În cadrul proiectului Euroscola, ediţia a VIII-a, membrii echipei “Young Spirits for Humanity” de la Colegiul Tehnic Motru au realizat un interviu cu Doamna Europarlamentar Renate Weber, având ca temă „Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale, Un cadru european pentru coeziunea socială şi teritorială, Europa 2020”.

Young Spirits for Humanity: Care sunt cauzele şi efectele sărăciei asupra societăţii? Ce trebuie să facă instituţiile Uniunii Europene a reduce efectele acestui fenomen? (Lavinia Bivolan)

Renate Weber: Asociată cu lipsa banilor, sărăcia este o experiență individuală și nu înseamnă același lucru ca perspectiva socială a sărăciei. Lipsa banilor poate însemna lipsa bunăstării, dar nu și problema socială a sărăciei.

Sărăcia văzută ca problemă socială afectează fiecare dimesiune a culturii și a societății prin limitarea accesului la servicii ca educația, sănătatea, luarea deciziilor precum și lipsa facilităților comunale ca apa, sanitația, drumurile, transportul și comunicațiile.

La scară globală, sărăcia are multe cauze istorice: colonialismul, sclavagismul, razboiul și cucerirea.

Factorii sărăciei (ca problemă socială) sunt următorii: ignoranța, boala, apatia, lipsa de onestitate și dependența. Ei sunt considerați doar ca simple condiții fără nicio evaluare morală.

Aceştia sunt factorii primari, cei secundari sunt cei asupra cărora se acţionează: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta guvernare, lipsa de locuri de muncă, lipsa de pregătire, absenteism, lipsa de capital și altele. Însă fără eliminarea primului set de factori, problema socială nu este rezolvată, ci doar tratată simptomatologia.

Trecând la acţiunile UE cu privire la fenomenul sărăciei, Parlamentul cere includerea unor indicatori suplimentari în tabloul de bord al indicatorilor sociali, cum ar fi nivelul de sărăcie în rândul copiilor și situația persoanelor fără adăpost. Tabloul de bord ar trebui să aibă o influență reală asupra întregului proces al semestrului european.

În rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la, “Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în analiza anuală a creșterii din 2015”, Parlamentul invită Comisia să dezvolte în continuare dimensiunea socială și să folosească mai mult tabloul de bord al indicatorilor sociali în formularea politicilor.

Fondul Social European (FSE) este unul din cele mai importante instrumente ale Uniunii (şi aici vedem contribuţia Comisiei) în lupta pentru combaterea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale. Obiectivul său major este orientarea cetăţenilor în şi către piaţa muncii, prin: training-uri oferite şomerilor, combaterea discriminării şi aici se văd eforturile de a motiva grupurile defavorizate de a re-intra pe piaţa muncii; stimularea angajatorilor să adopte schimbări economice etc.

YSH: În ce măsură discriminarea şi excluziunea socială a persoanelor ce provin din categorii defavorizate contribuie la creşterea sărăciei în statele membre ale Uniunii Europene? (Rădulescu Izabela)

RW: Sărăcia, în multiplele sale dimensiuni, include o lipsă de venit și de suficiente resurse materiale pentru o viață în demnitate; acces inadecvat la servicii de bază, precum asistența medicală, locuința și educația; excluziune de pe piața muncii și muncă de slabă calitate. Aceste elemente reprezintă cauzele fundamentale ale sărăciei și explică modul în care persoanele și familiile ajung să fie excluse social.

Un raport al Comisiei din aprilie 2015 privind trendurile în sărăcie şi excluziune socială în perioada 2012-2014 conclude că riscul de sărăcire şi rata excluziunii sociale s-au redus într-o treime din statele membre în 2013 faţă de 2012, menţinându-se încă la nivelul anterior crizei.

Grupurile defavorizate nu au, cel mai adesea, acces la educaţie, sunt şomeri pe termen lung, au o imagine proastă despre sine (persoane cu dizabilităţi, persoane fără adăpost, persoanele cu adicţii, persoane vârstnice etc.) motive pentru care găsirea unui loc de muncă devine şi mai dificilă.

În ceea ce priveşte discriminarea, aceasta este într-adevăr o problemă la nivelul societăţii, iar UE a adoptat mai multe instrumente legislative, de exemplu, pentru a îmbunătăţi nivelul de cunoaştere al cetăţenilor faţă de acest fenomen şi a-i educa pentru e preveni discriminarea între membrii unei comunităţi. De asemenea, există programe prin intermediul cărora Comisia implică societatea civilă, ONG-urile mai ales, în vederea implementării unor programe educaţionale şi pentru a ajunge astfel mai uşor şi mai direct la cetăţeni.

Iată două exemple de astfel de instrumente legislative: Directivei 2000/43/de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (directiva privind egalitatea rasială) și a Directivei 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă). În ceea ce priveşte ultima directivă menţionată, am fost numită raportor al Parlamentului European pentru evaluarea implementării acesteia în statele membre.

YSH: Cum se raportează Uniunea Europeană la fenomenul sărăciei? Care sunt dimensiunile multiple ale acestui fenomen? (Ion Truşcă)

RW: UE depune eforturi pentru a se asigura că activitatea sa în domenii precum comerțul și finanțele, agricultura, securitatea, schimbările climatice și migrația contribuie la eradicarea sărăciei în țările în curs de dezvoltare.

Numim acest lucru „coerența politicilor în favoarea dezvoltării”. Multe dintre acțiunile întreprinse de UE și de statele sale membre în aceste domenii sunt legate de dezvoltare. De exemplu, piața unică a UE le este deschisă multor țări în curs de dezvoltare, ceea ce le permite acestora să creeze locuri de muncă și creștere economică.

Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale reprezintă contribuția UE la abordarea acestor provocări în cadrul strategiei Europa 2020. Comisia a identificat următoarele domenii de acțiune:

– Realizarea de acțiuni pe întreg spectrul de politici;

– Utilizarea într-o mai mare măsură și mai eficientă a fondurilor UE pentru susținerea incluziunii sociale;

– Promovarea inovării sociale pe bază de elemente concrete;

– Lucrul în parteneriat și valorificarea potențialului economiei sociale;

– Coordonare politică îmbunătățită între statele membre.

UE este considerat cel mai mare donator umanitar din lume, datorită acţiunilor întreprinse pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii umane. Proiectele de până acum, dar şi cele care vor urma, se vor axa întotdeauna pe domenii precum educaţie, alimentaţie, combaterea poluării, accesul la apa etc.

YSH: Care sunt mecanismele de care dispune Uniunea Europeană pentru combaterea sărăciei? (Vladimir-Adrian Costea) 

RW: Comisia Europeană a dispus combaterea sărăciei în centrul agendei sale economice, de ocupare a locurilor de muncă și sociale – strategia Europa 2020. Șefii de state și guverne au aprobat un progres important: un obiectiv comun conform căruia Uniunea Europeană ar trebui să scoată din sărăcie și excluziune socială cel puțin 20 de milioane de persoane pe parcursul următorului deceniu. Vor urma obiective naționale complementare pentru toate cele 28 de state membre.

În acest sens, Comunicarea Comisiei Europa 2020‐ „O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii” a propus trei priorități care se susțin reciproc:

  1. Creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazată pe cunoaştere şi inovare;
  2. Creştere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive;
  3. Creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială.

Strategia 2020 a fost adoptată la propunerea Comisiei Europene, în 2010 în vederea lansării unei noi viziuni europene pentru creştere economică şi crearea de locuri de muncă. Aceasta se bazează pe cooperare strânsă şi coordonare a politicilor economice ale statelor membre în domeniile cheie, care trebuie activate pentru stimularea creşterii economice şi a competitivităţii. Ca parte a Strategiei, Consiliul adoptă Linii directoare privind politica economică a statelor membre şi Linii directoare privind ocuparea forţei de muncă. În baza cărora, după evaluarea rapoartelor privind reformele economice ale fiecărei ţări şi după analiza Comisiei, tot Comisia elaborează şi trimite fiecărui stat membru recomandări specifice cu privire la modalităţi concrete de creştere economică şi crearea de locuri de muncă. Aceste recomandări specifice sunt transmise în fiecare primăvară, ca parte Semestrului european.

YSH: Care sunt principalele obiective ale strategiei Europa 2020? Asupra căror grupuri ţintă se adresează? (Prof. Mihaela Crăciunescu)

RW: Strategia Europa 2020 a fost adoptată în cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010, pe fondul unei crize economice profunde şi al intensificării provocărilor pe termen lung, precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei. Europa 2020 ţine cont de particularităţile fiecărui stat membru, urmărind în acelaşi timp un program de reforme coerente, având scopul general de a creşte competitivitatea Europei, bazându-se pe atuurile UE: piaţa unică, monedă comună, politici comune.

Strategia Europa 2020 își propune să asigure o creștere economică: inteligentă, prin investiții mai eficiente în educație, cercetare și inovare; durabilă, prin orientarea decisivă către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; și favorabilă incluziunii, prin punerea accentului pe crearea de locuri de muncă și pe reducerea sărăciei. Strategia se concentrează pe cinci obiective ambițioase privind ocuparea forței de muncă, inovarea, educația, reducerea sărăciei și energia/clima.

Cele 5 obiective europene ale Strategiei Europa 2020 sunt:

  1. Ocuparea forţei de muncă
  2. Cercetare şi dezvoltare
  3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei
  4. Educaţie
  5. Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale

Aceste obiective definesc poziţia pe care ar trebui să o ocupe UE în 2020 din punctul de vedere al unor parametri majori şi sunt transpuse în obiective naţionale, pentru ca fiecare stat membru să-şi poată urmări evoluţia. Sunt comune şi nu presupun repartizarea sarcinilor, urmând a fi realizate prin acţiuni la nivel naţional şi european. De asemenea, sunt interdependente şi se susţin reciproc: progresele în plan educaţional contribuie la îmbunătăţirea perspectivelor profesionale şi la reducerea sărăciei; mai multă cercetare şi inovare şi o utilizare mai eficientă a resurselor ne ajută să devenim mai competitivi şi oferă condiţii favorabile creării de noi locuri de muncă; investiţiile în tehnologii ecologice contribuie la combaterea schimbărilor climatice şi creează noi oportunităţi de afaceri şi locuri de muncă.

Pentru că ne aflăm la jumătatea perioadei de implementare, strategia va fi revizuita anul acesta, astfel că aşteptăm în toamna aceasta o propunere în acest sens din partea Comisiei. Revizuirea Strategiei presupune reevaluarea ţintelor şi obiectivelor strategice dintr-o perspectivă obiectivă, care să ia în calcul ceea ce a fost realizat până acum, dacă a fost realizat, precum şi posibilitatea reală de a îndeplini ceea ce ne-am propus iniţial.

YSH: Ce trebuie să facă statele membre pentru a implementa în mod corespunzător obiectivele strategiei Europa 2020? (Prof. Niculina Chiţulescu) 

RW: Cadrul organizatoric european prin intermediul căruia statele membre îşi sincronizează politicile economice şi financiare, astfel încât să atingă obiectivele propuse la nivelul UE şi prin care este formalizat procesul de monitorizare a implementării prevederilor Strategiei Europa 2020 este Semestrul European. Implementarea strategiei prin exerciţiul Semestrului European este monitorizată la nivel european în cadrul reuniunilor Consiliului European.

Succesul în atingerea obiectivelor Europa 2020 depinde de implementarea la nivel naţional a reformelor structurale necesare pentru a accelera creşterea economică inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Programele Naţionale de Reformă (PNR) reprezintă obligaţia fiecărui stat membru de a translata la nivel naţional obiectivele Europa 2020.

În elaborarea obiectivelor Europa 2020, UE a ţinut seama de eterogenitatea membrilor săi, astfel încât obiectivele propuse să fie relevante pentru toate cele 27de state, câte erau în 2010, respectiv 28 în prezent. În acelaşi timp, a fost aleasă o abordare flexibilă, obiectivele europene fiind transpuse în obiective naţionale, care să reflecte particularităţile fiecărei ţări.

În martie 2010, România a stabilit, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene din cadrul Guvernului României, ţintele naţionale Europa 2020, pornind de la concluziile din acelaşi an ale Consiliului European. Principalele domenii de acţiune vizate de România sunt: eficienţa energetică, ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final, Reducerea emisiei de gaze cu efect de seră, cercetarea şi dezvoltarea, creşterii incluziunii sociale etc.

YSH: Cum se situează România, în raport cu celelalte state ale Uniunii, la absorbţia fondurilor europene privind integrarea pe piaţa de muncă a persoanelor ce provin din comunităţi defavorizate? (Robert Hoară)

RW: În Europa și în România Fondul Social European sprijină piața forței de muncă, ajutând oamenii să obţină locuri de muncă mai bune și asigurându-le standarde de viață mai echitabile și mai multe oportunitățile de angajare. Aceasta se face prin investirea în capitalul uman al Europei – în lucrătorii săi, tinerii, grupurile dezavantajate și în toți cei care caută un loc de muncă. Zeci de mii de proiecte FSE sunt active în multe orașe şi comunități rurale în toată Europa. Acestea deschid poarta către competențe, calificări și locuri de muncă mai bune, precum și către o societate favorabilă incluziunii sociale pentru toți cetățenii europeni.

E adevărat că România a avut o rată mai mică de absorbţie a fondurilor europene faţă de alte state membre, însă nu a fost singură. Aceeaşi problemă au întâmpinat-o şi alte state, precum: Italia, Slovacia, Republica Cehă, Malta şi Bulgaria. Cauzele sunt diverse şi nu toată vina stă pe umerii noştri din cauză că, de exemplu, de multe ori nu am avut/ştiut cum să găsim fonduri proprii complementare fondurilor UE, lipsa unui personal calificat, lipsa de flexibilitate şi imposibilitatea de adaptare la cerinţele Comisiei etc. E vorba şi de faptul că decizia UE pentru adoptarea cadrului financiar multianual pentru 2007-2013 a fost luată târziu, ceea ce a dus la alte întârzieri în negocieri şi decizii ulterioare, peste care s-a suprapus, ulterior criză economică. Între timp, Comisia a identificat şi propus în 2013 câteva metode pentru a le veni în întâmpinarea acelor state membre care s-au confruntat cu astfel de probleme, iar în ceea ce priveşte România şi Slovacia, au propus soluţii pentru prevenirea pierderii acestor fonduri în cazul în care nu au fost utilizate.

 

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu