Multitudinea și diversitatea provocărilor specifice începutului mileniului al III-lea, simultan cu modificările ample determinate de globalizare și ascensiunea digitalului, determină apariţia unor discuţii pertinente despre viitorul Piaţei Unice Digitale.

Iulian F. Popa este analist independent, doctor în relații internaționale și studii europene. A fost cadru didactic asociat al Universității Babeș-Bolyai și al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”. Preocupările sale academice și profesionale se înscriu în aria tematică a guvernanței digitale, tehnologiei informației și securității cibernetice. Iulian F. Popa ne oferă o imagine de ansamblu despre perspectivele şi provocările privind participarea României la Piaţa Unică Digitală, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

 IMG_1595

Vladimir Adrian Costea: În plin proces de reflecție privind reformarea UE, cum vedeți dumneavoastră viitorul Pieţei Unice Digitale? Ce trebuie să facă UE în vederea facilitării unui acces mai bun al consumatorilor şi al întreprinderilor la bunurile şi serviciile digitale pe teritoriul Uniunii?

Iulian F. Popa: Cu siguranță, Piața Unică Digitală (PUD) este unul dintre marile proiecte ale UE până în prezent. Contextul Revoluției 4.0 este unul delicat pentru UE în momentul de față. UE a intrat mai degrabă timid în noua Era Digitală. PUD este un proiect foarte atractiv, dar nefinalizat după părerea mea, fiind posibile mai multe scenarii pe termen mediu și lung. Confruntată cu perspectiva pierderii de competitivitate și atractivitate în fața “Tigrilor Digitali Asiatici” și SUA, eu cred că UE se va îndreapta invariabil către mai multă integrare a statelor membre în PUD, deși există premise credibile potrivit cărora pașii făcuți vor fi timizi pentru început.

Care sunt principalele polemici și tensiuni pe care le identificați în spațiul european cu privire la (re)definirea Pieței Unice Digitale?

Nu este foarte ușor de rezumat care sunt principalele frământări cu care se confruntă PUD la ora actuală. Cert este că polemicile și tensiunile au fost și au rămas relativ constructive. De asemenea, este prea devreme să vorbim despre o redefinire a PUD în momentul de față, deoarece sunt sceptic că PUD în sine este un proiect finalizat. PUD este un proiect ambițios, foarte atractiv pentru statele membre la nivel de concept, dar nu putem vorbi încă de o piață unică veritabilă. Ca sa vă faceți o idee de ansamblu, eu cred că întreaga dinamică politică și birocratică din spatele eliminării tarifelor de roaming – care a fost un demers amplu și destul de anevoios – a fost și este un turnesol ce ne permite să luăm pulsul actorilor politici și instituționali europeni cu privire la viitorul PUD. Dacă ați amintit de “tensiuni”, eu cred că protecția datelor, portabilitatea transfrontalieră, libera circulație a datelor și comerțul electronic sunt capitole de negociere care încă nu au fost efectiv închise și este posibil să asistăm la unele evoluții surprinzătoare în viitorul apropiat. De aici apare și tentația unor state membre către “protecționism digital” sau menținerea status quo-ului.

Care sunt demersurile pe care UE le-a iniţiat în ultimii ani în vederea facilitării mobilităţii transfrontaliere prin intermediul unor servicii publice digitale interoperabile? Care au fost obstacolele cu care s-au confruntat statele membre în era digitalizării?

Când ne referim la UE în domeniul interoperabilității serviciilor digitale, de pildă, ne referim mai exact la demersurile efectuate de către statele membre în acest sens. Nu există, din punctul meu de vedere, UE – pe de o parte, ca actor de sine stătător în acest sens, respectiv statele membre, pe de altă parte. E unul și același lucru. Surprinzător, obstacolele majore sunt legate direct de voința politică, care a trenat sau a lipsit de cele mai multe ori. Oricum, perspectivele pentru perioada următoare sunt destul de pozitive. Paradoxal, obstacolul major în acest sens este dat de faptul că disparitățile tehnologice și de infrastructură digitală între statele membre pot fi avantajoase mai ales pentru codașii pieței unice digitale, ceea ce duce invariabil la întărzieri în materie de interoperabilitate transfrontalieră.

Cum se raportează România la discuțiile privind reforma Pieţei Unice Digitale? Care sunt interesele și obiectivele strategice ale României în vederea participării la Piaţa Unică Digitală?

Repet, din punctul meu de vedere, este mai potrivit să vorbim despre construcția PUD. Reforma PUD este un concept inexistent acum. România s-a raportat la negocierile pe marginea PUD în strânsă corelație cu profilului său digital. Nu știu dacă e bine sau rău, cert este că indicatorii digitali ai României nu ne permit un spațiu prea generos de manevră în privința obiectivelor și intereselor strategice de participare la PUD. Așa cum se prezintă situația în prezent, PUD o oportunitate netă pentru România, motiv pentru care, trebuie să recunoaștem, ne-am lăsați duși de val și nu am fost foarte vocali pe marginea intereselor noastre strategice punctuale în privința PUD. Există riscul deloc neglijabil de adâncire a unor decalaje strategice față de restul statelor membre, mai ales în domeniul serviciilor digitale, inovării și retenției resurselor umane înalt calificate. În schimb, pe termen lung, cred că obiectivul strategic al României e să contribuie activ la creșterea coeziunii digitale între statele membre, punând astfel umărul la adâncirea integrării. Avem ocazia, totuși, în perioada deținerii Presedinției rotative a Consiliului UE să punem o serie de subiecte pe agenda digitală a Uniunii, mai ales acele subiecte care ne-ar ridica profilul digital de țară și ar deservi intereselor noastre în domenii precum securitatea cibernetică și comerțul electronic.

Care este contribuţia pe care România o poate aduce efortului european de definitivare a Pieţei Unice Digitale?

Așa cum am mai spus, contribuția României este și va fi pe măsura profilului nostru de țară. Situația actuală nu ne este foarte favorabilă, din moment ce, atât timp cât vom rămâne codașii indicatorilor de agendă digitală, nu putem fi un negociator credibil.

Care sunt provocările pe care România trebuie să le depășească pentru a deveni un promotor al Pieţei Unice Digitale, în contextul exercitării Preşedinţiei Consiliului UE?

Din punctul meu de vedere, România își va asuma o poziției de promotor activ al adâncirii integrării digitale între statele membre, existând și o agendă cu subiecte de interes în acest sens pe care o vom înainta partenerilor noștri europeni. Provocarea cea mai mare va fi să găsim ecou în rândul acestora, în condițiile în care Comisia Europeană ne va susține în acest sens. Cred că va trebui să insistăm pe luarea unor decizii de principiu în domeniul securității cibernetice și comerțului electronic. Aceste elemente, din punctul meu de vedere, sunt vitale, deoarece ele slăbesc indirect încrederea consumatorilor europeni în piața unică digitală.

La finalul acestui interviu, vă rog să adresaţi un mesaj cititorilor, menţionând care este importanţa Pieţei Unice Digitale pentru cetăţeanul european.

În următoarele decenii, odată intrați în Era Digitală, competitivitatea pe plan global a Uniunii Europene va fi strâns legată de viabilitatea pieței sale unice digitale.

 

Tags: , , , , ,

 

2 Comments

  1. radu spune:

    exista interes mare pentru digitalizare, e un fel de buzzword si asta e ok.nu contest opinia data pe fond,,parca totusi as vrea sa aud si parerea unor „civili”…

    • namnustiu spune:

      pentru cunoscatori……..individul a pelcat prin iulie 2017,dupa o golaneala alaturi de mai multi, a iesit asa cum a intrat in sistem pe usa din spate…… carierist si gargaragiu, a fost trimis unde ii e locul in rezerva. prietenii stiu de ce /ce spun

Lasă un comentariu