„Uniunea Europeană nu este la Bruxelles. UE se află la Berlin, la Budapesta, la Praga şi la Bucureşti. (…) Noi alegem nu doar partide, un guvern şi un prim-ministru, ci votăm şi pentru un viitor. (…) Ne iubim ţara şi luptăm pentru ţara noastră”. Sunt doar trei dintre declarațiile care au șocat opinia publică în contextul scrutinului din Ungaria, pentru alegerea legislativului și implicit desemnarea premierului țării, de către formațiunea câștigătoare. Încă o dată, deși sondajele premergătoare zilei votului preconizau o scădere a popularității lui Viktor Orbán în rândul electoratului, numărătoarea finală a consemnat încă o victorie detașată a alianței FIDESZ -KDNP. Cele 49,5% din opțiuni le asigură 133 de mandate din totalul de 199 ale legislativului unicameral, o majoritate de două treimi care permite o marjă largă de manevră în privința guvernării, dar și a influenței politice asupra sferei publice.

Ungaria, alături de Polonia și Cehia, ilustrează nu doar o discordanță majoră față de concepte intens vehiculate de instituțiile centrale ale Uniunii, cum sunt cetățenia europeană sau liberul acces pentru imigranți. Aceste țări propun un model politic care se vrea a fi un potențial înlocuitor pentru actuala paradigmă. Iar lipsa unor mecanisme concrete, de prevenire și sancționare a unor astfel de derapaje creează premise pentru avansul „democrației iliberale” și contestarea tot mai vehementă a dominației actualului sistem de valori și interese.

Ne întrebăm, poate, ce a determinat acest succes al FIDESZ-KDNP, în condițiile unui climat politic destul de tensionat, în care Viktor Orbán nu mai apărea ca favorit al electoratului maghiar. Criza refugiaților, disensiunile latente dintre direcțiile politice ale Ungariei și cele ale Uniunii Europene, promovarea unei „democrații iliberale” contrare modelului european ar putea reprezenta cu ușurință doar câțiva dintre factorii care, teoretic, l-ar fi dezavantajat pe actualul premier maghiar în alegerile recent desfășurate. Dar cursul evenimentelor a contrazis toate expectanțele și a creat un cadru de discuții axat pe ascensiunea unei paradigme de guvernare foarte controversate. Democrația iliberală a trecut granița de la concept la practică și este deja o realitate instituționalizată nu numai în Ungaria, dar și în Polonia sau Cehia. Conceptul respectiv, introdus de Fareed Zakaria în 1997 și având atunci un caracter de predicție, a devenit parte integrantă din cotidianul politic european și nu numai. Câteva explicații pot fi oferite, desigur cu posibilitatea de a fi corectate.

În primul rând, premierul Viktor Orbán a acordat termenului amintit o conotație strict pozitivă. Ceea ce inițial a fost caracterizat de politologi ca fiind o deviere în sens negativ de la valorile și principiile sine qua non ale democrației, a devenit – sub auspiciile guvernării lui Orbán – un atribut al succesului împotriva „asaltului corporatiștilor” străini de interesele naționale și de voința poporului. Liderul FIDESZ a creat un mediu în care mitul cetății asediate și al complotului universal, deja utilizate pe scară largă și în trecut, domină schemele de gândire ale majorității votanților. Ungaria asediată de imigranți care nu respectă valorile naționale, de magnați și oligarhi care exploatează poporul, de mass-media care inoculează publicului atitudini și comportamente cosmopolite, este scenariul negativ iterat asiduu de FIDESZ de-a lungul ultimilor ani. În acest context, Orbán a aplicat foarte bine strategia unei campanii electorale permanente în care a mizat pe comunicarea strânsă cu cetățenii, nerezumându-se doar la perioada limitată, marcată de formalism, dinaintea alegerilor. În concepția liderului maghiar, democrația iliberală nu poate fi un lucru rău, din moment ce oferă stabilitate guvernamentală și o relativă satisfacție celei mai mari părți dintre cetățeni. A fi iliberal presupune – conform lui Orbán – a servi doar intereselor propriului popor și, în același timp, în mod paradoxal, a fi în concordanță cu establishment-ul Uniunii Europene.

Pe de altă parte însă, democrația nu are nevoie de atribute ideologice pentru a funcționa la nivel formal. Giovanni Sartori consideră că democrația se perpetuează și funcționează prin ea însăși, prin valorile și cutumele pe care le dezvoltă. Din punctul de vedere al substanțialității sale, al integrării sale în viața politică a elitelor și maselor, democrația este inseparabilă de ideologie. Fie că este liberală, socială sau creștină, democrația se asociază puterii sociale prin ideologie. În cazul lui Orbán, ceea ce știm deocamdată este că modelul său democratic vine în contestarea liberalismului, dar nu își asumă un atribut care să îl plaseze între paradigmele deja cunoscute.

Dintr-un alt punct de vedere, granița dintre democrația formală și cea substanțială este marcantă în cazul Ungariei. FIDESZ și liderul său câștigă alegerile prin procedee subordonate democrației formale, considerate de unii analiști ca fiind libere, dar potențial injuste, inechitabile prin dezavantajarea intenționată a adversarilor. La nivel substanțial însă, măsurile adoptate de guvernul Orbán de-a lungul celor două mandate pot fi cu ușurință catalogate ca având caracter antiliberal: restrângerea libertăților investitorilor străini, acapararea mass-media și trecerea acesteia sub comandă politică, restrângerea unor drepturi și libertăți cetățenești unanim recunoscute de Uniunea Europeană.

Și, cu toate acestea, votanții maghiari nu numai că acceptă aceste „reforme”, dar acordă încredere și încă un mandat inițiatorului acestora. Un răspuns rezonabil ar proveni din relativa stabilitate economică și politică oferită de acest guvern și de retorica naționalistă care satisface cele mai elementare așteptări ale publicului; un nivel economic acceptabil combinat cu naționalismul legislativ și executiv este soluția ideală pentru a genera susținere și voturi, mai ales când „rețeta” este aplicată constant, nu doar pe durata campaniei electorale.

În final, ne întrebăm dacă guvernarea lui Viktor Orbán poate fi încadrată unui tipar ideologic sau este doar un stil de a face politică. Viktor Orbán nu este un actor politic de circumstanță, ci un jucător care demonstrează autenticitate. Fără îndoială, Orbán are propria manieră de a comunica cu masele și de a crea o conexiune între aspirațiile cetățenilor simpli și agenda publică. Este un politician care își asumă declarațiile, comportamentul și măsurile executive, mergând până la a face un motiv de mândrie din implementarea unui model contestat de instituțiile Uniunii.

Dar, dacă luăm în considerare transformările prin care a trecut Ungaria în cei opt ani de când se află sub conducerea FIDESZ, este greu să aplicăm doar o etichetă de marketing politic. Cele două guvernări ale lui Orbán se înscriu într-o tendință mai largă, la nivelul Europei Centrale, de contestare a modelului democratic al Uniunii așa cum a fost conceput și practicat până acum în sfera supranațională. Rămâne de văzut cât de puternică va fi amprenta politicii lui Viktor Orbán și a celorlalți lideri central-europeni care îl acompaniază, asupra evoluției pe termen mediu a Uniunii Europene.

 

Tags: , , , , , , , ,

 

2 Comments

  1. Robert spune:

    Excelenta analiza, aproape corecta. De fapt, corecta din pespectiva sumara prin care sunt prezentate faptele. Cu tot respecrtul, o remarca as dori sa-i fac autorului: ati afirmat ca:” Ne întrebăm, poate, ce a determinat acest succes al FIDESZ-KDNP, în condițiile unui climat politic destul de tensionat, în care Viktor Orbán nu mai apărea ca favorit al electoratului maghiar…. Dar cursul evenimentelor a contrazis toate expectanțele…” Aici nu prea aveti dreptate, toate, dar absolut toate sondajele de opini din partea tuturor celor 9 institute de sondare a opiniei publice din ultimele 6 luni, indicau un avans substantial al coalitiei aflate la guvernare, ele crescand constant pe masura ce se apropiau alegerile. Intentiile de vot sigure pentru Fidesz-KDNP, in ultima saptamana dinainte de alegeri indicau o cota de 47% (cea mai slaba)si 52% (cea mai mare), in conditiile in care pe locul doi era cotat partidul de extrema dreapta Jobbik, intre 14% si 21%. Desigur, cota celor nehotarati tot timpul era ridicat, intre 29% si 41%. Majoritatea analistilor unguri, indiferent de afilierealor politica erau aproape la unison ca favorit in alegeri este coalitia condusa de dr. Viktor Orban, mai mult, inca in septembrie 2017, intr-una din rarele interventii televizate din ultima vreme a folosofului de stanga (marxist), prof. dr. doc.Tamas Gaspar Miklos, acesta a afirmat: „…sa nu ne facem iluzii, coalitia dintre tinerii democrati si crestin democrati nu poate fi invinsa prin mijloace democratice, nu in 2018 si ma tem ca vor castiga si alegerile din 2022. Din pacate…”. In seara alegerilor, dupa incheiera oficiala a urnelor la ora 19, ora Budapestei, analistul sef si directorul general al Institutului de Cercetari Socilologice Szazadveg, dr. Agoston Mraz(un apropiat al cercurilor guvernamentale), invitat in studiolu M1, cu toate ca nu se puteau da exitpoluri si estimari (din cauza ca mai erau doua centre de votare deschise), a raspuns la o intrebare: „Tot ceea ce pot spune e ca daca coalitia, astazi pierde majoritatea absoluta, de maine toate cele 9 institute de sondare a opinei publice din Ungaria isi pot inchide portile. Eu cred ca va castiga, strategia Fideszului era sa obtina majoritatea absoluta, nu neaparat supoermajoritatea, nici nu are nevoie de 2/3. Daca totusi va obtine, ceea ce eu nu cred, aceea va fi o victorie zdrobitoare, nemaiintalnita in istoria postbelica in nicio tara europeana. Niciun partid din Europa postbelica nu a reusit sa castige de trei ori consecutiv cu majoritate de doua treimi in alegeri democratice pluripartide. In cazul atingerii acestui rezultat in conditiile participarii record la scrutin, aceasta va conferi o legitimitate uriasa noii majoritati parlamentare si noului guvern.” Peste doua ore, nici domnului Mraz nu-i venea sa creada rezultatele care soseau de la Biroul Electoral National….

  2. Alexandru Drăgulin Alexandru Drăgulin spune:

    Da, intr-adevar, sondajele îl aratau castigator pe Viktor Orban dar o parte semnificativa a opiniei publice din Ungaria si din alte tari europene avea in vedere si o proportie mai mica a locurilor obtinute de FIDESZ in legislativ. Eu am dorit sa subliniez faptul ca impotriva lui Orban s-a derulat o campanie destul de agresiva din partea pro-europenilor, mai precis a celor care sustin modelul democratic al Bruxelles-ului. Nu am luat in calcul sondajele din Ungaria pentru ca acolo lucrurile erau deja clare…. Dar apelul disperat al lui Orban la voturile din diaspora spune multe. Adeptii politicilor Uniunii sperau intr-o victorie la limita a lui Orban si nu o majoritate de doua treimi… Da, Orban si FIDESZ au legitimitate uriasa dar aceasta provine din nationalism, xenofobie si contestarea democratiei europene. Este o legitimitate nedemocratica ce incalca principiul domniei majoritatii limitate.

Lasă un comentariu