Dragoste din interes? Regatul Unit şi Uniunea Europeană

Pe 7 mai 2015, în Regatul Unit se vor desfăşura alegeri parlamentare. Una dintre temele esenţiale ale campaniei electorale este reprezentată de oportunitatea ieşirii sau rămânerii Albionului în cadrul Uniunii Europene. Dacă până de curând Partidul Conservator, de dreapta, aflat la guvernare, şi Partidul Independenţei (UKIP), cu orientări radicale de dreapta, se întreceau în a se înfăţişa drept campionii retragerii din UE pentru a specula nemulţumirea britanicilor faţă de Bruxelles, pe ultima sută de metri cele două partide se pot confrunta cu o surpriză extrem de neplăcută.

Rezultatele ultimelor sondaje de opinie din Regatul Unit relevă o creştere semnificativă în ultimul an a încrederii şi adeziunii populaţiei britanice faţă de Uniunea Europeană. Dacă în urmă cu doi ani doar 30% dintre britanici credeau că ţării lor îi este mai bine în interiorul UE decât în afara acesteia, în prezent nu mai puţin de 42% se declară de acord cu această perspectivă. În consecinţă, în cazul unui referendum privind părăsirea Uniunii Europene, doar 36% dintre britanici ar vota pentru (faţă de 45% în iunie 2013), în vreme ce 46% ar vota împotriva ieşirii din marea familie europeană (faţă de 31% în iunie 2013).

Această tendinţă pozitivă faţă de UE este dublată de scăderea accentuată în sondaje a popularităţii partidului radical UKIP, care mizează în principal pe două teme: euroscepticimul accentuat şi respingerea imigraţiei. Astfel, în numai jumătate de an, UKIP a scăzut în sondaje cu aproximativ 3,5 procente, la numai 14%. Mai mult, acordul faţă de opiniile exprimate de liderul grupării, o adevărată locomotivă a partidului, controversatul Nigel Farage, a scăzut cu 13,3% în numai trei luni.

Explicaţiile pentru acest fenomen bizar mai ales prin rapiditatea cu care s-a desfăşurat nu trebuie căutate prea departe, potrivit analiştilor britanici. Astfel, creşterea popularităţii UE ar trebui pusă pe seama creşterii economice semnificative pe care Regatul Unit a înregistrat-o în 2014 – 2,6%, creştere resimţită şi în nivelul de trai al populaţiei. Britanicii pur şi simplu sunt interesaţi să conserve actuala stare de lucruri, în speranţa că situaţia economică se va îmbunătăţi în continuare.

Abordarea britanicilor se remarcă deci printr-un pragmatism debordant: „suntem împreună la bine”. Ea aduce aminte de cei doi piloni pe care s-a şi consolidat de altfel construcţia europeană în primele două generaţii după cel de-al doilea război mondial: evitarea conflictului pe continent şi bunăstarea economică.

Marea problemă a unei asemenea abordări este însă faptul că istoria nu se reduce doar la „o vârstă de aur” perpetuă, ci este o succesiune continuă de perioade favorabile şi dificile. Atât maximizarea beneficiilor în perioadele favorabile, cât şi depăşirea mai lesne a dificultăţilor, pot fi obţinute în actualele condiţii ale globalizării cu mult mai simplu şi mai sigur în interiorul unei Uniuni bazate pe încredere şi pe solidaritate, pornind de la deviza „împreună la bine şi la rău”.

Deocamdată, britanicii au decis că vor fi alături de Uniune la bine. Rămâne de văzut dacă în timp vor ajunge la concluzia că, pe termen lung, merită să fie împreună şi la rău.