Mai avem o șansă pe 11 iulie. Banal, dar adevărat

Cu toții ne-am săturat de slogane, lozinci și promisiuni. Mai ales după campanii în care cotele gălăgiei electorale ating limite nebănuite anterior. Cu toate acestea, viața continuă, iar noi ne vom pomeni pe 12 iulie într-o liniște grea, sau într-o liniște împlinitoare. Totul depinde de noi toți și de fiecare in parte.

Pe 11 iulie, unii dintre noi ne vom trezi cu telefonul în față pentru a verifica prezența la urne. Alții își vor aminti că e zi de vot pe la prânz, când se vor fi trezit după o petrecere pandemică de sâmbătă seara. Ceilalți își vor culege straiele de sărbătoare puse de cu seară pe umeraș și vor merge la vot. Eu unul, alături de familia mea răspândită în câteva țări, abia aștept să votăm. Unii vor merge la secțiile de lângă casă, alții vor lua trenul, iar ceilalți mașinile personale. Din fericire, nimeni dintre noi nu trebuie să ia avionul ca să voteze. Deși, dacă unele partide nu s-ar fi zbătut pentru cele 150 de secții deschise în afara RM, poate că unii dintre noi ar fi fi fost nevoiți să o facă. Totuși, alții vor parcurge mii de km pentru a vota, așa cum au mai făcut-o și în toamnă. Inclusiv din respect pentru ei, ar trebui să profităm de proximitatea secțiilor noastre și să votăm în număr cât mai mare.

Mergem la vot pe 11 iulie, dar pentru cine să votăm?

Pentru mine unul, răspunsul e clar: voi vota pentru Partidul Acțiune și Solidaritate. Sunt o mulțime de argumente pentru care sunt convins de această opțiune, inclusiv cele enumerate anterior aici. Plus faptul că rezonez cu majoritatea punctelor din programul de guvernare, mi-a plăcut cum s-au prezentat pe parcursul campaniei, au atras oameni interesanți și au comunicat decent cu mine, în calitatea mea de votant. Între timp, lista motivelor s-a mai extins. Sau, mai exact, celelalte partide au avut timp să mă respingă și mai mult.

De exemplu, nu voi vota PPDA pentru că, deși aceștia au mulți fruntași care au muncit și mi-au câștigat încrederea (Munteanu, Plîngău, Slușari, Vovc), ei au demonstrat că nu pot depăși „epoca Năstase”, la fel cum PL n-a depășit niciodată „epoca Ghimpu”. Iar în Năstase eu nu am încredere și nu văd ce calități l-ar recomanda drept om de stat, în general. PPDA este, așadar, un caz pierdut, întrucât a pus mai presus fidelitatea față de un lider fondator, decât flerul politic de a se adapta noilor cerințe ale populației care i-a înzestrat anterior cu încredere. Iar direcția lor rămâne doar în jos. Din păcate, pentru că anume PPDA ar fi fost cei mai potriviți aliați ai PAS-ului. Sper ca PPDA să fie absorbit de PAS, iar cei mai valoroși oameni din platformă să-și găsească locul în fruntea PAS-ului. E nevoie și de deschidere din partea celor din urmă, evident. Cam cum s-a întâmplat cu absorbția PD-L-ului de către PNL în România – un proiect în linii mari de succes (pentru ei).

Nu de AUR avem noi nevoie, ci de gândire critică

Nici AUR n-aș putea vota, întrucât nu (mai) am încredere în nici unul dintre reprezentanții lor de vază, sau în cei pe care-i vedem pe listă. Plus că n-au șanse să acceadă în parlament, deci mi-aș irosi cu ei votul, în favoarea comuniștilor, socialiștilor, usatiștilor și șoriștilor. AUR, deși se revendică de la partidul omonim din România, încercând să ne vândă gogoașa „unui singur partid românesc pe ambele maluri ale Prutului”, nu este altceva decât o ciorbă reîncălzită a majorității partidelor unioniste de după PPCD, respectiv PL. Spun asta întrucât contează mai mult oamenii decât siglele. Iar oamenii sunt aceeași pe care îi cunoaștem și care ne-au dezamăgit, în majoritatea lor, anterior. Iar cei care încă nu ne-au dezamăgit până acum, au avut șansa să ne dezamăgească acum prin această asociere cu ante-menționații.

AUR este, de facto, continuatoarea mișcărilor precum Basarabia Pământ Românesc, Acțiunea 2012 și care or mai fi fost înainte și după re-brand-uire. Prin urmare, își păstrează centrul de control în același loc și răspunde acelorași viziuni și direcții ale unor inși precum Simion, Târziu, sau Șoșoacă. Dovadă capul lor de listă, dar și solistul lor din această campanie – Bilețchi, care s-a proslăvit prin scandalurile pe care le provoacă de ani de zile. Din păcate, în această listă îl putem adăuga și pe Chirtoacă, care, în loc să-l transforme pe Bilețchi în Chirtoacă al anului 2007, se transformă el însuși în Bilețchi-ul anului 2021, sărind cu pumnii și luându-și palme. Acțiunile lor demonstrează că unionismul este, pentru ei, doar un paravan. Un totem pe care-l folosesc pentru a mobiliza unioniștii bine-intenționați și romantici, care nu se obosesc să privească dincolo de tricolorul profanat de gașca auristă cu fiecare ocazie. Să privească, bunăoară, spre mesajele lor anti-europene, spre desființarea discursivă a modelelor democratice de funcționare a statului, spre semănarea paranoiei în public, sau spre afacerile semi-obscure pe care le practică unii dintre cei prezenți pe listele electorale.

Cam la fel stau lucrurile și cu PUN, deși conduita lor e ceva mai decentă în această campanie. Și în cazul AUR + PUN, la fel ca în cazul PAS + PPDA, e clar că profilurile candidaților se aseamănă foarte mult între ele. De ce nu avem, atunci, un partid unionist și un partid de tip conservator, cu afilieri europene, în loc de două, nu îmi este clar până la capăt. Poate e vorba de lipsă de viziune, poate de agende diferite, sau poate doar de veșnica rânză. Nici nu mai contează acum. Contează că 3 dintre aceste partide pro-occidentale vor culege toate de la patrulea voturi valoroase, scăzând șansele îndeplinirii obiectivelor declarate, în fond, de toate aceste 4 partide. Trist. Dezamăgitor. Politicianist. Dintre toate aceste 3 partide, AUR are, totuși cel mai mare „merit” de a fi îndepărtat proeuropenii progresiști cu viziuni unioniste de PAS. Prin metode propagandistice demne de KGB-ul sovietic și de BECS-ul moldovenesc, desigur. PAS care a primit croșee și de pe stânga și de pe dreapta, inclusiv pentru „păcatul” de a fi cel mai aprig promotor al reformelor de inspirație europeană. Ceea ce, bineînțeles, ar trebui să ne facă să-i simpatizăm și mai mult.

Sondaje și probabilități

Toate sondajele indică asupra câtorva lucruri cât de cât clare. PAS și BECS vor intra în parlament. PAS va lua cele mai multe voturi. Și unii și ceilalți vor avea nevoie de parteneri de coaliție. Nici unii, nici ceilalți nu recunosc asta până la capăt. PPDA și AUR nu vor intra. Mai avem și câteva probabilități: Usatiștii vor accede. Șoriștii vor accede. Sau ori unii, ori alții.

În orice caz, este nevoie ca toate eforturile noastre să se concentreze pe asigurarea PAS-ului cu un număr suficient de mandate pentru a guverna. Da, este periculos ca, în RM, un singur partid să dețină toate instituțiile în stat. Nu știm ce le-ar putea trece prin cap odată ajunși la putere. Dar să ne gândim la altceva: de facto, de ani de zile, toate instituțiile au fost sub controlul unor rețele de grupări organizate în stil mafiot, care au ținut ostatice statul. Dacă se vor menține socialiștii, comuniștii, șoriștii și usatiștii la putere, cu tot cu dubioșii lor de pe liste, nu se va schimba nimic. Din contră.

+ Muzică: Queen – We Will Rock You

Articol apărut pe blogul personal al autorului, www.tudorcojocariu.eu.