„Taci din gură, piticule!” Avertisment pentru românii trumpiști

O mulțime de lideri politici români, precum Georgescu, Simion și Ponta, vând iluzia că ei pot negocia lucruri foarte bune pentru România cu noua administrație Trump deoarece îmbrățișează ideologia MAGA. O mulțime și mai mare de români de rând cred în ce le spun Georgescu, Simion și Ponta.

Adevărul trist este că, din păcate, lucrurile nu stau așa. Devine tot mai clar că pentru noul regim de la Washington, aliații nu mai sunt prieteni cu care se cooperează, ci supuși care trebuie să accepte fără crâcnire ce se dictează de la Casa Albă, inclusiv pierderi teritoriale, și să îmbogățească SUA, plătind tribut, într-un fel sau altul.

Dovada cea mai clară este, evident, Ucraina, țara care făcut atât de mult pentru SUA pentru atât de puțin: a distrus acumulări gigantice de echipament militar sovietic și sute de mii de soldați ruși cu prețul a doar 130 de miliarde de dolari, dintre care o parte semnificativă este reprezentată de armament ce trebuia casat oricum ori de comenzi militare către industria militară americană. Iar acum, Ucraina, țara care prin sacrificii imense a pus în genunchi Rusia în fața SUA, este aruncată ca o măsea stricată chiar de către beneficiarul principal al acestor servicii.

Dar devine tot mai mult clar că logica aceasta prădătoare, de bătăuș repetent al clasei, se extinde și asupra celorlalți aliați. Nu mai vorbim de Canada, vecinul loial de la nord, nu mai vorbim de Danemarca, un pilon al intereselor americane în nordul Europei, amenințate și umilite într-o manieră josnică, ci de cel mai important aliat SUA din estul Europei: Polonia.

Da, Polonia aceea pe care toți o dăm ca exemplu despre cam cum ar fi putut arăta România, dacă am fi fost și noi mai altfel. Polonia, care are acum cea mai mare armată terestră din Uniunea Europeană și care anul acesta va cheltui 4,7% din PIB pentru apărare. Polonia, pivotul central al strategiei americane pentru Europa de Est. Până mai ieri, aparent.

Ei bine, ministrul de externe al Poloniei, Radosław Sikorski, unul dintre cei mai respectați diplomați de pe scena politică internațională și un om cu legături excelente în SUA, deopotrivă în rândul democraților și republicanilor, un lider de o cu totul altă anvergură decât trumpiștii noștri, a fost jignit de o manieră grosolană de către oligarhul Elon Musk, vicepreședintele de facto al lui Donald Trump pe probleme de administrație internă din postura sa de coordonator al Departamentului de Eficiență Guvernamentală (DOGE).

Dat fiind că Polonia plătește costul de aproximativ 50 de milioane de USD al conexiunii prin internet prin satelit pentru guvernul Ucrainei oferit de rețeaua Starlink a lui Elon Musk și că s-au răspândit zvonuri potrivit cărora oligarhul ar putea întrerupe conexiunea pentru a forța Ucraina să accepte mari concesii în negocierea unei păci cu Rusia, Sikorski s-a văzut obligat să îi răspundă de o manieră civilizată lui Musk atunci când s-a lăudat într-un tweet că datorită lui și rețelei sale Kievul poate ține piept invaziei ruse.

„Starlink-urile pentru Ucraina sunt plătite de Ministerul Digitalizării din Polonia cu un cost de circa 50 de milioane USD pe an. Lăsând la o parte cât de morală este amenințarea victimei unei agresiuni, dacă SpaceX se dovedește a fi un furnizor neserios, vom fi nevoiți să căutăm alți furnizori.”

Răspunsul lui Musk a fost unul pe cât de jignitor, pe atât de clar despre felul în care privește actuala administrație aliații din estul Europei.

„Taci din gură, piticule.

Plătești doar o mică parte din cost.

Și nu există altă opțiune în afară de Starlink”.

Jignirea este evidentă, făcută într-o manieră de bombardier de Ferentari, reducându-se la locurile comune al multor manele actuale: „eu sunt tare, tu ești slab”, „eu sunt bogat, tu ești sărac”, „dușmanii nu au valoarea mea”.

Viziunea asupra aliaților din estul Europei ar trebui totuși să ne dea mai mult de gândit. Practic, suntem niște săraci care ar trebui să urmăm orbește tot ce ne cere grupul restrâns de persoane care s-au cocoțat la putere la Washington, să vărsăm fonduri substanțiale pentru îmbogățirea lor, dar să nu crâcnim dacă nu primim nimic în schimbul lor, și evident, să mulțumim tot timpul pentru onoarea care ni se face de a fi supuși lor (fix în acest sens a intervenit pe Twitter și secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, cu o solicitare către conducerea Poloniei).

Ei bine, și acum vă întreb, în eventualitatea în care unii de felul lui Georgescu, Simion și Ponta ar mai negocia și altceva în afară de suma de plată pentru a fi înscăunați în fruntea României: dacă polonezii sunt tratați astfel, credeți că vor putea obține ceva mai bun pentru țară mai sus-numiții de la actuala conducere a SUA?