Recent, povestea inginerului american Sandy Higgins de la baza militară Deveselu (Olt), diagnosticată cu pneumonie și tratată în cele din urmă în casa unor medici din Craiova ca urmare a lipsei locurilor de spitalizare în unităţile de profil din regiune, a devenit extrem de cunoscută în media. Plecând de la acest caz, comentatorii au subliniat în principal deficienţele grave ale sistemului sanitar din România, dar și faptul că este necesar ca un cetăţean străin să se confrunte cu situaţia deplorabilă din sănătatea românească pentru ca acest domeniu să revină în atenţia opiniei publice.

Au fost reiterate rând pe rând toate problemele sistemului medical: numărul insuficient de unităţi de spitalizare, dotările primitive ale acestora, lipsa cadrelor medicale, absenţa coerenţei și profesionalismului în finanţarea, organizarea și gestionarea instituţiilor spitalicești și multe altele. Oamenii s-au revoltat pe bună dreptate că sistemul medical se zbate în agonia subfinanţării în vreme ce alte instituţii ale statului beneficiază din plin de grija tuturor guvernanţilor, indiferent de culoarea lor politică.

Cu toate acestea nu mă pot ralia indignării publice. Nu pot face aceasta deoarece acum, la al nu știu câtelea caz mediatizat, indignarea aceasta îmi sună fals, a văicăreală ipocrită. Unde erau indignaţii de astăzi atunci când salariile cadrelor medicale, asimilate unor funcţionari comozi, au fost scăzute cu 25%? Unde erau aceiași indignaţi la condamnarea în justiţie (dar și la stâlpul mediatic al infamiei) a asistentei Florentina Cârstea de la maternitatea Giulești, victimă a unui sistem în care supraîncărcarea angajaţilor nu avea cum să nu se producă în contextul unei blocări sălbatice a posturilor vacante?

Cu o asemenea inconsecvenţă, problemele sistemului medical românesc nu vor fi rezolvate. La fel cum nici problemele sistemului de învăţământ nu își vor găsi soluţiile necesare. Nu poţi reforma câtă vreme cu jumătate de gură deplângi situaţia acestor două sisteme esenţiale pentru buna dezvoltare a societăţii, iar cu cealaltă aduci injurii și îi condamni pe membrii lor ca fiind șpăgari, nepregătiţi, perverși ș.a.. Susţinem sus și tare că resursa umană este cea mai importantă, dar cum răsare în văzul lumii o uscătură din pădure, cum ne grăbim să generalizăm concluziile negative pentru toate cadrele medicale și didactice. La fel cum, la instigarea unora și altora, imediat sărim la gâtul acestor bugetari nemernici care huzuresc pe spinarea imaculatului sector privat, cu salariile lor imense de câteva sute de lei.

Voi crede cu adevărat și voi sprijini efuziunile mediatice de tipul celor produse de cazul lui Sandy Higgins abia atunci când voi percepe că s-a creat o poziţie solidară și consecventă în societate pentru redarea demnităţii acestor două categorii socio-profesionale care ar trebui să se îngrijească cu pasiune de trupurile, minţile și sufletele noastre și nu de cum să mai câștige un ban pe lângă salariul mizerabil sau să se apere de calomnii.

 

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu