Republica Moldova a făcut încă un pas în direcția Uniunii Economice Euroasiatice (UEE), dar fără a obține ceva concret. Pe data de 14 mai 2018, președinții celor cinci țări membre ai Uniunii Euroasiatice, reuniți la Soci, în cadrul Consiliului Suprem Economic al organizației, au decis prin consens să acorde Republicii Moldova statutul de observator (Comisia Euroasiatică, 14 mai 2018). Solicitarea a venit din partea președintelui Igor Dodon, la fel ca și în cazul memorandumului de cooperare semnat cu aceeași organizație în aprilie 2017 (IPN, 10 Aprilie 2017). Acest statut nu oferă nimic palpabil și clar, însă reușește să alimenteze contradicțiile geopolitice interne și să stimuleze incertitudinile legate de orientarea externă a Republicii Moldova după alegerile legislative din 2018.

Statutul de observator – între prevederi reale și promisiuni electorale

Deși are o semnificație geopolitică exclusivă pentru Rusia și forțele pro-ruse din Republica Moldova și asigură un anumit impact mediatic, statutul de țară observatoare nu are nicio substanță economică. Unicele beneficii indicate în Tratatul Uniunii Economic Euroasiatice (Art. 109) sunt participarea la reuniunile instituționale din cadrul organizației și accesul la documente neconfidențiale, oricum publicate pe pagina oficială a organizației.

Președintele Dodon ignoră prevederile exacte ale statutului de observator (Art. 109, Tratatul UEE) și promite că Republica Moldova va obține o serie de avantaje comerciale și social-economice.

Pentru început, el promite că exportatorii moldoveni vor dispune de „oportunități adiționale” pentru a comercializa bunuri pe piața comună a UEE, fără a le specifica. În realitate, produsele moldovenești deja beneficiază de acces pe piața țărilor ce fac parte din UEE, în baza Acordului de Liber Schimb al CSI din 2012. Unica țara în care Republica Moldova nu poate exporta conform regimului comercial liberalizat al CSI este Rusia, care din 2013 aplică cu regularitate restricții comerciale, iar în 2014 a restabilit taxele vamale pentru circa 20 de categorii de produse moldovenești. Din aceste considerente, statutul de observator nu poate să creeze avantaje comerciale suplimentare și nici să rezolve problema embargourilor rusești, pe care președintele Dodon încearcă să le anuleze, dar în cadrul unui dialog direct cu Vladimir Putin și în baza unor concesii deocamdată necunoscute.

Al doilea „beneficiu” specificat de către președintele moldovean este negocierea unor condiții privilegiate pentru muncitorii moldoveni, aflați în țările Uniunii Economice Euroasiatice. Ca și în cazul exporturilor, Igor Dodon interpretează eronat prevederile statutului de observator și atribuie incorect beneficiile caracteristice doar țărilor membre. Nici măcar Rusia nu ar fi de acord să simplifice accesul pe piața muncii pentru țările non-membre la UEE, precum Republica Moldova. Asemenea facilități riscă să demotiveze aprofundarea integrării euroasiatice între actualii cinci membri și să devalorizeze „factorii de atracție”, cum ar fi eliminarea barierelor la angajarea la muncă în Rusia. Este însă posibil ca președintele Dodon să obțină unele concesii temporare, după modelul extinderii perioadei de legalizare a muncitorilor moldoveni, agreată cu Rusia în 2017. Aceste tipuri de concesii însă nu derivă din statutul de observator, ci din negocieri politice individuale (Dodon-Putin) sau interguvernamentale (Republica Moldova-Rusia).
Cel de-al treilea avantaj pe care președintele țării îl leagă de statutul de observator ține de posibilitatea de a negocia prețuri mai mici pentru gazul natural rusesc. Integrarea în sectorul energetic este extrem de slabă în interiorul UEE, în mare parte din cauza monopolurilor de stat care distorsionează piața și permit o interferență masivă a factorilor politici. De aceea, ieftinirea prețurilor pentru hidrocarburi are loc prin negocieri politice complexe, care implică concesii din partea țărilor dependente energetic și calcule geopolitice ale Rusiei. Statutul de observator nu prevede facilitarea negocierilor cu Gazprom, care trebuie să fie purtate de către guvernul țării și operatorul Moldovagaz în condiții de transparență maximă. Acestea nu pot fi substituite de niște discuții obscure purtate de președintele țării, care ar putea să acomodeze interesele monopoliste ale Gazprom-ului în Republica Moldova.
Analiza avantajelor vociferate de către președinte arată că acestea nu pot rezulta dintr-un statut de observator vag și limitat. Aceste avantaje sunt susținute de o argumentare slabă ce nu reflectă prevederile Tratatului Uniunii Economice Euroasiatice. De asemenea, argumentarea utilizată este practic identică cu promisiunile electorale cu care Igor Dodon opera în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2016.

Statut de observator pentru Republica Moldova sau pentru oficiul președintelui Dodon?

În conformitate cu Articolul 109 al Tratatului Uniunii Euroasiatice, orice țară poate solicita și respectiv deveni țară cu statut de observator în cadrul acestei organizații. Nu sunt impuse niciun fel de criterii politice sau geografice, iar decizia trebuie să fie adoptată în mod unanim, de către statele membre. Anume în baza acestui articol Republica Moldova a primit statutul de observator pe 14 mai curent.

Aplicarea acestui statut este însă dubioasă, deoarece este sprijinită numai de către oficiul președintelui și este respinsă de către celelalte puteri în stat. În acest sens, spicherul Parlamentului și exponent al Partidului Democrat, Andrian Candu, a calificat efectele statutului asupra Republicii Moldova drept nule, deoarece nu a fost inițiat și nici validat de către legislativ. Totodată, spicherul a precizat că statutul de observator în UEE îl are doar Igor Dodon și PSRM (Parlament.md, 15 Mai 2018) și a insistat pe importanța „constituționalizării” vectorului european (IPN, 18 Decembrie 2017).

Procedurile propriu-zise de obținere a statutului de observator, prescrise în Tratatul UEE (Art. 109), indică expres că solicitarea trebuie să vină din partea statului și nu a unei ramuri a puterii din acel stat. În hotărârea adoptată de către președinții UEE (Hotărârea 9, 14 Mai 2018) este specificat faptul că demersul a venit din partea Președintelui Dodon, în numele Republicii Moldova.

Legislația națională conține anumite prevederi confuze cu privire atribuțiile de politică externă ale președintelui țării, ceea ce o expune riscului de manipulări din partea politicului. Astfel, Art. 86 din Constituția țării spune că președintele poate încheia tratate internaționale în numele țării. Tot același articol cere ca după semnarea acordurilor internaționale acestea să fie prezentate Parlamentului. De asemenea, Legea privind tratatele internaționale specifică foarte clar (Art. 10, 11) că orice acord internațional semnat în numele Republicii Moldova trebuie să treacă prin filtrul puterii legislative. În apărarea statutului de observator al Republicii Moldova în UEE, președintele Dodon folosește în mod trunchiat și imprecis atât textul Constituției, cât și legislația primară. (Vezi Tabelul de mai jos)

 

Tabel Prevederile legislației naționale cu privire la competențele președintelui în politica externă

  Prevederile legale Argumentele invocate de către președintele Dodon Prevederile legale omise de către Președintele Dodon
Constituția Republicii Moldova Art. 86 (1) Preşedintele Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului. Art. 86 (1) al Constituției Republicii Moldova împuternicește Președintele să poarte tratative şi să încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova. Art. 86 (1): “şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.”
Legea Nr. 595  din  24.09.1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova Articolul 10. (1) În conformitate cu dreptul internaţional şi Constituţia Republicii Moldova, Preşedintele Republicii Moldova, în calitate de şef al statului, reprezintă Republica Moldova în relaţiile internaţionale, poartă tratative şi ia parte la negocieri,  încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova fără prezentarea deplinelor puteri.

 

Articolul 11 (1)Parlamentul Republicii Moldova decide asupra ratificării, acceptării, aprobării sau aderării Republicii Moldova la:

a) tratatele internaţionale încheiate în numele Republicii Moldova;

Art. 10 (1) al Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova stipulează că Preşedintele Republicii Moldova, în calitate de şef al statului, reprezintă țara în relaţiile internaţionale, poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova fără prezentarea deplinelor puteri. Articolul 11 (1)Parlamentul Republicii Moldova decide asupra ratificării, acceptării, aprobării sau aderării Republicii Moldova la:

a) tratatele internaţionale încheiate în numele Republicii Moldova;

 

Acest episod este neplăcut pentru președintele țării, al cărui demers în favoarea statutului de observator în UEE este în contradicție cu legislația națională. Același lucru este descalificant pentru UEE, care a trecut cu vederea legalitatea solicitării lui Igor Dodon, subminând în acest mod importanța pe care o are statutul de observator.

Conotațiile și implicațiile geopolitice ale statutului de observator

Imposibilitatea Uniunii Euroasiatice de a se extinde fizic o forțează să apeleze la soluții artificiale de magnetizare a țărilor din proximitate sa, iar eventual și din regiuni mai îndepărtate. Acordarea statutului de observator constituie una din aceste soluții, testată pentru prima dată pe Republica Moldova, ca urmare a depășirii evidente a atribuțiilor de către președintele Dodon.

În mod practic, statutul dat nu oferă nimic altceva decât acces la oficiile președinților țărilor UEE și posibilitatea de a negocia în mod obscur concesii în schimbul unor beneficii temporare. Mai grav este însă că țările cu asemenea statut se obligă „să se abțină de la orice acțiune, care poate afecta interesele Uniunii și ale statelor membre, scopului și obiectivelor Tratatului UEE” (Art. 109, p. 5, Tratatul UEE). Acest aspect semnalează caracterul intruziv al acestui statut, ce poate viza chiar și implementarea anumitor aspecte ale Acordului de Asociere cu UE.

Obținerea acestui statut reliefează o situație inedită cu conotații geopolitice multiple pentru Republica Moldova și nu numai.

În primul rând, acest lucru este comparabil cu un act de publicitate geopolitică, care nu implică niciun cost politic sau economic, pentru niciuna din părți – oficiul președintelui în Republica Moldova și statele membre ale UEE. Conferirea statutului de observator are loc pentru prima dată după trei ani de la fondarea sa în 2015. Astfel, Uniunea Euroasiatică încearcă să consolideze percepția că ar fi un proiect regional interesant, chiar și pentru țările care își aprofundează relațiile cu UE.

În al doilea rând, această mișcare este adresată UE, care manifestă reticență față de Uniunea Euroasiatică și propunerea acesteia de a institui o platformă de cooperare, pe principii de egalitate. Prin statutul acordat Republicii Moldova ar putea fi testată compatibilitatea între două regimuri geopolitice distincte. Altfel spus, Republica Moldova care deja implementează Acordul de Asociere cu UE, poate, în paralel, să se familiarizeze cu formatul de funcționare a UEE. Această intenție a fost confirmată de către Președintele Dodon (Privesc.eu, 16 Mai 2018), care a sugerat că astfel „Moldova devine un pod reciproc avantajos pentru UE și UEE” (Presedinte.md, 16 Mai 2018). Astfel, liderul moldovean dovedește în mod repetat înclinația sa spre o politică externă multivectorială (IPN, 23 Aprilie 2018), dar și că ar putea renunța la promisiunile sale anterioare despre renunțarea la Acordul cu UE.
În al treilea și în ultimul rând, statutul de țară observatoare îi ajută pe Igor Dodon și Partidul Socialiștilor să obișnuiască publicul autohton cu ideea că integrarea euroasiatică nu ar fi ceva negativ pentru interesul moldovenilor și, cel puțin temporar, nici pentru agenda europeană. Pentru aceasta însă forțele pro-ruse din Republica Moldova vor avea nevoie de beneficii concrete, livrate cât mai curând, ce ar justifica utilitatea apropierii de UEE. Mai mult decât atât, statutul de observator creează teren benefic pentru un eventual scenariu armean în Republica Moldova. Potrivit lui, țara aderă la UEE și elaborează un acord nou cu UE, mai puțin ambițios decât Acordul de Asociere (SIC.md, 9 Decembrie 2017).

În loc de concluzii…

Subiectul statutului de observator în UEE va fi prezent pe agenda dezbaterilor pentru alegerile parlamentare din 2018. Din punct de vedere juridic, Republica Moldova nu a aderat la Tratatul UEE, ci doar a obținut statutul de observator. Altfel ar fi fost necesară implicarea Parlamentului pentru a asigura o legalitate deplină.

Chiar dacă efectele juridice ale statutului sunt nule pentru țară, acesta poate avea efecte pozitive pentru discursul geopolitic al Rusiei și al forțelor pro-ruse din Republica Moldova. La fel, acest statut este folosit de către Partidul Democrat pentru a argumenta necesitatea salvării orientării europene a țării, prin includerea acesteia în Constituție.

În mod indirect, statutul de observator în UEE încurajează radicalizarea dezbaterilor în jurul viitorului vector extern al Republicii Moldova. Prin urmare, Democrații își pot contura un profil pro-european mai pronunțat, comparativ cu celelalte formațiuni asociate cu UE. Iar Socialiștii absorb în continuare votanții din segmentele pro-ruse ale societății și încearcă să cucerească votanții cu preferințe multivectoriale și utilitariste asupra politicii externe.

 

Articol apărut pe Info Prim Neo (ipn.md)

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu