A fost Nicușor, dar nu va fi ușor

Victoria lui Nicușor Dan în turul al II-lea al alegerilor prezidențiale de duminică reprezintă, dincolo de orice altceva, o biruință a decenței, bunului simț și normalității asupra violenței, aroganței și nesimțirii. De aceea ea trebuie salutată: a aduce în cea mai înaltă demnitate a statului român un individ care nu a muncit pe bune o zi, recomandat doar de scandalurile pe care le-a provocat la meciurile de fotbal și în Republica Moldova, secondat de un șarlatan care contrazice cu un limbaj bombastic și mincinos și cele mai de bază reguli ale științei, în locul unui individ deloc charismatic, dar serios, muncitor și cu studii temeinic făcute, ar fi reprezentat o rușine istorică de neșters pe obrazul națiunii române.

Dar această victorie este și cel mai facil pas din cei care trebuie neapărat făcuți pentru a ieși din groapa în care singuri ne-am afundat. Provocările care se ridică în fața noastră sunt cu mult mai complicate: mai întâi redresarea finanțelor secătuite ale țării, fără a produce suferință inutilă și a împinge țara în recesiune, apoi eliminarea coloanei a cincea din structurile de forță ale statului, repunerea selecției în instituțiile statului și în partidele politice pe baze meritocratice, reformarea sistemului de educație astfel încât să nu mai transforme cel puțin jumătate dintre viitorii cetățeni în gloate cu credințe medievale despre știință și politică, potențate de analfabetismul mediatic, și a celui de cercetare astfel încât mințile luminate ale națiunii să nu plece afară, izgonite de mediocritatea parșivă și impostoare, dezvoltarea accelerată a infrastructurii și capitalului național, diminuarea inegalității sociale și teritoriale, primenirea morală a națiunii astfel încât să existe o reconsiderare fundamentală a valorilor care ne definesc ca indivizi și societate.

Și nici nu am vorbit despre marile provocări venite din exteriorul țării, acolo unde trebuie să înțelegem clar un lucru: România a apărut ca stat modern drept un bastion al Occidentului împotriva expansiunii imperialismului rus către apusul Europei și către Strâmtori. În momentul în care ne vom abandona această trăsătură identitară fundamentală – așa cum s-a întâmplat în perioada comunistă – suntem condamnați la irelevanță și decădere.

Iată deci câte și mai câte obiective mult mai complicat de atins decât împiedicarea victoriei în alegeri a unor personaje nefaste precum George Simion și Călin Georgescu și care necesită munca încordată, serioasă și neîntreruptă a unei întregi generații pentru ani buni de acum înainte.

Vom fi capabili să depășim măcar primul punct al acestui proiect de țară pe care l-am schițat în tușe foarte groase mai sus? Va fi capabil Nicușor Dan să canalizeze energiile pozitive ale națiunii române în acest sens?

Văzând cum au decurs ultimii 35 de ani, măcar scepticismul, dacă nu chiar pesimismul, pare a reprezenta atitudinea cea mai realistă. Dar speranța nu trebuie abandonată. Ca adevărați Sisifi suntem condamnați să ne ridicăm mereu de la poalele culmilor care se prăbușesc și să cărăm mereu mai departe și mai sus idealul unei societăți care să nu se limiteze doar la a supraviețui, cum a făcut-o de-a lungul întregii sale istorii, ci să trăiască în slujba binelui, adevărului și frumosului.

Nu va fi ușor…

Sursa foto: Facebook/Nicușor Dan