Grecia-încotro?

Construcția europeană are la bază o idee veche. Însuși Napoleon a sperat la o Europă unită sub puterea sa, o Europă construită sub amenințarea armelor. Ideea aceasta, de construcție europeană sub amenințare, sub dominația unui stat, a unei persoane, a străbătut istoria până la finalizarea celui de-al doilea război mondial. Numai după zbuciumul istoriei, statele europene au conștientizat că o construcție bazată pe coeziune socială, culturală și economică va fi una durabilă.

Astăzi putem să ne întrebăm dacă la acest moment de impas cu privire la soarta Greciei, ceea ce s-a conștientizat după a doua conflagrație mondială mai este valabil.

Pentru a putea avea o viziune de ansamblu a situației Greciei trebuie să avem în vedere anumite aspecte despre suveranitate.

Suveranitatea privește două laturi, și anume latura externă și latura internă. Ceea ce ne interesează mai mult din aceste două laturi, este latura internă. Suveranitatea în plan intern semnifică faptul că statul în plan intern deține “competența competențelor”, adică, statul este singurul în drept să-și stabilească politica internă. El deține plenitudinea competențelor sale în a-și organiza toată varietatea de politici interne si externe. Suveranitatea în plan extern semnifică faptul că statul apare ca subiect de drept internațional, adică statul este independent. Independența se diferențiază față de autonomie prin faptul că latura externă a suveranității este recunoscută pe plan extern de celelalte subiecte de drept internațional, adică de celelalte state.

Discuția de mai sus privește teoria clasică a suveranității, teorie ce este oarecum ireconciliabilă cu situația actuală a construcției europene. Suveranitatea statelor este privită ca “fascicule de competență”, pentru a explica transferul de competențe de la nivelul statelor către Uniunea Europeană. Suveranitatea statelor nu este transferată în bloc, sunt transferate de la nivel statal către Uniunea Europeană anumite competențe. Chiar și prin acest transfer, suveranitatea statelor este exercitată, deoarece ele consimt la această cedare.

Uniunea Europeană este o construcție juridică sui generis, adică este unică. Ea nu este nici federație, nici confederație. Împrumută caracteristici de la ambele, dar își păstrează caracterul original. Statele componente se bucură de independență, își păstrează calitatea de subiect de drept internațional, înșă apar anumite limitări. Pe plan intern, statul rămâne suveran, dar și de această dată apar limitări, limitări ce rezultă și în primul caz, și în ce de-al doilea caz din calitatea de membru al Uniunii Europene.

Aspectele juridice prezentate mai sus au un caracter introductiv, demne de a ne ajuta în demersul nostru. În continuare trebuie să facem referire la aspecte de ordin istoric și economic.

După obținerea independenței față de Imperiul Otoman, Grecia a mai avut o situație grea financiară. Acea criză economică a depășit-o cu greu. Se poate observa că situația actuală a Greciei are caracter de repetabilitate, lucru ce trebuie ținut minte pentru a formula o opinie pertinentă.

Situația financiară a Greciei s-a înrăutățit pe fondul crizei economice mondiale, însă ceea ce s-a întâmplat atunci are un pronunțat caracter autonom din punct de vedere economic. Putem spune că oarecum a fost și o dovadă de iresponsabilitate a autorităților în decursul anilor de s-a ajuns la situația actuală, în care Grecia nu își mai poate plăti datoriile.

În contextul actual creditorii și Uniunea Europeană solicită Greciei măsuri dure de austeritate pentru a beneficia de un plan de salvare, măsuri oarecum impuse. În mod extrem, în cazul în care nu se ajunge la cooperare s-a pus problema unei ieșiri a Greciei din zona Euro. Se respectă suveranitatea Greciei în această situație, când i se impun anumite măsuri pentru a beneficia de salvare? Sau se respectă suveranitatea Greciei când este amenințată cu excludere din zona Euro? Putem spune că da.

Grecia nu este obligată și nu a fost obligată să facă parte din Uniunea Europeană și din zona Euro. De asemenea, Grecia nu a fost obligată să se împrumute în așa fel încât să nu își poată onora obligațiile financiare față de creditorii săi. Grecia a consimțit să facă parte din Uniunea Europeană și din zona Euro, iar acest lucru presupune anumite obligații. Tot ceea ce este de criticat este faptul că măsurile sunt impuse direct și nu prin negociere, iar situația ar trebui depășită prin consens, Grecia ar trebui să își expună punctul de vedere căci ea își cunoaște cel mai bine situația. Celalalte state și creditorii ar trebui țină cont într-un mod just și corect de punctul de vedere al Greciei, bineînțeles asta să nu semnifice doar o ratificare a măsurilor propuse de Grecia. Trebuie ținut cont că Uniunea Europeană și creditorii internaționali au interes ca lucrurile să se îndrepte într-o direcție bună, cei din urmă să-și recupereze datoria, iar cei dintâi ca lucrurile în cadrul Uniunii să între pe un făgaș normal. Interesele sunt de ambele părți. Interesele Greciei trebuie salvate pe termen lung, iar nu pe termen scurt în acord cu promisiunile electorale ale unor formațiuni politice. Este necesară o viziune pe termen lung care să ajute la redresarea economică a Greciei, chiar cu unele sacrificii pe termen scurt și mediu.

Guvernul de la Atena a beneficiat de susținerea populației la masa negocierilor, populație ce a spus nu măsurilor de austeritate impuse de Uniunea Europeană. Acest lucru a întărit poziția Greciei la masa negocierilor. Totuși pentru a beneficia de un plan de salvare este necesar să se adopte măsuri grele pentru populație. TVA-ul a fost majorat de la 13% la 23% și se vor lua alte măsuri cu privire la calculul pensiilor etc.

Flexibilitatea Greciei din ultima perioadă a deschis ușile Germaniei, care, prin cancelarul ei, Angela Merkel susține salvarea Greciei. Aceasta a obținut votul Bundestagului pentru participarea la cel de-al treilea plan de salvare al Greciei.

Putem spune că situația actuală a Greciei nu este ușoară, este necesar ca toți cei care participă la negocieri să fie deschiși la consens, întrucât interesele tuturor sunt interdependente, un colaps al Greciei ar afecta multe state din zona Euro și din Uniunea Europeană, și de asemenea creditorii internaționali ar fi afectați. Grecia trebuie salvată și datorită ideilor în jurul cărora s-a construit Uniunea Europeană, pentru ca această construcție să își dovedească viabiliatatea și să poată face față unor perioade de criză.