O analiză critică a Strategiei Energetice a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050 (II)

Notă de opinie din 29 august 2024

CONTEXT

Pe data de 14 iunie a.c. Ministerul Energiei a lansat în consultare publică proiectul Strategiei Energetice a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050 (Strategia). 14 iunie – 13 iulie a fost perioada alocată consultării publice, urmând ca Strategia să fie aprobată prin Hotărâre de Guvern.

Pe 23 august a.c. Ministerul Energiei a revenit cu o nouă variantă de Strategie, rezultată în urma unui „proces amplu de consultare publică și în urma dezbaterilor organizate cu părțile interesate”, în care au fost integrate „contributiile societății civile, mediului academic și industriei energetice„, conform declarațiilor ministrului Sebastian Burduja.

Sigur, la momentul 14 iunie a.c. al lansării spre dezbatere a Strategiei, același ministru Burduja avea să declare că „Strategia Energetică este rezultatul muncii experților din Ministerul Energiei, cu consultarea companiilor și instituțiilor din subordine și a membrilor Consiliului Onorific pentru Energie„, iar rezultatul s-a văzut: o lucrare în general fără valoare practică care ar putea lua prea devreme drumul sertarelor ministeriale, expusă într-un limbaj propagandistic, fără formă și fără fond.

Într-o misiune de follow-up, încercăm să identificăm elementele de noutate aduse de ultima variantă, în același timp cu a sublinia insistența asupra unor minusuri de conținut.

Pentru aceasta, vom aborda prezenta Notă într-o prezentare schematică, punctuală.

Capitolul I – VIZIUNE

• În materie de “viziune”, varianta nouă vine cu o formulare aparent mai clară:

“(…) pentru a asigura securitatea energetică națională, este necesară utilizarea surselor de producție pe bază de gaz natural și energie nucleară, precum și dezvoltarea capacităților de stocare a energiei”,

numai că, în continuare, legiuitorul reușește să finalizeze ideea într-o regretabilă aserțiune de sens contrar:

„În acest context, gazul natural va fi utilizat ca și combustibil de tranziție”,

fără a localiza în timp și spațiu semnificația termenului de tranziție. Ulterior, în capitolul de Obiective, se introduce precizarea că „capacitățile pe bază de gaz natural vor fi pregătite să utilizeze gaze verzi, precum hidrogenul, începând din 2036„.

Pentru că subiectul tranziției de la gaze naturale la hidrogen este unul deosebit de sensibil și important pentru fiecare dintre statele membre, în lumina adoptării de dată recentă a noului pachet de reglementare, este inadmisibil ca elaboratorul Strategiei să se rezume la cele câteva referințe sumare și la o pasare de termene către un orizont de timp îndepărtat fără a detalia evenimentele așteptate în perioada următorilor ani, cu acțiuni și termene concrete.

De asemenea, este de menționat că ME invocă în context existența unei Strategii Naționale privind hidrogenul adoptată prin act normativ și a unei Legi a hidrogenului adoptată în 2023, care au fost puternic contestate de opinia publică calificată la vremea adoptării și asupra cărora ME sub mandatul ministrului Burduja ar trebui să se pronunțe.

• În prezentarea Obiectivului 2 – Energie cu emisii scăzute de carbon, apreciem că este o eroare de nepermis ca Strategia națională să consacre unui stat terț, fie și Republica Moldova care se află în plin proces de integrare a piețelor, un rol cert de viitor furnizor de hidrogen verde pentru piața internă, atât timp cât costurile actuale de producție și mai ales de transport și stocare (reprezentând fiecare aprox. o treime din prețul final) fac în acest moment produsul Hidrogen încă necompetitiv. Iar acest din urmă aspect este semnalat chiar de către elaboratorul Strategiei într-o înserare nouă pe care o considerăm oportună.
• Descrierea Obiectivului 3 – Eficiență energetică este, cu părere de rău constatăm, o joacă de-a conceptele economice, fără un control adecvat al mesajului:

„Eficiența este strâns legată de rentabilitate. Aceasta implică asigurarea faptului că serviciile energetice sunt furnizate la cel mai mic cost posibil, păstrând în același timp calitatea și fiabilitatea”

Produsele nu sunt furnizate pieței la costuri, ci la prețuri, iar „efortul didactic” de încadrare semantică pentru public este, în context, un frumos pleonasm.

Întreaga construcție lingvistică în jurul definirii conceptului de „eficiență energetică” este de fapt o punere în obiective viitoare a ceea ce ar trebui/ ar fi trebuit să însemne o preocupare permanentă a managementului corporatist și implicit o recunoștere fără voie de către autor a tarelor de guvernare.

Cu o stângăcie desăvârșită, legiuitorul leagă performanța piețelor de energie măsurată în prețuri de conceptul de eficiență care face trimitere nemijlocită la zona de producție/transport/distribuție/stocare, fără a aborda în niciun punct al Strategiei modul de formare a prețurilor de piață și intangibilul sector de furnizare:

„Eficiența costurilor înseamnă, de asemenea, prioritizarea investițiilor în tehnologii și proiecte care oferă cea mai bună rentabilitate a investiției (sic!) în timp din care să se obțină un cost de producție integrat (!?), astfel încât prețul de vânzare obținut să fie unul competitiv pe piața concurențială” (care este legătura?).

Dincolo de continuarea confuziilor semantice (autorul nu stăpânește conceptele economice), de aserțiunea de mai sus va trebui să se țină cont și atunci când se va pune în discuție proiectul de SMR-uri și alte proiecte majore prin prisma costurilor de investiție și a costurilor de generare.

• Un alt obiectiv, mult discutabil dintr-o anumită perspectivă, este Obiectivul 4: Asigurarea accesului fizic la energie și accesibilitate financiară și competitivitate economică.

Sunt de fapt două subiecte distincte încadrate într-unul singur, din a cărui prezentare nu rezultă practic nicio idee valabilă. În timp ce termenul de „acces fizic” face referire la rețele și dezvoltarea distribuției de energie către consumator, „accesibilitatea financiară” este o încadrare stângace a ceea ce ar trebui să reprezinte subiectul prețurilor la energie, subiect de care elaboratorul Strategiei se ferește dintr-un motiv foarte evident „ca dracu’ de tămâie” (scuzați exprimarea necolocvială, dar aceasta este realitatea!).

În schimb introduce un neverosimil concept de „echitate”, pe care îl și definește:

„Echitatea prețurilor la energie implică asigurarea faptului că serviciile energetice sunt accesibile pentru toate segmentele societății și pentru toate sectoarele economice.”

Nu știm ce să înțelegem altceva decât că cei cu dare de mână trebuie să plătească prețuri mai mari față de cei din categoriile defavorizate, pentru acestea din urmă elaboratorul propunându-și programe de subvenționare – dar nu este sigur în ce măsură Comisia Europeană va fi de acord cu acestea, date fiind încadrările statistice actuale pe bază de venituri medii pe gospodărie.

Deși de apartenență politică liberală, SB are în vedere „proiectarea unor structuri de prețuri care să țină cont de diferite niveluri de consum„, ceea ce ar constitui altminteri o inconsecvență flagrantă cu prevederile cadrului european de reglementare.

• Deși Obiectivul 5 – Piețe de energie eficiente nu face obiectul niciunei modificări față de versiunea anterioară, trebuie să remarcăm stăruința cu care elaboratorul dezvoltă o poliloghie prin care ne convinge că nu înțelege semnificația sintagmei de „piață eficientă”.

În viziunea sa, deși nu reușește să promoveze o definiție a conceptului, elaboratorul consideră că într-o piață de energie eficientă

„consumatorii din întreaga UE și implicit din România vor putea beneficia de prețuri mai stabile la energie, de o mai mică dependență de prețul combustibililor fosili și de o mai bună protecție împotriva crizelor viitoare”.

În spirit didactic, informăm echipa de elaboratori că în contextul economiei sectorului energetic, termenul „piață de energie eficientă” se referă la un sistem sau o platformă de tranzacționare în care se promovează și se tranzacționează energie produsă și consumată într-un mod cât mai eficient din punct de vedere al utilizării resurselor, cu alte cuvinte conceptul face referire la organizarea piețelor de energie și lipsa oricăror distorsiuni care contravin principiului de piață liberă.

Restul textului este o înșiruire de lozinci fără fond și prezentare a unor atribuțiuni curente ale administrației publice/managementului companiilor cu capital de stat ca fiind obiective de strategie viitoare.

Capitolul II. PRIORITĂȚILE, POLITICILE ȘI CADRUL LEGAL EXISTENTE

Sunt trecute în revistă principalele acte de reglementare europene și naționale cu impact asupra sectorului energetic intrate în vigoare începând cu a doua jumătate a anului trecut.

Legislația europeană

• Cu totul surprinzător și de neacceptat, lipsesc din evidență cele mai „fierbinți” modificări legislative ale Uniunii Europene în privința organizării piaței interne de energie electrică, respectiv:

REGULAMENTUL (UE) 2024/1106 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 11 aprilie 2024 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1227/2011 și (UE) 2019/942 în ceea ce privește îmbunătățirea protecției Uniunii împotriva manipulării pieței în cadrul pieței angro de energie

data intrării în vigoare: 7 mai 2024

REGULAMENTUL (UE) 2024/1747 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 13 iunie 2024 de modificare a Regulamentelor (UE) 2019/942 și (UE) 2019/943 în ceea ce privește îmbunătățirea organizării pieței energiei electrice a Uniunii

data intrării în vigoare: 16 iulie 2024

DIRECTIVA (UE) 2024/1711 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 13 iunie 2024 de modificare a Directivelor (UE) 2018/2001 și (UE) 2019/944 în ceea ce privește îmbunătățirea organizării pieței energiei electrice a Uniunii

data intrării în vigoare: 16 iulie 2024

Această „scăpare” ar reprezenta piesa lipsă din întregul eșafodaj de fapte și inițiative ale Ministerului Energiei în mandatul lui Sebastian Burduja care concură la ideea că nu există un interes în a recunoaște existența unei probleme a prețurilor ridicate la energie comparativ cu media Uniunii Europene și a identifica pe cale de consecință soluții care țin inclusiv de modul de funcționare a piețelor și în mecanismele de tranzacționare.

Noul cadru de reglementare oferă soluții de stabilitate pe termen lung a prețurilor la energie în avantajul consumatorilor care sunt evitate sau prea puțin luate în condiderare în Strategie, cum ar fi de exemplu stabilirea unui cadru normativ pentru sprijinul contractelor de achiziție directă de energie (PPA) sau modificarea regulamentelor de tranzacționare pentru piețele spot în sprijinul lărgirii accesului micilor producători și, pe cale de consecință, adaptarea și eficientizarea consumului și a furnizării la curbele de consum (Reg. 2024/1747, Art. 8 – Tranzacționarea pe piețele pentru ziua următoare și pe piețele intrazilnice, care solicită prezentarea unor planuri de acțiune).

De asemenea, Strategia, în afara unor vorbe goale și angajamente fără fond, nu conține referiri la protecția împotriva manipulării piețelor angro de energie, nu se face vorbire despre implementarea IIP – platforma informațiilor privilegiate, respectiv RRM – mecanismul de raportare înregistrat, așa cum sunt prevăzute în Reg. 2024/1106 de protecție împotriva manipulării pieței, care modifică Reg. 2011/1227).

În fapt, ministrul Burduja s-a manifestat pe toată perioada mandatului prin declarații publice și acțiuni legislative ca un protector al actualului status-quo de piață în care marii furnizori exercită o influență determinantă asupra prețurilor.

Lipsa de cuprindere în Strategie a implicațiilor regulamentelor și Directivei sus-menționate este, în opinia noastră, temei de respingere la adoptare a Strategiei.

Tot la acest capitol remarcăm inserarea oportună a unei rezerve de politică națională în ce privește pragul de emisii la sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată prevăzut de Directiva privind eficiența energetică :

„Pragul de emisii de 270g CO2/kWh va fi respectat în condițiile în care tehnologia de folosire a hidrogenului și/sau captarea de CO2 va fi una matură și poate fi folosită în termeni de viabilitate”

Legislația națională

Sunt înșiruite o serie de acte normative naționale, unele de aprobare a unor planuri naționale și strategii și continuând cu o serie de ordonanțe de lege și legi adoptate începând cu 2011, fără a putea fi emisă de către elaborator pretenția ca fundamentul legislativ prezentat să fie acoperitor pentru sectorul energetic.

Este de fapt o înșiruire copy-paste neprofesională de titluri de lege din diferite surse în care elaboratorul nici nu a catadicsit nici măcar să folosească sintagma „cu modificările și completările ulterioare” sau să menționeze legea de aprobare în cazul ordonanțelor de urgență.

Surprinde din nou lipsa oricărei menționări a bazei legale în vigoare promovată prin OUG nr. 27 din 18 martie 2022 care, pe lângă măsurile de plafonare a prețurilor care vor expira în martie 2025 conține și alte prevederi care abordează inclusiv subiecte legate de arhitectura piețelor de energie.

Capitolul III – ANALIZA CONTEXTULUI ȘI DEFINIREA PROBLEMELOR

Nu sunt modificări semnificative în noua versiune de Strategie, observațiile prezentate în Nota de opinii anterioară rămânând valabile.

Este un exemplu despre cum NU se elaborează o diagnoză a unui sector, împănat cu date statistice perimate și fără relevanță pentru scopul lucrării. Este revoltător faptul că elaboratorul, atunci când face vorbire despre producția de energie electrică, face referire doar la capacitățile instalate fără a vorbi despre cantitatea de energie produsă.

Nu există nicăieri în cuprinsul capitolului interpretări calitative care să argumenteze conținutul unei strategii viitoare.

La finalul capitolului de analiză a „contextului” (sic!) remarcăm adăugarea nepotrivită (ține de obiective viitoare și programe!) a unui text furnizat, cel mai probabil, de un colectiv al Transelectrica/ SMART, exprimat într-un limbaj tehnic care face notă discordantă cu „stilul literar” propagandistic folosit în restul Strategiei și se referă la digitalizarea SEN și la securitatea cibernetică.

Capitolul IV. OBIECTIVELE GENERALE ȘI SPECIFICE

Am căutat să identificăm elementele de noutate și nu am găsit modificări semnificative, astfel încât criticile rămân toate la locul lor.

Au fost aduse câteva adăugiri de manual la OS 2.3 Stocarea de energie electrică, din care reținem intenția elaboratorului de a impune un nou termen de specialitate, respectiv acela de „hibridizare” a unor capacități de producție existente. Aducem la cunoștința specialiștilor ME că, în general, „hibridizare” sugerează combinarea a două elemente distincte pentru a crea un nou sistem sau pentru a obține un beneficiu specific din această combinație, însă în acest caz, termenul ar putea induce în eroare, sugerând că ar fi vorba despre o combinație mai complexă sau despre un proces diferit față de simpla integrare a bateriilor în sistemele existente. Drept pentru care considerăm că ar fi mai potrivit să se folosească un termen mai clar și mai specific, cum ar fi „integrarea sistemelor de stocare a energiei” sau „adăugarea de capacități de stocare” la capacitățile existente de producție din surse regenerabile.

Și tot spre aducere la cunoștința experților, adaugarea de capacități de stocare la instalații de producție existente, dezvoltarea operatorilor independenți de stocare și sistemele de stocare în spatele contorului nu reprezintă nici pe de parte soluții tehnologice „inovative„, așa cum au fost ele prezentate.

În completarea obiectivului 4.1. Accesul la energie electrică pentru toți consumatorii – lucrurile s-au clarificat într-o mare măsură în noua versiune a Strategiei în legătură cu modernizarea și extinderea rețelelor de distribuție, prin simpla asigurare că

” Ministerul Energiei va realiza o analiză având ca scop idenficarea soluției optime (doar una? n.n.) de alimentare cu energie, având în vedere următoarele criterii posibile (nu sunt sigur acelea, n.n.) de prioritizare a investițiilor destinate asigurării necesarului de consum (…)”.

Nu am vrea să trecem ușor de obiectivul secundar OS 4.5. Asigurarea accesibilității costurilor pentru consumatorii casnici, care, deși nu a suferit modificări, prin menținerea textului în forma inițială experții ME nu fac decât să confirme lipsa de înțelegere economică, pentru a ne limita doar la aceasta:

• „Accesibilitatea costurilor” este o formă lingvistică fără fond economic, eventual se poate vorbi de „accesibilitate a prețurilor”;
• Angajamentul asumat de ME prin Strategie conform căruia „România își propune să stopeze în cel mai scurt timp posibil creșterea sărăciei energetice (prin ce mijloace și de ce nu să reducă sărăcia în locul stopării creșterii? N.n.) și, pe o perioadă de timp de zece ani, să reducă la jumătate toți indicatorii specifici de măsurare a acesteia (necolocvial, preferabil „valorile indicatorilor”, n.n.), față de nivelul anului 2022, printr-o abordare interdisciplinară, interinstituțională și țintită a acesteia” reprezintă o mostră de perfectă de abordare gen Cațavencu.

Amuzamentul pe tema sărăciei energetice continuă și în capitolul următor, acolo unde ME se angajează să coordoneze

„(…) un grup de lucru interinstituțional pentru monitorizarea permanentă, multicriterială, a sărăciei energetice în România, și pentru identificarea precisă a consumatorilor vulnerabili.”

Reținem în  cuprinsul obiectivului specific OS 4.5.1. – Dezvoltarea producției descentralizate de energie și a autoproducției introducerea unui text exprimat într-o formulare adecvată propus cel mai probabil de o organizație a prosumatorilor referitoare la o viitoare dezvoltare a unei „hărți GIS privind infrastructura electro-energetică care ar urma să conțină date privind capacitățile produse și consumate, evidențiind circulația puterilor și implicit zonele de congestie și/sau cu disponibilitate de rețea”.

Pentru a confirma caracterul politic vibrant al Strategiei – fără legătură cu termenul de „politică economică”, reproducem integral noua promisiune a ministrului în funcție pentru persoanele active ce vor fi afectate de tranziția energetică, adugată în ultima versiune:

„OS 4.6. Susținerea industriei energetice locale prin definirea de trasee profesionale alternative pentru toți lucrătorii afectați de tranziția energetică

Acesta reprezintă un obiectiv de interes atât în contextul „de-globalizării” (influențe woke?, n.n.) la nivel mondial (manifestată inclusiv prin relocarea producției de echipamente în țările/regiunile consumatoare), cât și ca șansă de afirmare în întâmpinarea noilor tehnologii

Pentru menținerea în domeniul energetic a celor afectați de tranziția energetică, o prioritate va fi reconversia către „noile” tehnologii, precum: instalațiile eficiente de încălzire și răcire (cum ar fi pompele de căldură, micro-turbinele de cogenerare, sau instalațiile propriu-zise), rețelele inteligente de energie electrică și gaze naturale, instalațiile aferente gazelor verzi (în întreg lanțul valoric al gazelor verzi, precum: producție, transport, distribuția, stocarea, etc.), industria producției și stocării de energie electrică din surse regenerabile (în domenii precum: proiectarea, montajul, mentenanța panourilor fotovoltaice, turbinelor eoliene, bateriilor, etc.)”.

 Capitolul V. PROGRAME

Față de versiunea anterioară, noua Strategie nu vine cu imbunătățiri semnificative.

Este în fapt o recapitulare a programelor în curs, identificabile și prevăzute în documentele de programere finanțabile în principal prin PNRR și Fondul de Modernizare, completată superfluu cu obiective fără ca acestea să poată fi individualizate sau care au termene de implementare asumate la orizontul anilor 2030 – 2035.

Noile adăugiri nu urmăresc cel mai adesea logica expunerii ci mai degrabă o „potriveală” tematică, obiectivele se amestecă cu programele și cu declarațiile de intenție. Dintre modificări/completări reținem următoarele:

• La subcapitolul P 1.7 Realizarea de investiții pe întreg lanțul de aprovizionare pentru infrastructura critică din energie, elaboratorul ne învață în plus ce înseamnă și la ce folosește stocarea „excesului de energie electrică produsă din SRE” în hidrolizoare, fără alte detalii.
• Se refac referirile la CfD-uri, în lumina noilor opțiuni anunțate de ME la începutul lunii august a.c., cu menținerea termenului de T IV pentru prima licitație.

La acest punct, un minus major al Strategiei care trebuie scos în evidență este lipsa oricărei abordări în ce privește renunțarea la schema de sprijin prin certificatele verzi!

• Se stabilește anul 2035 ca termen limită pentru construirea de noi reactoare nucleare mari și de mici dimensiuni.
• Se stabilește obiectivul (!) de a atinge 5% pondere a biometanului în rețeaua de gaze naturale până în 2030 și 10% până în 2050, fără alte detalii sau referiri la programe.
• Se menționează finanțarea capacităților de producție și stocare sezonieră a energiei termice cu tuburi termice și pompe de căldură Geoexchange prin FM – Programul cheie 1, destinat sistemelor de încălzire/răcire centralizate.
• Se menționează în termeni generali despre un program (P.3.1.3) „de sprijinire a introducerii utilizării de gaze verzi și/sau a pompelor de căldură industriale” care se va adresa capacităților pe bază de gaz natural pentru a fi pregătite să utilizeze gaze verzi, precum hidrogenul, începând din 2036, an începând cu care toate capacitățile pe bază de gaze naturale vor trece la utilizarea 50% din combustibili gazoși regenerabili și/sau cu emisii scăzute de carbon (inclusiv hidrogen regenerabil).
• Elaboratorul a simțit nevoia să reitereze și în cadrul acestui capitol angajamentul statului de a „aplica planuri de reconversie profesională și de susținere de trasee profesionale alternative, inclusiv antreprenoriat, pentru lucrătorii afectați de tranziția energetică„, „în parteneriat cu operatorii industriilor afectate, cu partenerii sindicali și cu organizațiile non-guvernamentale” (balastulul verbal de rigoare).
• Nu am înțeles de ce, dar elaboratorul a ținut de asemenea să sublinieze calea cea dreaptă pe care Ministerul Energiei va purcede începând cu momentul adoptării noii Strategii în ce privește (P 5.4.2.) „îmbunătățirea capacității statului de guvernanță corporativă și eficientizarea activității economice a companiilor energetice cu capital de stat”:

„ME (se și alintă! n.n.) va implementa regulile guvernanței corporative care se bazează pe competență, eficiență și integritate în sectorul energetic românesc și va efectua o analiză a performanței financiare și manageriale a companiilor din domeniul energetic, la care statul român deține participații”,

 însă ne punem întrebarea ce a reținut statul român până acum în a pune în aplicare un astfel de obiectiv?

• Pentru că ridicasem la începutul prezentei Note problema contorizării inteligente printr-un program de cuprindere națională, coerent și accelerat, am găsit în cadrul acestui capitol și răspunsul printr-un angajament al ME, evident nesatisfăcător și mai ales neangajant, într-o cuprindere de câteva fraze, care include formularea:

„În vederea atingerii acestor obiective, ANRE (?) va asigura respectarea unor termene mai strânse cu privire la finalizarea operațională 100% a contorizării inteligente decât cel prevăzut pentru anul 2032”.

 Capitolul VI – Rezultate așteptate nu aduce cu sine modificări semnificative față de versiunea anterioară. Nota generală în care este tratat subiectul este una declarativă, generală, repetitivă față de conținutul informativ prezentat în capitolele anterioare.

Din nefericire, Capitolele VII și X nu se regăsesc în cuprinsul documentului, cel mai probabil este o eroare materială datorată complexității operării cu funcțiile MsWord sau al termenului strâns asumat de elaborator pentru revizuirea documentului.

Evident, Capitolul VIII – Indicatori, se rezumă la o înșiruire de indicatori utilizabili pentru cuantificarea progreselor în cadrul fiecăruia dintre obiectivele incluse în strategie, fără ca acestora să le fie atribuite valori.

În această privință suntem de acord cu elaboratorul și apreciem că reglementarea conținutului cadru al unui document tehnic de specialitate printr-un act normativ reprezintă o meteahnă veche a statului român, care limitează în anumite privințe libertatea de exprimare profesională și obligă promotorul – cum este și cazul de față – la aplicarea unor exprimări de compromis atunci când estimările cantitative impuse prin modelul cadru sunt dificil sau imposibil de realizat în termeni de acuratețe sau relevanță, iar pe cale de consecință cerința legală este completată superficial.

Observația este valabilă și pentru materiale de tipul actelor normative, documentațiilor tehnice pentru aprobarea investițiilor, documentațiilor cadru în  vederea obținerii unor acorduri/autorizații etc.

Concluziile analizei noastre asupra formei și conținutului Strategiei Energetice a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050 rămân aceleași exprimate anterior revizuirii în Nota de opinii.

Pe fondul calității generale inadmisibile a documentului de programare, datorită tratamentului incomplet al unor puncte critice pe care parte din ele le-am evidențiat, profitând de nevoia de a reevalua politicile europene în materie de energie și climă care ar putea lua un alt curs în condițiile schimbărilor politice la nivel de organisme europene care au survenit odată cu alegerile pentru Parlamentul European, Consiliu și Comisie din iunie – iulie a.c., precum și în așteptarea schimbărilor care vor afecta într-o anumită măsură eșichierul politic intern în urma alegerilor parlamentare și prezedențiale interne de la sfârșitul anului, propunem în calitate de profesioniști neafiliați politic, respingerea oricărei propuneri de adoptare prin act normativ a prezentului proiect de Strategie.

Recomandăm în același timp Ministerului Energiei organizarea unei licitații internaționale pentru contractarea unui furnizor de servicii de consultanță pentru elaborarea unei strategii energetice pe termen lung solide care să devină, cum ar fi firesc, un document de referință pentru toate acțiunile de politică economică cel puțin pentru orizontul următorilor 10 ani.