Ana-Maria Holobiuc – București, România

În secolul al XX-lea, evoluția fenomenelor politice, sociale și economice a avut ca rezultat unificarea statelor europene independente. Acestea s-au reunit în jurul unor valori comune, în urma procesului de cooperare și  integrare început în 1951, odată cu semnarea Tratatului de la Paris. Ideea unității europene își are începuturile în perioada interbelică, când a luat naștere “miṣcarea paneuropeană”, din inițiativa lui Richard Coudenhove-Kalergi. Într-un apel lansat la Viena în 1924, publicistul afirma că “Salvarea rezidă în unirea tuturor statelor democratice ale continentului într-o grupare politică și economică internațională.”[1]

Scopul fundamental al mișcării postbelice, spre unitate europeană a fost politic, dar principalele mijloace utilizate au fost economice. Desigur, că scopurile de ordin economic, precum cele vizând crearea unei economii europene mai eficiente și mai competitive, au fost și ele importante. Cu toate acestea, preocupările economice s-au situat pe un plan secundar față de cele politice și nu ar fi ajuns niciodată să impulsioneze nivelul extraordinar de ridicat al integrării economice și politice de după cel de-Al Doilea Război Mondial.[2]

În prezent, evoluția spre regionalism economic, tendință care s-a intensificat la sfârșitul anilor 1980, amenință supraviețuirea unei economii globale deschise și integrate. Regionalizarea a slăbit deja efortul postbelic de a folosi negocierile multilaterale în scopul creării unei lumi eliberate de bariere la import și de alte obstacole comerciale și, probabil, va avea un impact semnificativ asupra distribuției bogăției globale și a bunăstării națiunilor de pretutindeni.[3]

Deși Uniunea Europeană este una dintre cele mai bogate regiuni din lume, există totuși mari disparități atât între diverse țări membre, cât și între regiuni din aceeași țară sau din state diferite – în domeniul produsului intern brut pe locuitor, al productivității muncii și al gradului de ocupare al forței de muncă. Aceasta înseamnă că nu toți cetățenii se bucură de aceleași avantaje și șanse de succes atunci când sunt confruntați cu provocările globalizării, ei fiind dependenţi de locul în care trăiesc, respectiv într-o regiune mai prosperă sau mai săracă, mai dinamică sau în declin, într-o zonă periferică a uniunii sau în inimă sa economică.[4]

În documentul publicat de Comisia Europeană în anul 2010, “Europa 2020”, José Manuel Barroso evidenția faptul că asistăm la o schimbare de paradigmă, având în vedere că “realităţile economice evoluează mai rapid decât cele politice”, considerându-se că cele două dimensiuni fac parte încă din lumi diferite. Interdependența tot mai pronunțată dintre state necesită măsuri corespunzătoare, având în vedere că în ultima perioadă, “milioane de oameni și-au pierdut locul de muncă”. La momentul publicării documentului, prioritatea Uniunii Europene pe termen scurt era “ieṣirea cu succes din criză”, însă Strategia 2020 se centrează mai ales asupra priorităților pe termen lung. Astfel, au fost susținute 5 obiective: “ocuparea forței de muncă, cercetarea și inovarea, schimbările climatice și energia, educația și combaterea sărăciei”, ce pot fi îndeplinite datorită noilor instrumente ale Uniunii Europene. Totuși, este nevoie ca liderii, instituțiile la nivel european, partenerii sociali ṣi societatea civilă să se implice ȋntr-un mod real, esențială fiind existența unui răspuns coordonat al actorilor economici.[5]

În cadrul Strategiei 2020, sunt evidenţiate trei priorităţi interconectate: creṣtere inteligentă (economii bazate pe cunoaștere și inovare), durabilă (utilizarea eficientă a resurselor), favorabilă incluziunii (rată ridicată a ocupării forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială).[6] Uniunea Europeană își propune să îndeplinească obiectivele prin intermediul unor instrumente specifice, iar Strategia 2020 se bazează în special pe abordări tematice și pe supravegherea fiecărei țări. Marea familie europeană trebuie să actioneze în domenii, cum ar fi: ocuparea forței de muncă, care din cauza schimbărilor demografice este în scădere, acest fapt fiind alarmant deoarece numai două treimi din populația activă are în prezent un loc de muncă. În strânsă legătură cu șomajul este și sărăcia, aceasta neafectând doar șomerii, ci și persoanele ce dețin un loc de muncă, însă nu câștigă suficient (8%). Statisticile arată că înainte de începerea crizei, aproximativ 80 de milioane de persoane erau amenințate de sărăcie, dintre care 19 milioane sunt copii. De asemenea, proiectul aduce în prim-plan problema competențelor, având în vedere că se aṣteaptă o creṣtere a numarului locurilor de munca, ce necesită un grad ridicat de calificare, fiind necesar ca ṣi cetățenii să poată dobândi sau dezvolta noi competențe pe tot parcursul vieții.[7]

Uniunea Europeană dedică anul 2015 dezvoltării și accentuează rolul pe care îl are pe scena globală ca principal actor economic și social. Statele membre au reprezentat cei mai importanți donatori de ajutor din lume, iar în anul precedent, suma de 56,5 miliarde de euro a fost destinată țărilor vulnerabile din lume. Conform site-ului oficial, ajutorul de dezvoltare acordat de Uniunea Europeană se indreaptă către 150 de țări, însă începând cu anul 2014, 75% din ajutorul acordat va fi destinat celor mai sărace state, având în vedere că acestea sunt afectate de dezastre naturale sau de conflicte.

Precum este menționat în Strategia 2020, în anul 2015, ar trebui să fie îndeplinite obiectivele de dezvoltare ale mileniului, așadar acțiunile trebuie ȋndreptate mai mult ca oricând către eradicarea sărăciei extreme, stoparea răspândirii virusului HIV și garantarea învățământului primar pentru toți copiii. Esențial în procesul de acordare al ajutoarelor este sistemul de transparență financiar, ce are că scop comunicarea de informații cu privire la valoarea și la destinația fondurilor acordate de Comisia Europeană.

Pentru a pregăti programele, Uniunea Europeană colaborează cu autoritățile guvernamentale și cu organizațiile societățile civile, iar pentru gestionarea corespunzătoare a banilor, sunt implicate asociații internaționale renumite, precum și alți parteneri foarte importanți, cum ar fi ONU sau Unicef. În implementarea ajutorului pentru dezvoltare, capătă o relevanță semnificativă cetățenii europeni, 85% dintre ei considerând că este esenţial să ajutăm țările sărace, iar un procent de 50% fiind de părere că fiecare persoană are un rol important în atingerea acestui deziderat. Nu în ultimul rând, trebuie menționat că datorită angajamentelor asumate de Uniunea Europenă, obiectivele  mileniului au fost în mare parte îndeplinite, iar în anul 2015, “organizaţiile europene pentru dezvoltare au șansa unică de a demonstra angajamentul Europei față de eradicarea sărăciei la nivel global și de a încuraja mai mulți europeni să se implice în acțiuni de dezvoltare.“[8]

Anul 2015 va fi încununat de rememorarea unor evenimente importante din istoria ȋntregii lumi. De exemplu, în luna mai, va fi marcată împlinirea a 70 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în contextul actualului conflict de la granița de est a Uniunii Europene. În luna iunie, consecințele pe termen lung ale anexării, cuceririi și obliterării vor fi reflectate în cadrul aniversării a 200 de ani de la bătălia de la Waterloo, în acest an, lupta istorică fiind pusă în scenă în fața oaspeților veniți din fiecare colț al continentului. Rememorând aceste evenimente istorice, putem afirma cu certitudine faptul că previziunile omului politic britanic, Winston Churchill, au devenit realitate, familia europeană fiind un “remediu suveran.”[9]

În ceea ce priveṣte planurile de natură economică, ȋn anul 2015, restructurările din sectorul public vor avea prioritate, se vor crea noi locuri de muncă și va fi implementat un program de investiții de 315 miliarde de euro, fiind așteptată o creștere economică modestă de 1,1 în zona euro. Un punct important din cadrul agendei europene din acest an este conflictul din Ucraina și relaţiile cu Rusia, Donald Tusk afirmând că va privi cu mare atenție spre est ṣi va ȋncerca să dialogheze cu puterea de la Moscova. În ceea ce priveṣte schimbările din 2015, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, consideră că „Vom avea un suflu de aer proaspăt, însă nu un uragan”.[10]

Bibliografie

Barroso J., M., citat ȋn Comunicare a Comisiei Europa 2020 (2010, Bruxelles) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF, 2-3

Churchill, W., (1946, Zurich), citat ȋn Bal, A., (coord.) Capitolul 12:”Integrarea economică pe Glob. Formule avansate de integrare. Formule ȋn devenire” ȋn Economie mondială (editura ASE, 2006), 408

Comisia Europeană Comunicare a Comisiei Europa 2020 (2010, Bruxelles) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF, 12, 21

Coudenhove-Kalergi, R., (1924, Viena), citat ȋn Bal, A., (coord.) Capitolul 12:”Integrarea economică pe Glob. Formule avansate de integrare. Formule ȋn devenire” ȋn Economie mondială (editura ASE, 2006), 408

Glipin, R., Glipin J., M., Capitolul 7:”Integrarea regională europeană” ȋn Economia Mondială în secolul XXӀ. Provocarea capitalismului global (editura Polirom, 2004), 149

Mureșan, M., (coord.) “Politica de dezvoltare regională a UE” ȋn Economie, Instituții și Integrare europeană, (editura ASE, 2007), 511

Riegert, B., Europe in 2015: Investing more and keeping Russia in check ȋn Deutsche Welle http://www.dw.de/europe-in-2015-investing-more-and-keeping-russia-in-check/a-18165835 (2015)

Uniunea Europeană, Anul european pentru dezvoltare https://europa.eu/eyd2015/ro/content/about-2015

[1] Coudenhove-Kalergi, R., (1924, Viena), citat ȋn Bal, A., (coord.) Capitolul 12:”Integrarea economică pe Glob. Formule avansate de integrare. Formule ȋn devenire” ȋn Economie mondială (editura ASE, 2006), 408

[2] Glipin, R.,  Glipin, J., M., Capitolul 7:”Integrarea regională europeană” ȋn Economia Mondială în secolul XXӀ. Provocarea capitalismului global (editura Polirom, 2004), 149

[3] Ibid.

[4] Mureșan, M., (coord.)” Politica de dezvoltare regională a UE” ȋn Economie, Instituții și Integrare europeană, (editura ASE, 2007), 511

[5] Barroso J., M., citat ȋn Comunicare a Comisiei Europa 2020 (2010, Bruxelles) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF, 2-3

[6] Comisia Europeană Comunicare a Comisiei Europa 2020 (2010, Bruxelles) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF, 12

[7] Comisia Europeană Comunicare a Comisiei Europa 2020 (2010, Bruxelles) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF, 12, 21

[8] Uniunea Europeană, Anul european pentru dezvoltare https://europa.eu/eyd2015/ro/content/about-2015

[9] Churchill, W. (1946, Zurich), citat ȋn Bal, A., Capitolul 12:”Integrarea economică pe Glob. Formule avansate de integrare. Formule in devenire” ȋn Economie mondială (editura ASE, 2006), 408

[10] Riegert, B., Europe in 2015: “Investing more and keeping Russia in check” ȋn Deutsche Welle http://www.dw.de/europe-in-2015-investing-more-and-keeping-russia-in-check/a-18165835 (2015)

 

Tags: , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu