Vitamine pentru Putin: multe mere poloneze, zemoase şi acrişoare

După ce a anexat ilegal Crimeea şi a oferit consistent sprijin (inclusiv militari şi arme de ultimă generaţie) separatiştilor pro-ruşi din sud-estul Ucrainei, Kremlinul îşi continuă în forţă politica neoimperială (folosesc în chip legitim şi deliberat această formulare, prezentă şi în titlul unui cărţi a lui Janusz Bugajski, tradusă acum câţiva ani şi în limba română).

De-a lungul ultimelor zile, preşedintele Federaţiei Ruse a declarat, între altele, public şi cu toate amănuntele necesare, că Rusia „era gata pregătită” să folosească, la nevoie, armele nucleare anul trecut, atunci când a anexat Crimeea. Pentru cine e interesat de amănunte suplimentare oferite de o sursă deschisă serioasă şi credibilă vezi, de exemplu, textul Reuters intitulat „Putin’s nuclear threat: Russian leader nearly started World War Three over the Crimea war”,care poate accesat aici.

În mod clar, scopul acestei declaraţii a locatarului de la Kremlin este unul lesne de înţeles: Putin spune întregii lumi, de fapt, nu doar că Rusia a luat deja în calcul, încă de anul trecut, folosirea armei atomice împotriva ordinii internaţionale de drept, ci şi că e dispusă să recurgă, practic oricând doreşte, la acelaşi instrument (ca formă de ameninţare supremă sau, poate, chiar ca mijloc direct de acţiune militară). Şi mai recent, ambasadorul Rusiei în Danemarca, Mikhail Vanin, a declarat, într-un interviu acordat ziarului Jyllands-Posten şi citat tot de Reuters, că dacă Danemarca va accepta ca pe teritoriul său să fie amplasate elemente ale scutului anti-rachetă, atunci „navele de război daneze vor fi ţinte pentru rachetele nucleare ruseşti” (vezi textul cu titlul „Russia threatens to aim nuclear missiles at Denmark ships if it joins NATO shield”), accesibil aici.

Duminică, 5 aprile, orele 11.00

În aceste condiţii, vă propun următoarele (desigur, dacă şi numai dacă sunteţi interesaţi; dacă şi numai dacă credeţi, şi voi, ca şi mine, că politica externă, de apărare şi de securitate nu e doar obiectul preocupării guvernelor şi a altor instituţii, ci şi obiectul firesc şi perfect legitim al preocupării fiecărui cetăţean; precum şi dacă şi numai dacă v-aţi săturat, şi voi, ca şi mine, de ceea ce întreprinde Kremlinul, de ameninţările cu care ne bombardează continuu) să ne vedem, duminică 5 aprilie, fix la orele 11.00 a.m., în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse de pe Kiseleff, pentru cel mult 5 sau 10 minute. Vă propun, de asemenea, să aveţi la voi, fiecare, câteva mere poloneze (acestea se găsesc cel puţin într-o reţea de supermaketuri prezentă în fiecare cartier al Bucureştiului). Vă propun să scriem, cu litere întocmite din respectivele mere, pe trotuarul din faţa ambasadei, următorul text: MR. PUTIN, YOU CANNOT NUKE US ALL! Vă propun de asemenea să lăsăm la ambasadă, special pentru preşedintele Putin, o plasă plină-ochi cu mere poloneze (dacă le mănâncă n-ar fi rău deloc, cred eu, fiindcă la sfârşitul iernii fiecare – chiar şi preşedinţii despre care presa spune că au devenit proapeţi tătici – poate avea probleme din cauza avitaminozei accentuate), precum şi bonurile fiscale care să facă dovada că merele-s importate chiar din Polonia. După aceestea, vă propun să ne ducem, fiecare, pe la treburile noastre (eu, de exemplu, am întâlnire cu mai mulţi studenţi cu care doresc să lucrez, suplimentar faţă de ce reuşim la curs, în domeniul relaţiilor internaţionale); şi, dacă şi numai dacă credeţi că e util, vă propun să ne revedem în faţa ambasadei Rusiei, având la noi mere poloneze, în fiecare duminică, la orele 11.00 a.m., până ce Kremlinului îi va mai trece starea de spirit cea atât de ultrabelicoasă.

Scurtă explicaţie

Pot să vă explic de ce lansez această propunere. Preşedintele Putin are, cred eu, impresia că poate face tot ceea ce doreşte, fiindcă oricum Occidentul n-are „balls big enough” cât să-l oprească. Nu cred că, în realitate, e chiar aşa. NATO roteşte tot mai des nave de luptă în Marea Neagră, ceea ce e de natură să descurajeze o comportare prea agresivă a Federaţiei Ruse. Parlamentarii polonezi s-au apucat să facă exerciţii militare, ca naţiunea toată să priceapă, mai bine, că situaţia poate escalada rapid spre un nivel crescut de tensiuni şi pericole; una dintre ţările baltice a reintrodus serviciul militar general, pentru a se putea apăra ceva mai eficient dacă miliarii ruşi primesc cumva ordin de invazie; SUA trimit noi forţe spre Europa, alte forţe americane sunt redizlocate înspre Est, în scopuri defensive, iar ritmul şi amploarea exerciţiilor defensive ale NATO cresc în mod accentuat. Politicienii din Occident (regiune a lumii din care, să nu uităm, face parte şi România) au adoptat deja sancţiuni menite să penalizeze comportamentul agresiv al Kremlinului. De asemenea, declaraţiile politice ale multor lideri euopeni şi americani punct punctul pe i, spunând clar că: 1. statul rus e agresor; şi 2. că liderii Rusiei trebuie să înceteze a se comporta agresiv şi iresponsabil.

Dar – şi mă gândesc că şi unii dintre voi ar putea fi de acord cu o astfel de interpretare, pe care eu, unul, o cred întemeiată şi firească – toate chestiunile legate de existenţa, securitatea şi apărarea lumii occidentale ne privesc şi pe fiecare dintre noi. Europa nu e doar a politicienilor de la Bruxelles, ci şi a mea (între alte, plătesc destule texe şi impozite ca să am tot dreptul să spun asta). Şi NATO, la fel, nu e doar un aranjament politico-strategic doar pentru politicieni şi militari. NATO, ca urmbrelă de securitate şi garanţie de apărare, e şi o chestiune care mă priveşte şi pe mine, la nivel individual, pentru că mă apără şi pe mine, pe ai mei, pe prietenii mei, după cum îmi păzeşte şi oala cu sarmale din frigider (ca şi ceasul de la mână, ca nu cumva să mi-l ia cineva, după ce-mi strigă „davai ceas”).

Tocmai din aceste motive vă şi propun acţiunea descrisă mai sus. În mod obişnuit, cetăţeanul poate să fie pasiv. Dar uneori nu e deloc aşa. La Paris, nu cu multă vreme în urmă, un milion de oameni au ieşit în stradă ca să spună NU! fundamentalismului islamic agresiv şi criminal. Nu credeţi că e momentul ca şi la Bucureşti să iasă în stradă oameni obişnuiţi, ca mine şi ca voi, ca să spună NU! altui tip de fundamentalism – cel neomperial rus, la fel de agresiv şi de criminal?

Eu cred că da, că acest moment a sosit. Şi mai cred că, fără a avea pretenţia că vom muta munţii din loc, un gest cum e acela pe care vi-l propun poate spune liderilor Federaţiei Ruse că ar fi momentul să se gândească ceva mai bine atunci când apasă pedala îngâmfării imperiale agresive. În plus, vă aduc aminte că Polonia – ţara de unde au fost importate merele despre care vorbeam – e deja supusă sancţiunilor econmice adoptate de Federaţia Rusă. Pe cale de consecinţă, orice măr polonez pe care îl cumpărăm şi îl mâncăm (sau pe care îl folosim altcumva) este şi un instrument al solidarităţii. Mâncând un măr venit din Polonia, ajutăm Varşovia să facă faţă mai eficient agresivităţii crescute a Rusiei. Nu-i deloc mult, dar nici puţin sau complet semnificativ.

În ce măsură preşedintele Putin va dori să primească şi să ronţăie merele pe care i le-am putea trimite, aceasta e, desigur, o cu totul altă poveste. Aşa cum spuneam, eu cred că merele în cauză l-ar putea ajuta să scape de avitaminoza firească la sfârşitul iernii. Dar, poate, domnia sa ar putea avea altă părere despre numitele fructe. Poate se va uita urât la ele fiindcă, poloneze fiind, îi vor aduce aminte că Polonia n-a murit nici măcar după ce predecesorii domului Putin au încercat să o ucidă, eliminându-i elitele, la Katyn.

Ca urmare, nu ştim cu exactitate cum va întâmpina preşedintele Putin merele poloneze pe care i le-ar putea trimite nişte bucureşteni care s-au săturat de ameninţările şi agresivitatea Kremlinului. Dar poate aflăm. Ce ziceţi, merită să încercăm?

Articol preluat de pe LaPunkt.ro