Liderii UE au stabilit planul de abordare a problemelor legate de climă și energie pentru următoarea decadă și jumătate.

Acordul prevede patru obiective pentru anul 2030: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ponderea energiei care provine din surse regenerabile în „mixul energetic” al UE, economisirea energiei și infrastructura energetică a UE.

Emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să scadă cu cel puțin 40% până în 2030, dacă luăm în considerare declarația optimisă a șefului Consiliului, Herman Van Rompuy.

Aproximativ jumătate din corectarea poluării va fi asigurată de Sistemul de Comercializare a Emisilor (ETS) a carui funcționalitate o veți găsi explicată la finalul articolului. Sistemul urmărește să pună un preț pe poluare prin licitarea certificatelor de emisii.

Cealaltă jumătate din poluare va fi combătută, spun oficialii UE, prin noi măsuri în sectoarele care nu sunt încă acoperite de ETS. Transporturile, agricultura și clădirile nu fac parte din arealul programului ETS. Reducerile emisiilor din aceste sectoare vor fi „naționale, dar negociabile”, potrivit spuselor lui Van Rompuy. Pentru a explica sintagma, Van Rompuy a dat ca exemplu cazul Danemarcei: această țară are geamuri termopane duble peste tot. Astfel, în loc să continue să pună zadarnic și al treilea strat de geam, ar putea finanța un proiect cu geamuri termopane în altă zonă a Europei. În acest fel, gândind la nivel macro, Danemarca ar putea salva mai mulți bani în combaterea fenomenului.

Oficialii celor 28 de state au  purtat negocieri grele. Dificultatea a fost cu atât mai mare dacă luăm în considerare prezența a două tabere mari: una a statelor care se opun propunerilor Comisiei Europene legate de noile ținte și cea a statelor pro noilor obiective.

România s-a poziționat, oarecum, între cele două tabere: chibzuia că trebuie adoptată o singură țintă – reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

 

Tags: , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu