Cum regenerăm clasa politică? O nouă lege a partidelor politice

Alegerile pentru Parlamentul European de anul acesta s-au dovedit, paradoxal, extrem de relevante pentru climatul politic intern. Dezbaterea generată de propunerea de boicot/anulare a votului propusă de activiștii radicali ai stângii și preluată de liderii informali ai Uniți Salvăm în numele tuturor celor care au ieșit pe străzi, printr-o preluare ilegală de legitimitate asupra acestor cetățeni, a pus pe tapetul încărcat al evenimentelor politice din România, dominate în ultima vreme de arestări DNA, politicianisme populiste, alianțe și fuziuni politice conjuncturale și aranjamente pe colțul mesei politice, o problemă care preocupă tot spectrul societății civile angajate, de la stânga la dreapta: dreptul de asociere și felul în care este acesta reflectat în actuala lege a partidelor și în legea electorală. Cred că suntem într-un moment în care un nou curent politic și de opinie publică este pe cale să se creeze. Debutul acestei tendințe, pornită din nevoia cetățenilor de a se simți mai bine reprezentați, a fost făcut în 2012 prin candidatura lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei. Enorm de multe resurse umane și financiare au fost mobilizate spontan dinspre societatea civilă și bucureștenii dornici să elimine din viața politică genul de politicieni întrupați de ceilalți candidați. Victoria acestei candidaturi independente ar fi fost un semn extrem de pertinent către clasa politică, dar, din păcate, lipsa de experiență în alegerea resurselor de campanie și a oamenilor pregătiți pentru așa ceva și-a spus cuvântul, Nicușor Dan ratând și intrarea în consiliu din cauza proastei informări cu privire la pragul necesar prevăzut de legislația în vigoare și a unei comunicări deficitare către electoratul său. Ceea ce a început el a constituit însă semnalul unei posibilități, iar în momentul de față sunt din ce în ce mai multe mișcări cetățenești care urmăresc un obiectiv politic. Accesul la viața politică organizată, de partid, este însă strict limitat și protejat de către membrii grupurilor politice care domină viața politică românească, pe care le putem numi un cartel al intereselor transpartinice.

Monopolul asupra politicii postdecembriste este deținut în momentul de față de o serie de figuri politice provenite din fostul FSN, fosta nomenclatură, securiști sub acoperire, infractori pe cale de a fi arestați, mafioți locali sau centrali, capitaliști cu spirit antreprenorial de stat, mici sau mari oportuniști, câțiva intelectuali care par permanent în căutarea unui vehicul care să le asigure niște poziții publice ex-officio pe viață. Nimeni nu intră în cartelul acesta, puțini ies, aproape întotdeauna cu forța DNA-ului sau prin noua modă a sinuciderilor mafioților deconspirați. Politicienii competenți, care cunosc cum funcționează politica, legile și procedurile legale interne, europene și internaționale sunt excepția de la regulă, iar acest lucru trebuie să ne îngrijoreze, pentru că asaltul mediocrității și incompetenței asupra valorii și eficienței au ținut întotdeauna România în umbră și la coada Europei. Exact oamenii de care avem nevoie sunt marginalizați sau excluși de pe scena politică prin intrigi de culise sau înscenări publice, iar non-valorile domină cu nesaț scena politică. Acest lucru trebuie să se schimbe, iar schimbarea nu poate veni decât dinspre cetățeni și societatea civilă, care trebuie să pună din ce în ce mai multă presiune pe politicienii actuali și să colaboreze punctual cu cei care au o agendă pro-cetățean.

Actuala lege a partidelor, Legea nr. 14/2003, prevede un prag electoral foarte ridicat și o listă de 25.000 de membri fondatori pentru înființarea unui nou partid politic. La acest prag excesiv se adaugă modalitatea de distribuire a mandatelor electorale care nu permite unui partid nou înființat să întrunească majoritatea de 50% +1 cu ușurință, astfel cum am văzut că s-a întâmplat cu PMP și Noua Republică; PMP, în ciuda mobilizării teritoriale în circumscripțiile PDL, de la care a încercat să atragă votanți, nu a reușit să convingă electoratul și trebuie să avem în vedere și realitatea modalității în care funcționează distribuirea mandatelor în circumscripțiile electorale, care favorizează doar partidele mari. Așadar, pe lângă pragul mare impus de lege, partidele nou înființate, chiar și în condițiile respectării reprezentativității teritoriale (18 circumscripții electorale) trebuie să depășească handicapul obțineri mandatelor necesare în fiecare cicumscripție, un test aproape fatal pentru orice partid nou. Chiar dacă s-ar modifica legea partidelor –astfel cum au propus fie antreprenori locali, prin proiectul susținut de Monica Macovei, fie politicieni din partide noi, cum a fost proiectul respins al senatorului Valeriu Todirașcu de la Noua Republică – ar trebui, concomitent, să existe o dezbatere asupra formulei de alocare a mandatelor, a circumscripțiilor uninominale și a tipului de scrutin adecvat unei Românii în schimbare, diferită radical de cea a anului 2003.

Spațiul politic și public de la noi este dominat de prea mult timp de oameni fără idei și fără competențe reale în domeniile lor de activitate; Parlamentul României are un număr mare de parlamentari aleși prin vot democratic (588 membri, peste media UE; 1 parlamentar român la 32.312 locuitori vs. 1 parlamentar german la 134.206 locuitori), oameni care ajung în cel mai înalt for juridic al unei națiuni și care nu înțeleg noțiuni elementare de legislație sau proceduri parlamentare sau juridice și care mențin o birocrație dăunătoare prin blocajele între cele două camere. Nu întâmplător avem o rată atât de mare de parlamentari anchetați de DNA sau în situații de incompatibilitate, pentru că vorbim despre oameni a căror unică preocupare și sursă de venit este corupția. Într-un astfel de context, pluralismul de idei sau de aspirații ale cetățenilor care nu se simt reprezentați de aceștia este anihilat din start, nu există un spațiu de respirație și dezbatere, din care să rezulte niște principii solide care să fondeze o nouă clasă politică.

Antreprenorii, deși cei mai nedreptățiți de către toate guvernările postdecembriste, constituie capitalul social cel mai bun pe care se poate construi o viitoare clasă politică, pentru că sunt singurii care pot dovedi concret atât inițiativă, cât și capacitatea de a organiza și a porni de la zero un proiect de succes; această mică structură socială a antreprenorilor este vitală oricărei națiuni, pentru că de aici vin inovațiile și dezvoltarea unei națiuni, nu de la cei care așteaptă permanent să fie numiți într-o funcție publică pentru că au terminat studiile la Sorbonna sau Harvard. România este o țară care are nevoie de competențe reale, practice, dovedite concret, de oameni care știu ce înseamnă competiția, eșecul, lupta cu birocrația și cu multele mori de vânt din țara asta.

Platforma EuroPunkt (www.europunkt.ro) va prezenta și analiza în următoarea perioadă toate propunerile pertinente de modificare a legii partidelor și a legii electorale, precum și toate inițiativele cetățenești care au sau urmăresc un obiectiv politic, în scopul lansării unei dezbateri deschise, integrative și pluraliste a celor mai bune idei și proiecte care pot deschide politica către cetățean, până când România va ajunge la normalitatea unei democrații funcționale în care reprezentanții aleși să fie reprezentativi, iar boicotul și anularea votului să nu mai fie o opțiune de luat în seamă. Nu trebuie să uităm că reversul democrației reprezentative este dictatura, care se instaurează prin revoluții entuziaste cu lideri pe placul unora, eliminând toate celelalte opțiuni. Nu trebuie să uităm că ne-am câștigat cu sânge dreptul de a alege și a trăi într-o democrație, chiar dacă perfectibilă, este singura care ne oferă privilegiul de a fi oameni liberi.