Viața în Irlanda: transport, mobilitate, mașini

Transportul public e deficitar, dar de încredere

Viața în Irlanda: transport, mobilitate, mașini. Printre primele lucruri pe care le-am făcut aici a fost să ne luăm o mașină. Am cumpărat-o după 3 zile de la aterizare, pentru că infrastructura de transport public e deficitară. Adică e minunată acolo unde există, doar că nu există peste tot. Nici măcar în Dublin. Nu e ca-n București sau Chișinău, unde poți urca-n orice vine primul de la stația aflată la 300 m de casă. Aici poți să faci și 2 km până la stația de tren ușor (DART), sau autobuz (double-decker-e diesel, deși se vrea înlocuirea lor cu hibride sau electrice). Ceea ce e aici e considerat normal.

Un bilet la DART e cam între 2,60 și 3 euro și variază în funcție de distanță. Se folosesc carduri electronice de plastic personalizate, pe care trebuie să le ai încărcate dinainte. La autobuze e undeva între 1,30 și 1,60 euro. Mai există și autobuzele expres pentru destinații mai îndepărtate și cu opriri multe. De exemplu, din sud, unde am locuit o vreme, până la aeroport în nord, puteam face 40 de stații într-o oră jumate cu 1,30 euro, sau 4 stații în 45 min cu 10,50 euro. Orarul este respectat aproape cu sfințenie și doar situații neprevăzute pot genera decalaje. Și orele de vârf, desigur. Autobuzele au bandă dedicată și șoferilor le place să calce pedala. Iar asta ajută.

Mașina este o necesitate, mai ales dacă ai copii

Irlanda este o țară frumoasă, pe care trebuie să o explorezi cu mașina. Transportul public interurban este civilizat și previzibil, dar nu te poate duce chiar peste tot. De aceea, e bine să ai măcar o mașină. Sau două, dacă ambii soți le folosesc pentru commuting. Totuși, ar fi ideal să te rezumi la o singură mașină, având în vedere costurile de întreținere și de owning a unei mașini, oricare ar fi ea.

Benzina e mai scumpă decât motorina, ceea ce e mare bilă neagră pentru guvernul în general coerent și simpatic. Prețul a oscilat timp de aproape 1 an de când suntem aici de la 1,20 euro/L – 1.40 euro/L benzina și 1,10 euro/L-1.30 L motorina, fiind cea mai ieftină pe timpul pandemiei, bineînțeles. Acum și-a revenit, din păcate. Spuneam că e o bilă neagră pentru conducere, întrucât alte politici guvernamentale sunt orientate către reducerea poluării. Inclusiv în sectorul automobilistic: se încurajează cumpărarea mașinilor noi hibride sau electrice prin scutirea de anumite taxe și acordarea unor facilități atractive. Diesel-ul în mașini manuale, însă, rămâne cea mai populară opțiune, din rațiuni de cost. Automatele sunt în general cu vreo 30% mai scumpe, utilizate sau noi. Plus utilajele și truck-urile folosite în agricultură, care încă nu pot fi concurate cost-wise de alternativele hibride și electrice. Dar despre politicile de mediu voi scrie, poate, altădată.

Prețurile reparațiilor pentru mașini sunt similare Bucureștiului, respectiv mai mari decât în Chișinău. Service-urile est-europenilor nu-s mai ieftine decât ale localnicilor, deci nu prea ai alternative. Până și service-urile reprezentanțelor oficiale au prețuri similare cu primele categorii.

Chestiunea asigurărilor pentru mașini, însă, este cea mai controversată și frustrantă, atât pentru localnici, cât și pentru veneticii din afara Irlandei sau UK. Un venetic ar plăti, de exemplu, cam cât un începător irlandez, adică cca. 4500 euro anual. Cam atât ne-au cerut nouă prima dată mai multe companii/agenții. De aceea, a meritat să mă dau peste cap să obțin de la asiguratorii români un istoric de no-claim pentru ultimii 5 ani. Asta ne-a scăzut prețul până la 1300 euro anual.

Mai rău de cei care vin din afara UE (din Republica Moldova, de exemplu), pentru că istoricul lor de (non)daunalitate nu-i va ajuta nicicum și-i va obliga să recurgă la metode alternative. Sau să circule neasigurați, ceea ce i-ar putea lăsa fără mașină sau cu amenzi urâte. Se întâmplă și în cazul localnicilor începători, ceea ce generează discuții la niveluri înalte privind oligopolul absolut nerezonabil instituit de companiile de asigurări.

Astăzi, după aproape 1 an de condus în Irlanda fără claim-uri, ofertele au ajuns la 800 euro anual. Este imens pentru cineva cu mindset de Europa de Est, dar pentru cineva care conduce aici de numai un an, este un mare succes. Așadar, dacă veniți dintr-o țară UE, vă sfătuiesc să apelați cu încredere la asiguratorul vostru cel mai recent cu solicitarea de a vă transmite scanat pe mail istoricul de daunalitate. Mie mi l-au trimis cei de la City Insurance, cărora le sunt recunoscător și cărora le-aș da cu plăcere multe beri pentru că m-au scutit de plata în plus a cca. 3200 euro pentru asigurarea anuală. Aceștia au interogat baza de date unică din România și mi-au transmis inclusiv istoricul de (non)daunalitate cu alți asiguratori. Euroins au fost nesimțiți ca de obicei, având pretenția de a le plăti 100 RON și de a veni la ei personal. ASIROM mi-au transmis și ei istoricul, însă numai pentru perioada cât am fost asigurat cu ei. Poți scădea prețul asigurării în baza a maxim 5 ani din urmă.

Bicicletele-s la putere

Aici bicicletele sunt temelia. Ar fi fost, probabil, trotinetele electrice, doar că acestea nu-s reglementate legal. Ceea ce-ți poate aduce amenzi din partea polițiștilor zeloși. Dar se vorbește mult despre reglementarea și promovarea lor, mai ales după experiența pandemiei. Și aici viteza lor e limitată din producție la 25 km/h. Dar mai vezi și oameni pe trotinete, mai ales prin centru, unde locuiesc mai mulți expați-corporatiști, care pot parcurge distanțe relativ scurte până la birou, fără a depinde de mașină sau transport public.

Bicicletele, rămân, însă, principala formă de transport și activitate fizică în care se va investi în următorii ani. Mai ales după acest pandemic lockdown de cca. 3 luni, în care piața bicicletelor a explodat, iar acum oamenii s-au pomenit cu biciclete pe care trebuie să le folosească și după reluarea mobilității uzuale cu mașini și transport public. Se va investi în piste, în subvenții și în campanii de informare (deși astea-s cam inutile deja). Asta este o altă diferență în sensul bun față de București și, mai ales, Chișinău.

Viața în Irlanda: transport, mobilitate, mașini. Transportul public e deficitar, dar de încredere. Mașina este o necesitate, mai ales dacă ai copii. Bicicletele-s la putere.

+Muzică: U2 – Beautiful Day

Articol apărut pe blogul autorului http://www.tudorcojocariu.eu/.