Subscribe by RSS
Printre Nobeli(arzi)
Pentru că am scris recent despre avatarurile lui PAX, să vedem câte ceva despre premiul Nobel pentru pace, cel mai penibil fie și dacă ne gândim la inventatorul lui și al dinamitei. Să fi fost un puseu de remușcare?
Descoperim două categorii distincte. Începem cu organizațiile: Agenția Internațională pentru Energie Atomică; la cât de bine se stă cu armele și periodicele amenințările nucleare ale unora sau altora – luptători pentru pace desigur – numai la utilizarea în scopuri pașnice nu te duce gândul. Amnesty International se prezintă ca o organizație cel puțin dubioasă, sponsorizată masiv nu se știe exact de cine, dacă observăm că are fonduri de deplasare pe tot mapamondul protestând punctual unde și când i se cere (nu contează pentru ce…). Cel puțin sterilă (nu și financiar!) ne apare Campania Internațională pentru Abolirea Armelor Nucleare. Efectul este (aproape) nul ca și semnificația premiului obținut.
Tot nobeliardă este și Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice. Se pare că a contribuit la executarea fostului președinte (dictator desigur) irakian căruia i s-a reproșat printre multe altele dotarea cu arma chimică pe care însă nici până în ziua de azi nu a găsit-o nimeni dintr-un motiv simplu: pentru că nu o avea. Eroarea celui executat a fost colaborarea Țării cu o celebră firmă germană de chimicale; nu dau nume pentru că nu … dă bine.
Incredibil ca onomastică este Cvartetul pentru Dialog Național. Ca meloman încrâncenat, aș opta să i se ofere un Nobel pentru Muzică. Dar nu există. Sau pentru Floricultură, având în vedere geneza cvartetului, adică după Revoluția Iasomiei, din Tunisia. Oricum inutil.
Memorial, organizație nobeliardă din Rusia, se ocupă cu monitorizarea încălcării drepturilor omului, evident în Rusia; nu știm exact când o face în Țară și când în deplasare, în afara Ei. Să mai amintesc și de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați premiat și el și actual, atât cât poate – nu prea mult – fără a fi mereu clar care sunt Națiunile Unite ci mai curând cele dezbinate.
O a doua categorie o reprezintă personalitățile politice de cele mai diverse naționalități și orientări, având însă o trăsătură mai mult sau mai puțin comună: spiritul belicos. Ca atare ca să primești Nobelul pentru pace trebuie să fi luptat întâi pentru Patrie (nu neapărat a Ta) și … pace. Doar câteva nume considerate totuși discutabile dar oricum premiate: Henry Kissinger, Menahem Begin, Anwar Sadat, Yitzhak Rabin, Yasser Arafat, Mihail Gorbaciov, Barack Obama. Ar mai fi o serie de nomina odiosa, dar mă abțin. De arătat în treacăt că mai sunt unii anonimi sau anonime cărora premierea nu le aduce nimic, mai ales dacă sunt încarcerați (-ate).
În loc de concluzie: cu ani în urmă, la un mare miting din vecinătatea Țării noastre, un orator, reprezentant al tineretului, își încheia alocuțiunea astfel: „decât să tot luptăm pentru pace, nu ar fi mai bine să gândim pentru ea?”. Nu l-au huiduit, dar nici nu l-au aplaudat…
Articol apărut pe LaPunkt.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara. Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc. Volume publicate: Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte,Bucureşti, Editura Paideia, 1996; Literatură latină. Autori creştini, Bucureşti, Editura Paideia, 1996; De la Troia la Tusculum,Bucureşti, Editura Paideia, 1998; Epistolar imperial, Bucureşti, Editura Paideia, 1998; O mitologie timişoreană - Mehala,Timişoara, Editura Marineasa, 1998; Tatăl, fiul şi spiritul uman, Bucureşti, Editura Paideia, 1999; Oameni, locuri, cai şi îngeri,Timişoara, Editura Marineasa, 1999; Însemnările Sfântului Renatus, Timişoara, Editura Marineasa, 2001; Trilogie imperială,Timişoara, Editura Marineasa, 2002; Apostolica et Patristica, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2002; Patristica perennia, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2004; Romanul lui Constantin, Timişoara, Editura Marineasa, 2005; Oameni,locuri, cai şi îngeri, ediţia II, Timişoara, Editura Marineasa, 2005; Tablou cu siguranţă, Timişoara, Editura Marineasa, 2007. Cărţi scrise în colaborare: Lexicon juridic latin-român, în colaborare cu Radu Motica, Bucureşti, Lumina lex, 2001. Cărţi traduse: Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991; Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, Timişoara, Editura de Vest, 1992; Sfântul Augustin, Soliloquia şi Sermones,Timişoara, Editura de Vest, 1992; Pierre Abélard, Etica, Bucureşti, Editura Paideia, 1994; Sfântul Ambrozie, Scrieri, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; René Descartes, Expunere despre metodă,Bucureţti, Editura Paideia, 1995; Héloïse şi Abélard, Autoportrete epistolare, Bucureşti, Editura Paideia, 1995; Toma d'Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, Bucureşti, Editura Paideia, 1995; Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, Bucureşti, Editura Paideia, 1997; Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, Bucureşti, Editura Paideia, 1999; Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Bucureşti, Editura Paideia, 2006. Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
fără comentarii
Fii primul care comentează