Pe străzile Atenei – câteva observaţii despre situaţia actuală din Grecia

Până în 2008, pentru cea mai mare parte a publicului român şi european, Grecia nu era decât o ţară frumoasă în care îţi puteai planifica o vacanţă de vis. Odată cu criza economică, Grecia a devenit însă unul dintre subiectele de senzaţie ale publicaţiilor din întreaga Europă. Mai ales după alegerile parlamentare din 25 ianuarie, care au adus la putere partidul stângii radicale Syriza, contestatar al măsurilor de austeritate impuse de FMI şi de Bruxelles, Grecia se află din nou în lumina reflectoarelor. Deşi se discută mult despre acorduri de împrumut şi reforme, situaţia de la nivelul cetăţeanului de rând din Grecia este cvasi-necunoscută pentru majoritatea celorlalţi europeni.

O ţară puternic lovită de criza economică

Dacă sunteţi interesaţi şi de altceva decât de plajele greceşti, de muzee sau de viaţa de noapte din Atena, veţi fi surprinşi încă din primele momente în care intraţi în capitala Greciei de numărul foarte mare de spaţii comerciale închise, în a căror vitrină este afişat omniprezentul anunţ „Enoikiazetai” (gr. „de închiriat”). Dacă veţi întreba localnicii, vă vor spune că până în 2008-2009, toate acele magazine erau deschise şi înfloritoare. Ulterior însă, de mai bine de cinci ani, situaţia se prezintă în aceste condiţii.

Surpriza va continua atunci când veţi compara preţurile din Atena cu cele din alte capitale europene, pe de o parte, şi cu cele din Bucureşti, pe de alta. Kebabul de pildă este mai ieftin ca în România, iar celelalte preţuri sunt comparabile sau cu aproximativ 25-30% mai mari. Pentru cine caută însă cu atenţie, sunt destule magazine unde pot fi găsite adevărate chilipiruri, chiar şi faţă de preţurile româneşti. Mulţi occidentali sunt încântaţi să stea perioade mai lungi de timp în Grecia, mai ales dacă pot lucra de acasă sau dacă beneficiază de burse, întrucât viaţa este cu mult mai ieftină decât la ei în ţară. Adevărata surpriză apare atunci când aflaţi că în ultimii ani preţurile au scăzut în mod constant – un semn cu adevărat rău pentru creşterea economică.

Situaţia politică   

Deocamdată, calmul domneşte în Grecia, dincolo de clinciurile fireşti dintre putere şi opoziţie. Oamenii aşteaptă să vadă rezultatele negocierilor întreprinse de cabinetul Tsipras cu troika şi cu marile puteri europene, precum şi măsurile cu adevărat semnificative pe care acesta le va introduce. Până atunci însă, întâmpină de o manieră destul de neutră măsurile luate de guvern pentru a dovedi caracterul său popular (de exemplu, înlăturarea gardurilor de protecţie care până de curând erau dispuse în faţa clădirii Parlamentului).

Calmul este totuşi perturbat în permanenţă de felurite manifestări (este drept, de dimensiuni reduse), care au loc în principala piaţă a oraşului, Syntagma, dar şi în alte pieţe şi piaţete precum Monastiraki, Exarhia şi Panepistimio. De obicei câte 20-50 de persoane, cu câteva pancarte, scandează lozinci şi împart manifeste. Scopurile pentru care militează sunt dintre cele mai diferite: de la susţinerea unei anumite măsuri a guvernului, până la solicitarea mai multor drepturi pentru femei, şi de la protestul împotriva unor politici europene, până la răspândirea valorilor antifasciste.

Cetăţenii de rând – ce fac, ce gândesc, ce speră

Chiar şi în condiţiile economice dificile de acum, grecii încearcă să trăiască precum o făceau înainte: se întâlnesc să converseze câte două ore, sorbind tacticos din cafele, ies seara în oraş pentru a mânca, se înghesuie pe străduţele strâmte, fără a părea însă preocupaţi că vor întârzia, privesc ca un fapt absolut normal ca maşinile lor să fie zgâriate sau chiar tamponate serios pe barele din faţă şi din spate. Nopţile de joi, vineri şi sâmbătă, cluburile lor în care se cântă live (bouzoukias şi rembetikas) sunt pline, iar oamenii se bucură frenetic de ritmurile care alternează vioiciunea cu senzualitatea.

Şi totuşi, o oarecare tensiune este evidentă în felul în care comandă mai puţin ca înainte sau în discuţiile din cafenele, mai pesimiste ca cele de acum câţiva ani. Deja dacă veţi începe să vorbiţi despre Germania vor strâmba din nas şi vă vor spune că germanii pur şi simplu nu pot înţelege modul grecesc de viaţă. Vor acuza presa germană că răspândeşte minciuni despre situaţia reală din Grecia, contribuind intenţionat la conturarea unei imagini defavorabile a ţării lor în Europa şi în lume.

De asemenea, vă vor spune că în continuare nu au încredere în turci, chiar dacă ambele ţări se află împreună în NATO de mai bine de 50 de ani. Unii chiar se vor bucura să audă că Dracula este de fapt un domnitor care s-a războit îndelung cu turcii, ucigând mulţi dintre aceştia. Apoi îşi vor aminti de marii lor eroi, Kolokotronis, Botzaris, Mavromihalis, Karaiskakis şi, mai ales de Ziua Independenţei (25 martie), vor vorbi cu obidă despre Macedonia care nu aparţine Greciei. Vor fi mândri de armata lor şi de ţara lor, în general, deşi se vor plânge de politicieni.

Vor repeta despre necesitatea de a trăi relaxat. Şi totuşi, o vor spune atât de des şi îngrijoraţi în speranţele lor de viitor, încât veţi simţi, fără doar şi poate, că ultimii ani au lăsat o urmă destul de adâncă în sufletele acestor oameni.