România este o ţară care, pentru a recupera decalajul faţă de Occident, are nevoie de o descătuşare a tuturor energiilor naţionale, printr-o înţeleaptă politică a diriguitorilor ţării. Din păcate, senzaţia generală este că o asemenea politică lipseşte şi că nici nu va apărea curând din cauza slabei calităţi a clasei politice actuale.

Horia Blidaru, fondator coordonator al forumului de cooperare europeană și educație democratică Europolis, fost expert europarlamentar, a analizat într-un interviu acordat Europunkt necesitatea unui plan judicios de dezvoltare a României, eşecurile înregistrate până acum în acţiuni importante precum preluarea Preşedinţiei Consiliului European sau sărbătorirea Centenarului Marii Uniri şi posibilitatea de a rata şansele oferite de unul dintre cele mai favorabile contexte din istoria modernă a României.

1

Europunkt: Domnule Horia Blidaru, ce este Europolis?

Horia Blidaru: E o încercare de a aduce alături români cu expertiză și grijă pentru destinul european al acestei țări. Europolis se constituie ca forum civic cu două coordonate de activitate. În primul rând, ne dorim să organizăm un dialog structurat și constant între românii din instituțiile europene și reprezentanții autorităților naționale, având ca obiectiv imediat pregătirea Preşedinţiei române a Consiliului UE din 2019 și pe termen lung o mai eficientă valorificare a șansei europene pentru România. Totodată, vom acționa pentru promovarea valorilor europene în societatea românească și pentru încurajarea spiritului participativ, a cetățeniei active, în vederea consolidării democrației reprezentative.

Cum vi se pare că se desfășoară pregătirile pentru mandatul României la vârful UE?

Mă îngrijorează perspectiva unei președinții românești a Consiliului UE insuficient pregătite. În prima jumătate a anului viitor va fi testul de maturitate al României ca membră a Uniunii Europene. E alarmant faptul că nu pare să fie o temă îndeajuns de importantă pentru agenda națională. Din păcate, dezbaterea publică e confiscată, într-o avalanșă dramatică pentru țară, de subiecte minore.

De altfel, mi se pare rău prevestitoare indiferenţa cu care suntem pe cale să ratăm Anul Centenar. Această aniversare a unui secol de la Marea Unire ar trebui să fie un moment de regăsire și de bilanț.

Mai sunt șase luni, totuși, din Anul Centenar și până la preluarea președinției Consiliului Uniunii Europene. Încă se mai pot face lucruri.

Probabil că se va încerca o salvare a aparențelor și într-un caz, și în altul. Dar se irosesc șanse unice. În cazul Centenarului României Mari, ar trebui să avem o dezbatere serioasă despre răspunderea noastră, a românilor, în eșecul din 1940. De ce a durat România Mare doar 22 de ani? E simplist și neproductiv să dăm vina pe cauze externe. De ce e importantă această reflecție? Pentru că democrația românească nu era deloc sănătoasă când s-au abătut asupra ei succesivele valuri totalitare.

Cât va rezista democrația noastră? Se poate susține pe propriile picioare la aproape trei decenii de la căderea comunismului?

Mi se pare grav faptul că unii redescoperă discursul suveranist, perfecționat la noi în mod nociv de Ceaușescu. Și, brusc, vor o Românie independentă. Independentă de cine? De UE și NATO, de lumea occidentală a valorilor democratice și a statului de drept? Acești falși patrioți sunt pe cale să-și închine țara dictatorilor estici, numai să fie ei lăsați să stăpânească în voie și impunitate peste un nou Belarus.

Știm din istorie ce poate urma în acest spațiu de intersecție a marilor puteri. Sute de ani am fost teren de dispută între vecini mai puternici. Cred că riscăm, în actualul context geopolitic, finalul răgazului istoric post-comunist. De asta nu e bine deloc că ratăm aceste ocazii de introspecție centenară, respectiv de afirmare europeană.

Care este cauza de fapt? Ce ne lipsește, în acest sens, ca țară? Un proiect?

Arghezi obișnuia să povestească o întâmplare din primul război. Cam așa suna: după o zi de lupte grele, îl întreabă el pe un rănit: de ce vă retrageți? Pentru că vin nemții, răspunde soldatul. Și ce dacă vin? Trag de mama focului, au scule, zice soldatul. Ce scule au? Tunuri. Și ce, noi nu avem scule? Ba da, zice soldatul, dar n-avem nemți.

Cam așa și noi astăzi. Cu câțiva ”nemți” nu se face primăvară. Avem toate mijloacele democrației și toate instrumentele dezvoltării economice. Avem condițiile saltului istoric pentru recuperarea decalajului față de Occident. Dar n-avem, în proporția necesară, oameni politici preocupați de țară și de soarta ei.

România a fost, în aceşti 28 de ani, prea mult pe mâna unor politicieni care nu pot gândi dincolo de termenele electorale și, mai rău, care nu văd politica drept slujirea binelui comun. Astfel de politicieni compromit politica și pot ucide, treptat, democrația.

Care poate fi consecința? Oare le va lipsi multor români democrația, odată ce se vor generaliza decepția și resemnarea? Rețeta ”pâine și circ” funcționează – de la Rusia și Turcia, la Ungaria, Polonia și Italia. În jurul nostru se strânge lațul așa-zis iliberal. Nu văd cum va rezista, fără un uriaș efort intern și un suport extern, democrația românească într-o zonă cu un tot mai pronunțat specific autoritar.

Ce considerați că ar fi de făcut, așadar?

Totul e de făcut în această țară. Din acest motiv aici sunt multe oportunități pentru cineva care vrea să acţioneze serios: de la afaceri, la politică şi construcție instituțională. Sunt milioane de români gata să-și pună priceperea la treabă, dacă li se deschide orizontul sufocat de birocrați corupți. Sunt sute de mii de români în diaspora gata să revină dacă lucrurile în ţară se schimbă în bine.

Tot ce trebuie e să fie descătușate energiile naționale. România și românii au un potențial imens. Trebuie doar să ne eliberăm din inerție și din tensiunile toxice care ne paralizează. Câștigă vreun cetățean ceva din faptul că societatea românească e un ring de box și nu o familie? Dimpotrivă!

Pe scurt, soluția e politică. Și e treaba noastră, a fiecăruia dintre noi, nu a altora. E timpul nostru să ne facem politica de care avem nevoie. Nu avem ce să așteptăm din altă parte. Altfel, nimeni nu va veni să ne facă şosele moderne și spitale decente, școli performante și legi inteligente. Noi trebuie să aducem fonduri europene și să le punem la lucru, noi trebuie să convingem investitorii străini, noi trebuie să oprim hemoragia de inteligență și de brațe de muncă.

Fiecare dintre noi e responsabil de asta. Țara nu e în grija altora. E cazul să ne asumăm răspunderea care ne revine, în calitate de cetățeni. Cât mai avem libertatea să acționăm. Și cât mai avem această țară. Țara și libertatea nu sunt veșnice. Să nu le risipim.

Horia Blidaru este inițiatorul Europolis – forum de cooperare europeană și educație democratică. A fost, în ultimii zece ani, expert europarlamentar la Bruxelles. Scrie analize de politică internațională în „Adevărul”, „Dilema veche” și „Newsweek România”. Este autorul cărții „Ieri și nicăieri – România în UE: Cronica unui start eșuat” (2016), iar romanul său „Fugarul” este în curs de apariție la Editura ”Cartea Românească”.

 

Tags: , , , , , , ,

 

4 Comments

  1. Andrei Popa spune:

    „Țara și libertatea nu sunt veșnice” – foarte bine punctat.
    Din pacate asistam neputinciosi la un joc perfid si murdar coordonat de actuala clasa politica formata din afaceristi penali. Nu cred ca ne vom trezi niciodata din acest cosmar.
    Pacat pentru ca ne riscam libertatea.

  2. Sultanescu Emil spune:

    Bun, dar de fiecare data, in ultimii ani, cand cetatenii acestei tari s-au ridicat si au protestat pentru ceva anume (gen: lupta anticoruptie) au fost aratati cu degetul si numiti extremisti sau oamenii serviciilor.
    Ne mai ramane o noua revolutie… dupa modelul 1848.

  3. Balaj Vasile spune:

    HORIA. In anul 1968 studentii de la UBB,trebuiau sa mearga la ALBA IULIA la sarbatorirea de 50 de ani da la MAREA UNIRE. Am avut si biletele de tren, 40 de lei, dus-intors. Rectorul Daicoviciu a anulat in ultimul moment acest demers. De ce, noi nu stim…
    Dar la 1 Decembrie 1968 studentii de la UBB au iesit pe strada… Acum la 100 de ani nu ar fi corect sa fim invitati la ceremonia de la 1DECEMBRIE 2018, la 100 de ani de la MAREA UNIRE…
    P.S. Vezi ce zice si tatal tau….
    P.S.S. Eu am incercat sa iau legatura cu Rectorul UBB, dar degeaba…

  4. stefan rares spune:

    E bine ca se mai gaseste cate un neamt printre noi care inca mai crede in tara asta,ca se mai poate salva ceva din ia,ne alaturam si noi celor care vor o schimbare in tara asta.

Lasă un comentariu