Ce a însemnat 2014 din perspectiva reprezentării femeilor în politică în Uniunea Europeană și în România?

Anul 2014 a fost un an intens din punct de vedere politic atât la nivelul Uniunii Europene cât și la nivelul României. În luna mai a anului acesta au avut loc alegeri pentru Parlamentul European, în octombrie o nouă Comisie Europeană a fost aprobată de Parlamentul European, iar în noiembrie anul acesta au avut loc bine-cunoscutele alegeri prezidențiale în România. Toate aceste evenimente au adus schimbări semnificative în domeniul reprezentării femeilor în politică și au dat naștere la importante dezbateri publice pe marginea acestui subiect.

După alegerile europene din primăvară Uniunea Europeană a ajuns să aibă cea mai bună reprezentare a femeilor în Parlamentul European din întreaga sa istorie. Mai precis, dacă în 1979, în primul Parlament European, ales în mod direct, prezența femeilor a fost de 16%, prezența femeilor în Parlamentul European a început să crească treptat ajungând, în 2014, la 37%. Interesant de precizat este că acest procent este în multe cazuri cu mult deasupra mediei de reprezentare a femeilor în parlamentele naționale ale statelor membre. De exemplu, dacă ar fi să luăm cazul țării noastre, România continuă să aibă doar 11,5% femei în Parlamentul național în timp ce în Parlamentul European România are o reprezentare a femeilor de 31%. Acest fapt ar putea indica mai multe lucruri, printre care că egalitatea de gen începe să fie internalizată de statele membre ca o valoare europeană sau ar putea confirma încă o dată ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut sub numele de “Legea lui Putnam”, și anume că atunci când importanța funcției sau demnității publice crește, reprezentarea femeilor scade. Acest lucru ar însemna că slaba reprezentare a femeilor în parlamentele naționale ar fi mai degrabă un semn al faptului că parlamentele naționale sunt încă percepute ca fiind mult mai importante decât Parlamentul European. Chiar și așa, nu poate fi contestat faptul că datorită reprezentării femeilor tot mai semnificative la nivelul Parlamentului European, acestea devin tot mai active și vizibile în sfera politică europeană, dar și națională.

Cât privește componența noii Comisii Europene prezidată de Jean-Claude Juncker, dintre cei 28 de comisari numiți anul acesta, 9 sunt femei, ceea ce înseamnă că reprezentarea femeilor în noua Comisie este de 32%. Procentul este același ca și în Comisia precedentă condusă de José Manuel Barroso, însă de remarcat este că 5 dintre cele 9 femei din Comisia Europeană provin din state post-socialiste, printre care și România. Având în vedere că un studiu al Institutului European pentru Egalitate de Gen arată că țările Europei de Est au un nivel general de egalitate de gen mult mai scăzut decât țările vestice acest lucru poate părea un paradox. Cu toate acestea și reprezentarea femeilor în Comisia Europeană poate avea mai multe semnificații. Pe de o parte, ar putea fi vorba de aceeași asociere a egalității de gen cu ideea europeană.  Acest lucru și dorința statelor post-socialiste de a-și face o imagine bună în Vest ar putea determina aceste state să promoveze mai multe femei la nivelul politicii europene decât țările vestice. Pe de altă parte, ar putea fi vorba de faptul că elita politică a statelor post-socialiste începe să se coaguleze în jurul unor valori mai degrabă progresive. Acest lucru, deși ușor de contestat, nu poate fi exclus. Într-adevăr, egalitatea de gen este mult mai ușor de intordus în definiția democrației în statele în care democrația este încă în curs de consolidare, decât în vechile democrații, democrații ale căror baze ideologice sunt mult mai greu de schimbat.

Cu privire la situația României se poate afirma că 2014 a fost un an istoric din punct de vedere al ascensiunii femeilor în politică. Pentru prima dată în istoria sa, România a avut două femei care s-au înrolat în cursa pentru președinție. Cu toate că niciuna dintre candidate nu a reușit să se califice pentru turul doi, candidatura acestora a dat naștere la importante dezbateri publice pe tema reprezentării femeilor în politică. Mai mult decât atât, după ce candidatul Partidului Național Liberal a câștigat fotoliul de președinte în locul său la conducerea partidului a fost aleasă Alina Gorghiu. În acest fel România a ajuns să aibă pentru prima dată în istoria sa o femeie la conducerea unui partid politic important. Pe lângă aceasta mai trebuie menționat și faptul că există informații potrivit cărora Klaus Iohannis, noul președinte ales, susține candidatura doamnei Astrid Fodor la primăria orașului Sibiu unde acesta a fost anterior primar. Dacă aceasta ar fi aleasă, prezența femeilor în politică ar fi impulsionată și mai mult având în vedere că în prezent potrivit datelor colectate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârsnice doar 1,86% dintre primarii de muncipii din România sunt femei. Tot cu privire la prezența femeilor în politică mai există în Parlamentul României și o propunere legislativă care îi aparține deputatului Remus Cernea de a modifica Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați și de a introduce o cotă de reprezentare a genului sub-reprezentat de 40% atât la nivelul instituțiilor și autoritățiilor publice centrale și locale cât și la nivelul partidelor politice. Rămâne de văzut care va fi soarta acestei propuneri legislative și în ce măsură ascensiunea politică a femeilor va continua în același ritm și în 2015.