Dinastiile de la Kremlin și viitorul Rusiei

Actualul stat rus își trasează genealogia geopolitică din secolul al IX-lea, când a fost creată Rusia Kieveană, iar mai apoi, când a apărut marele ducat al Moscovei, ele fiind stabilite de către dinastia rurikidă, care a domnit în total vreme de aproape 800 ani.

Întemeierea s-a bazat pe formarea și controlul rutelor comerciale scandinavo-baltico-pontico-asiatice prin cele două sisteme de interconectare fluvială a Mării Baltice cu Marea Neagră via Nipru și a Mării Baltice cu Marea Caspică via Volga. Astfel, aceste rute comerciale, au condus la crearea orașelor Novgorod, Smolensk, Kiev și Moscova, construite cu aurul și argintul Califatului din Bagdad și Imperiului Roman de Răsărit de la Constantinopol. După recucerirea independenței față de tătari, a început marea expansiune estică de cucerire a Siberiei și a Asiei hanatelor mongole.

A doua dinastie, cea a Romanovilor, care a domnit timp de 300 ani, a fost instalată la putere în 1613 printr-un sobor al boierilor, iar Mihail I a fost ales țar, fiind văr cu ultimul țar rurikid (tatăl său, Fiodor, fusese forțat să se călugărească în urma unui tratat de pace cu Polonia și a devenit în timp Patriarhul Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse). În vremea acestei dinastii, Rusia a devenit un imperiu tricontinental (dată fiind stăpânirea temporară asupra Alaskăi), fiind predominant mai ales în Eurasia, de la Baltica și Marea Neagră până în Caucaz, de la stepele asiatice și Hindu Kush până la țărmul Pacificului.

A treia dinastie este una politică, dar care a acționat ca o familie de țari: Partidul Comunist din URSS. Înființată de Lenin și consolidată de Stalin, „dinastia” partidului comunist a transmis puterea înăuntrul propriului sistem, astfel încât „gulagul popoarelor” a fost condus de Hrușciov, Brejnev, Andropov, Cernenko, Gorbaciov și Elțîn.

Toate trei dinastiile au urmat un ciclu de ordo ab chao / solve et coagula. Rurikizii au înființat statul, după ei a urmat haosul, au venit Romanovii, au restabilit ordinea, au continuat expansiunea, dar Nicolae al II-lea a abdicat și a urmat iar haosul unui război civil, terminat cu instalarea dinastiei sovietelor bolșevice. Gorbaciov a liberalizat sistemul care intrase în colaps, URSS a devenit istorie, iar Elțîn a continuat haosul, până ce ex-colonelul KGB Vladimir Putin a preluat puterea, a restabilit ordinea și a stopat procesul de dizolvare a Rusiei, la care s-a adăugat și menținerea „adâncimii strategice” prin conflictele „înghețate”.

La ora actuală, după 20 ani de „domnie” și cu încă 2 mandate „constituționale” de președinte, se pune problema „moștenitorului” de la Kremlin, deoarece sistemul de putere existent nu acceptă outsider-i și dorește să se perpetueze în aceeași matrice. Acum, pe fondul arestării ilegale a lui Navalnîi, al posibilelor proteste continue, dar mai ales al extinderii lor geografice și a creșterii lor în intensitate, la care se adaugă probleme economice majore, puterea de la Kremlin are de luat decizii strategice: continuarea „dinastiei” post-Putin, printr-un ex-KGB/FSB/GRU, cu proiecția haosului și a continuării dizolvării sau o schimbare la 180 grade prin acceptarea lui Navalnîi, ca un Mandela al Rusiei. Următorii ani ne vor arăta decizia luată.