Mihail Saakaşvili: salvatorul Odessei sau „ţapul ispăşitor” al crizei ucrainene
Nu mai este pentru nimeni o noutate că Mihail Saakaşvili, preşedinte al Georgiei în 2004-2007 şi 2008-2013, a fost numit de Petro Poroshenko guvernator al regiunii Odesa. Mai întâi, Saakaşvili a luat cetăţenia ucraineană, iar peste câteva ore liderul de la Kiev l-a prezentat locuitorilor regiunii Odesa. Ucrainenii au reacţionat diferit, unii neînţelegând cu adevărat ce se întâmplă.
Nu este clar care va fi soarta lui Saakaşvili în Georgia: el a fost inculpat de justiţia georgiană pentru abuz de putere şi folosirea excesiva a forţei în reprimarea manifestațiilor din anul 2007. Potrivit unei ipoteze, Poroshenko nu numai că îl ajută pe Saakaşvili să se ascundă de urmărirea penală, dar îi acordă perspective politice. Saakaşvili a declarat că este dispus să realizeze reforme radicale în Odesa, să combată corupţia, să optimizeze cheltuielile de stat etc. Ce-i drept, Saakaşvili posibil că nu cunoaşte specificul politicii ucrainene, deoarece guvernatorii regiunilor nu sunt „împăraţi” cu împuterniciri nelimitate, fiind simpli reprezentanţi ai executivului în regiuni. Deci, ei sunt executori, şi nu reformatori!
Să se fi gândit oare Saakaşvili că va fi guvernatorului regiunii Odessa în perioada realizării politicii de descentralizare, propusă de Poroshenko, şi că această politică îl va ajuta? Chiar şi într-un astfel de context, Saakaşvili nu va dispune nici de împuterniciri, dar nici de resurse, pentru a da naştere unei înviorări economice de zile mari în Odesa.
De menţionat că miliardarul ucrainean Serghi Taruta, care a fost guvernatorul regiunii Doneţk imediat după evenimentele de la Euromaidan, a declarat pentru presă că „postul de guvernator nu influenţează foarte mult asupra vieţii în regiuni”, fiindcă guvernatorul trebuie să colaboreze cu toate ministerele de profil, şi să fie supus maşinăriei birocratice ucrainene, ceea ce reduce la zero ideile reformiste şi eforturile politice. Deci, guvernatorul nu este preşedinte, iar Ucraina nu este confederaţie. Aşadar, intenţiile grandioase ale duetului Poroshenko-Saakaşvili sunt cel puţin naive (dacă, desigur, nu există o faţetă ascunsă a acestui eveniment).
La drept vorbind, Odessa este inima comercială a Ucrainei. De aceea, prima şi cea mai importantă problemă care trebuie soluţionată de Saakaşvili este combaterea contrabandei în porturile maritime din regiune. Fostul preşedinte georgian susţine că va face în Odessa ceea ce a făcut la el acasă – „revoluţie economică” – marea greşeală este, însă, că Saakaşvili nu a devenit preşedinte al Ucrainei, ci guvernator al unei regiuni (din cele 24 existente, fără Crimeea anexată).
Numirea lui Saakaşvili în acest post responsabil reprezintă şi un mare risc pentru Petro Poroshenko. Şi aceasta din motivul că Odessa se află nu departe de Transnistria. Deci, Saakaşvili este implicat direct în garantarea securităţii sudului ucrainean, luând în calcul şi criticile aduse Kievului de către Tiraspol că înăbuşă economic regiunea separatistă cu ajutorul blocajului comercial.
Saakaşvili a mai reuşit să facă două promisiuni mari. Prima se referă la reorganizarea Administraţiei Regionale Odesa, iar a doua – la atragerea investiţiilor străine. Fostul preşedinte georgian visează la dezvoltarea mediului de afaceri în regiunea Odessa. Aici ar trebuie să adăugăm că multe dintre promisiunile lui Saakaşvili se referă anume la oraşul Odessa. În context, parlamentarul Vitali Barvinenko a comunicat că nu trebuie exclus faptul că Saakaşvili încurcă postul de guvernator al regiunii cu postul de primar al oraşului Odessa. Deputatul consideră numirea lui Saakaşvili în postul de guvernator o continuare a politicii de cumetrie în Ucraina.
Politologic vorbind, multe dintre promisiunile lui Saakaşvili în genere nu ţin de competenţa unui simplu guvernator, ceea ce înseamnă că: a) fostul lider georgian nu este familiarizat cu realităţile politice şi administrative din Ucraina şi promite ceea ce nu va putea face; şi / sau b) Poroshenko a găsit un posibil „ţap ispăşitor” în cadrul crizei ucrainene, intenţionând să arate cu degetul la greşelile altuia, dar acordându-i protecţia faţă de justiţia georgiană.
Variante şi explicaţii sunt diverse, important este că acceptarea de către un fost lider de stat a acestui post regional de conducere într-o ţară în plină criză economică şi militară reprezintă o decizie nemaipomenit de riscantă. În spaţiul ex-sovietic se spune: „Cine nu riscă, nu bea şampanie”. Dar care-i „şampania” cu adevărat dorită de Saakaşvili nu este deocamdată clar.
Articol apărut și pe site-ul Transilvania Regional Business – www.trb.ro
fără comentarii
Fii primul care comentează