Istoria alianțelor de guvernare din România, pe dos de cea europeană

Cei 32 ani de democrație „originală” ne învață că alianțele din România, spre deosebire de cele din alte state europene, precum Germania, au viața scurtă, indiferent de ce s-a dorit inițial, pentru că puterea corupe și schimbă toți algoritmii interni. Singura alianță care a funcționat 4 ani / ciclu în România a fost „patrulaterul roșu” din 92-96. În rest, toate s-au făcut praf și pulbere: CDR, DA, PDL-PSD-PC, USL, PSD-ALDE-UDMR, PNL-USR-UDMR.

Iohannis moșește acum o posibilă alianță PSD-PNL-UDMR, unde părinții sunt Boc și Dâncu, cu titlul declarativ „pentru 7 ani”, cu rotație la vârful puterii și chiar modificarea Constituției. Sunt mulți lideri care vor să fie la putere, din ambele partide, și-și pun calculele pe hârtie cu bătaie lungă până în 2028, însă toți uită un lucru: votul.

Exemplul cel mai clar și concludent: scorul la europarlamentarele din 2019, unde PNL și USR au luat scoruri mari pe vot negativ la adresa PSD, fiind o furie acumulată din 2017. Primul test electoral al posibilei viitoare alianțe PSD-PNL vor fi tot europarlamentarele din 2024, urmând ca peste 6 luni să ai alegerile locale, parlamentare si prezidențiale. Cine câștigă în mai 2024 are toate șansele să fie câștigătorul din decembrie 2024. La ora actuală, PNL are un bilanț negativ, iar greșelile, gafele și prostiile vor continua. În plus, nu știm dacă se vor înțelege la bani și funcții până atunci, iar prezidențialele vor tenta mulți actori să iasă în față și să strice jocurile.

Modificarea Constituției e o necesitate majoră, însă nu va fi pusă în aplicare, iar ideea de republică parlamentară e o gogoriță care nu se aplică pe caracteristicile României actuale: lipsa majoră de încredere în Parlament. România are nevoie de republică prezidențială, însă discutăm vorbe și vorbim discuții, pentru că asta nu se va întâmpla prea curând.