Omagiu Euromaidanului: Despre societatea deschisa, libertate si spectrul fascismului
“Numai datorită celor fără de speranță ne este dată speranța”, scria Walter Benjamin la începutul erei naziste. “Împotriva oricărei speranțe “este titlul unuia din volumele de memorii ale Nadejdei Mandelstam. “Speranța moare ultima”, și-a intitulat Alexander Dubcek cartea autobiografică. La un sfert de veac de la ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a numit annus mirabilis 1989, însangeratul, eroicul Euromaidan din Kiev va intra în istorie ca o nouă Piață Tienanmen. Ori ca Barcelona din timpul Razboiului Civil din Spania, cea imortalizată de George Orwell în “Omagiu Cataloniei”.
Specialist în dezinformări, Viktor Ianukovici a anunțat că se vor relua negocierile cu opoziția. A fost demis comandantul forțelor armate, carnagiul s-a întețit. Ianukovici invocă acum, după masacrele din ultimele zile și nopți, nevoia de “pace socială”. Și-a amintit, măcar retoric, de importanța unui dialog cu partidele de opoziție. Credibilitatea lui Ianukovici este la pământ. Pentru protestatari, el este omul cu sânge pe mâini. I se spune “Ianucescu” și nu degeaba. I se poate spune si Adolf Vissarionovici Ianucescu.
Editorialul din “New York Times” de azi spune clar ce trebuie spus: ”What is obvious now is that Mr. Yanukovych and his Russian enablers cannot restore the old order through violence. Use of force or deploying the army can only bring Ukraine closer to complete chaos. That threat was underscored by ominous reports from western Ukraine, where anti-Russian sentiments run deep and strong, that protesters had raided government buildings and seized weapons. … Mr. Yanukovych and the Russians predictably blamed “extremists” and accused the West of supporting “illegal” actions by the opposition. But it has become increasingly clear with every passing week and every new effort to block reforms that the Yanukovych government is destroying the credibility it needs with the moderate opposition leaders, Vitali Klitschko and Arseniy Yatsenyuk, to achieve any negotiated settlement.”
http://www.nytimes.com/2014/02/20/opinion/ukraines-deadly-turn.html?ref=opinion&_r=0
Viitorul democratic al unei Ucraine independente nu este doar o problemă a ucrainienilor. Este problema întregii regiuni, a Europei, a tuturor celor care consideră ca drepturile omului sunt universale și că tirania nu trebuie lasată să aibă ultimul cuvânt. Umbra imperială a Rusiei putiniste se extinde sub ochii noștri. Inamicii statului de drept, ai societății deschise, oriunde s-ar afla ei și orice măști ar arbora, susțin ceea ce eu numesc valul de-democratizării. Se poartă o luptă pe care doar naivii incorigibili o mai pot ignora. Secera și ciocanul, glorificate din nou la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, au intrat din nou în acțiune. Cu efecte criminale.
Cât privește spectrul extremismului, agitat îndeosebi de propaganda rusă și de unele grupări stângiste din Vest, este vorba nu atât de o alarmă reală, cât de efortul de a delegitimiza revolta anti-autoritară din Ucraina. Citez dintr-un excelent articol semnat de Andrew Higgins și Andrew E. Kramer, apărut în “New York Times”: The protest movement certainly contains extremist elements but, at least in Kiev and many other cities, particularly in the western regions, it has a wide base of public support. After talks with Mr. Yanukovych late Tuesday as violence spun out of control, the opposition leader Arseniy P. Yatsenyuk complained that the president had only a single offer: “that we surrender.”
Tentativele de a acuza Maidanul de fascism vin, nu încape îndoială, dinspre Rusia. Este culmea tupeului ca regimul FSB să calomnieze maidanul, acest spațiu al unei democrații directe în statu nascendi, drept un creuzet al neo-nazismului. Aceasta impostură agresivă, o minciuna de proporții astronomice, este deconspirată de profesorul Timothy Snyder în excepționalul său articol din “New York Review of Books”. Citez finalul:
“The protesters represent every group of Ukrainian citizens: Russian speakers and Ukrainian speakers (although most Ukrainians are bilingual), people from the cities and the countryside, people from all regions of the country, members of all political parties, the young and the old, Christians, Muslims, and Jews. Every major Christian denomination is represented by believers and most of them by clergy. The Crimean Tatars march in impressive numbers, and Jewish leaders have made a point of supporting the movement. The diversity of the Maidan is impressive: the group that monitors hospitals so that the regime cannot kidnap the wounded is run by young feminists. An important hotline that protesters call when they need help is staffed by LGBT activists. (…). The protests in the Maidan, we are told again and again by Russian propaganda and by the Kremlin’s friends in Ukraine, mean the return of National Socialism to Europe. The Russian foreign minister, in Munich, lectured the Germans about their support of people who salute Hitler. The Russian media continually make the claim that the Ukrainians who protest are Nazis. Naturally, it is important to be attentive to the far right in Ukrainian politics and history. It is still a serious presence today, although less important than the far right in France, Austria, or the Netherlands. Yet it is the Ukrainian regime rather than its opponents that resorts to anti-Semitism, instructing its riot police that the opposition is led by Jews. In other words, the Ukrainian government is telling itself that its opponents are Jews and us that its opponents are Nazis. (…) The history of the Holocaust is part of our own public discourse, our agora, or maidan. The current Russian attempt to manipulate the memory of the Holocaust is so blatant and cynical that those who are so foolish to fall for it will one day have to ask themselves just how, and in the service of what, they have been taken in. If fascists take over the mantle of antifascism, the memory of the Holocaust will itself be altered. It will be more difficult in the future to refer to the Holocaust in the service of any good cause, be it the particular one of Jewish history or the general one of human rights.”
http://www.nybooks.com/articles/archives/2014/mar/20/fascism-russia-and-ukraine/
http://www.revista22.ro/cateva-nuante-despre-fascism-proteste-rusia-si-ucraina-38285.html
http://www.nytimes.com/2014/02/21/world/europe/ukraine.html?hp
fără comentarii
Fii primul care comentează