documentate și sprijinite de analize de impact. De asemenea, viitorul partidului va fi decis și în funcție de capacitatea sa de a ajunge la guvernare, de a forma un guvern, de a ține membri partidului uniți, de a guverna o perioadă mai lungă. Sunt foarte mulți factori care trebuie luați în calcul și totul va depinde de mișcarea pe care M5S o va face la prima întâlnire a camerelor Parlamentului de după rezultatul votului.

 

Tags: , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu