Protestele de la Chişinău au întot­deauna o cheie politică şi geo­po­litică cu un anumit grad de subtilitate, care scapă uneori politicienilor de la Bucu­reşti. Ro­mânia pare să privească ne­pu­tincioasă „maidanul” care se conturează în Re­pu­blica Moldova. Ideea de „România” este ab­sentă în piaţa din Chişinău, unde pro­testatarii continuă să instaleze corturi. Sub acest aspect, ar fi bine să ne în­tre­băm ce va face România. Ce poziţie va adop­­ta în prezent faţă de realităţile mol­dave?

Moldovenii nu mai pot

Nemulţumirea şi dezamăgirea au atins cote alarmante în Republica Mol­do­va. Eşecul politicienilor pro-europeni, care guvernează ţara din 2009 până în pre­zent, este astăzi cât se poate de vi­zibil. Buzunarul moldoveanului nu s-a umplut cu bani europeni, ci mai mult cu vise eu­ro­pene în timpul guvernării pro-euro­pene. Visele cer sacrificii, pe care popu­laţia din Republica Moldova nu mai vrea să le ofere politicienilor, mai ales după ce furtul de un miliard de dolari nu a fost anchetat, iar agenda de reforme eu­ropene necesare (ce derivă din Acordul de Aso­cie­re semnat cu Uniunea Euro­pea­nă) stag­nează. La toate acestea se adaugă un climat economic foarte instabil, cu fluc­­tuaţii dese şi necontrolate ale mo­nedei naţionale. Mai durează până se va ajunge la un acord cu FMI, care în­seamnă, în primul rând, stabilitate pentru Mol­dova. Cine strigă la Chişinău „DNA, tre­ceţi Prutul!” trebuie să ştie că mulţi re­­chini financiari de-ai locului se sperie de un eventual export de justiţie din par­tea României. Până la urmă, Moldova vrea normalitate, stabilitate şi linişte. În­să con­textul geopolitic regional nu-i mai oferă posibilitatea să se descurce de una sin­gură, să-şi gestioneze problemele in­terne, financiare sau sociale, prin resurse proprii. În definitiv, istoric, Moldova va trebui să aleagă între Rusia şi România!

Protestele, mai mult politice decât anti-guvernamentale

Protestele de la Chişinău sunt mai mult anti-politice decât anti-guver­na­mentale. Cei aflaţi în stradă, adăpostiţi în corturi, solicită demisia întregii clase politice, fie că vorbim de forţele pro-europene sau de forţele pro-ruseşti. Pe lângă aceste chestiuni, protestatarii best online casino mai vor: anchetarea celebrului furt al miliar­dului de dolari (a şasea parte din PIB-ul Moldovei care, conform raportului Kroll, a fost furată prin complicitatea mai mul­tor bănci din Moldova cu capital ru­sesc, chiar înainte de summit-ul de la Riga), re­cu­­perarea banilor şi pedepsirea vino­va­ţilor, precum şi modificarea cons­ti­tuţiei, astfel încât preşedintele Moldovei să fie ales prin vot direct. Toate aceste cerinţe nu pot fi îndeplinite de forţele pro-euro­pene aflate la guvernare. Soluţia străzii: ale­geri anticipate. Oamenii din stradă afir­mă simplu: „Aşa cum i-am dat jos pe comunişti, aşa îi vom da jos şi pe pro-eu­ropeni”. Ruptura dintre stradă şi pa­la­tele puterii pare definitivă în acest mo­ment. Alegerile anticipate ar însemna sfârşitul guvernării pro-europene, deoa­rece parti­dele pro-europene (care deţin astăzi ma­jo­ritatea în parlament, cu 55 de locuri din 101, ca urmare a alegerilor din 30 no­iembrie), la un nou scrutin parla­mentar, nu ar mai fi în stare să acumuleze pro­centele necesare pentru a mai putea crea o alianţă cum este ea configurată astăzi legislativ, pe fondul erodării po­litice ma­si­ve cu care se tot confruntă.
Cum va alege să acţioneze România, având în vedere contextul mai larg al protestelor de la Chişinău? Ce discurs ar tre­bui să adopte politicienii români? Un­de începe şi se termină solidaritatea, când cheia este politică şi geopolitică?

 

 

 

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu