Aferim România! Facem noi un pact?

Plecat fiind la studii şi apoi lucrând în străinătate, una dintre cele mai mari bucurii este să te întorci acasă fie de sărbători sau în timpul verii.
În ultimul an, mi s-a întâmplat să dau peste o reclamă care, în ciuda faptului că era foarte bine făcută, părea total malplasată.
Anul trecut pe data de 12 ianuarie scriam pe pagina personală de Facebook: „M-am uitat la televizor în seara asta. Deodată văd un clip publicitar intitulat România – Grădina Carpaţilor şi mă întreb cui îi foloseşte? Oare aşa fac şi alţi europeni, adică reclame pentru ţara lor, difuzate tot în ţările de origine? Puţin ciudat, voi ce credeţi?”.
În cursul ultimului an, m-am tot gândit la acea reclamă şi în continuare consider că e destul de bizar să se plătească bani fie din bugetul de stat sau prin fonduri europene pentru a face reclamă României, pentru români, şi apoi să distribui reclama tot în România.
În ediţia din prima săptămână a lunii decembrie a publicaţiei norvegiene Morgenbladet (echivalentul Dilema Veche) am dat peste două reclame mari şi late plătite de către Letonia. Promovau natura din Letonia şi oferta culturală a balticilor.
De atunci tot mă gândesc cum de reuşim noi performanţa să facem reclame scumpe despre ţara noastră pe bani europeni sau din bugetul de stat şi apoi să le difuzăm tot românilor. Am plecat din România de aproape opt ani şi sincer nu îmi amintesc să fi văzut nicio reclamă cu şi despre România în marile publicaţii europene. Este foarte posibil să mă fi ocolit acest noroc, dar parcă tot se pare că ar fi legat cu aţă albă.
Da, avem ambasade peste tot în lume şi institutele noastre culturale promovează o cantitate semnificativă de cultură românească, dar oare putem să ne limităm doar la aceste mijloace de diplomaţie culturală? Un clip de 30 de secunde, care rulează la ore de vârf pe canalele din România, costă multe mii de euro. Două pagini A3 în publicaţia norvegiană care ajunge la sute de mii de cititori costă doar până în 12.000 de euro.
Vorbim oare de lipsa de viziune din partea instituţiilor abilitate sau de o strategie naţională de a nu ne afişa străinilor, ci mai degrabă de a declanşa masa de turişti interni? Mă îndoiesc.
Un alt aspect care m-a marcat în acea reclamă a fost faptul că nu promova o anumită parte de Românie, ci imagini generale din România: Delta Dunării, Transilvania şi mănăstirile din Bucovina. Să fi fost asta un exerciţiu bine gândit pentru a reda stima de sine românilor sau mai degrabă o risipă de fonduri? Pe de altă parte, cu ce putere alegi să promovezi Delta Dunării şi ignori Valea Prahovei sau Iaşul?
Am călătorit în multe ţări şi am locuit pe ici pe colo, dar aşa ceva nu am văzut, adică italienii să îşi facă reclamă Italiei şi apoi să dea reclama pe posturile naţionale, nemţii să facă reclamă diversităţii Germaniei pentru a-şi ţine turiştii acasă.
Ce am văzut sunt reclame susţinute de către parteneriatele dintre mediul privat şi stat, care vizează promovarea unei anumite regiuni: poţi să faci reclamă Sardiniei sau Siciliei în Italia, sau Insulelor Baleare în Spania etc. De cele mai multe ori aceste reclame sunt plătite de către administraţia locală în asociere cu mari companii de voiaj şi cu asociaţii de lobby pentru turismul în zona respectivă.
În cazul României, ce mi s-ar părea corect ar fi o promovare explicită a anumitor zone turistice şi de interes naţional, care ar putea fi promovate intern prin campanii susţinute de către prefectură, consiliul judeţean, asociaţia proprietarilor de cabane din zona respectivă şi administratorii edicifiilor turistice.
Astfel, BOR în colaborare cu consiliile judeţene din Moldova ar putea face reclamă mănăstirilor din Neamţ şi Bucovina, proprietarii mocăniţelor din Transilvania ar putea promova aceste trasee turistice în colaborare cu consiliile locale din zonă, iar Delta Dunării ar putea fi promovată de către atât de mulţi reprezentanţi din zonă care ar avea interes să crească turismul.
Din păcate, vizionând clipul România Grădina Carpaţilor, am înţeles că noi am ales calea scurtă, adica cea care dă bine, care împacă pe toată lumea şi ne creşte stima de sine, cu menţiunea că nu îşi atinge scopul, adică atragerea de turişti străini care să îşi cheltuie banii în România.
Dacă la nation branding instituţionalizat stăm cum stăm, încercăm să ne convingem concetăţenii că merită să viziteze România – chiar dacă noi suntem convinşi de acest lucru, salvarea României vine din altă parte.
Există un nation branding viu, care nu papă bani din bugetul de stat şi nici nu foloseşte zeci de mii de euro pe clipuri care să dea bine – acest organism viu este reprezentat de către tinerii români plecaţi pretutindeni şi care fac cinste ţării: fie că vorbim de asistente medicale, doctori, instalatori sau electricieni.
Ei promovează România fără să fie plătiţi de către cineva şi, pe lângă asta, mai trimit şi multe milioane de euro acasă.
Eu propun un pact pragmatic: haideţi să încetăm să mai facem reclame despre România pe care să le vindem scump tot în România. Haideţi mai degrabă să investim banii respectivi în a facilita întoarcerea acasă a sute de mii de români care aduc plusvaloare ţării noastre acolo unde sunt, dar mai ales dacă s-ar întoarce acasă şi ar contribui la a schimba mersul lucrurilor.
Recent eram în avion spre România. Broşura de prezentare a companiei făcea reclamă de zor la studii în Europa de Est: Polonia şi Lituania erau cap de listă cu câte două pagini A4 fiecare. Aşa da, vorbim despre un sector concret care poate aduce mulţi bani la buget.
De ce nu am avea asemenea reclame în publicaţiile internaţionale şi despre oferta educaţională din România? Ar fi sute şi mii de tineri europeni care ar fugi de preţurile piperate din Vest şi ar face studii la noi. Cu toate că împărtăşesc aceste ambitii, tocmai mi-am amintit că, pe lângă scandalul doctoratelor, s-a mai descoperit şi linia de producţie a „lucrărilor ştiinţifice” produse de penalii de lux. Aferim, România!
Avem nevoie de un pact care să ne scoată din această mlaştină de unde parcă nu mai avem cale de ieşire! Ne întoarcem noi acasă să facem campanii curate, împreună cu tineri curaţi, sau ne e bine aşa?

Articol preluat de pe site-ul ziare.com.