Radu Rey: Produsele montane, o şansă nouă pentru economia locală

”Produsele montane” – noţiune oficializată prin noi regulamente ale UE cu sprijinul actualului premier al României, Dacian Cioloş – se află în aceste zile pe agenda unui grup de lucru de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Specialiştii încearcă să transpună în legislaţia română prevederile UE referitoare la aceste produse de nişă: alimentele din zona montană!

• Care vor fi costurile acestor produse montane, după ce reguli se vor comecializa şi cum se pot compensa costurile de producţie suportate de fermieri, aflăm dintr-un interviu cu prof.univ.dr. Radu Rey, consilier pentru zona montană al ministrului agriculturii, Achim Irimescu, şi directorul Centrului de Economie Montană din cadrul INCE/Academia Română.

Reporter: Recent, ministrul agriculturii, Achim Irimescu, a anunţat că este „în lucru” legislaţia privind „produsul montan”. Ce elemente va cuprinde această legislaţie?

Radu Rey: Ideea ”produsului montan” reprezintă o noutate mult aşteptată în toate zonele montane ale UE, care au făcut numeroase intervenţii la Comisia Europeană de-alungul ultimelor două decenii, inclusiv prin organizația europeană a regiunilor de munte ”Euromontana”, pentru oficializarea acestui tip de produse agroalimentare de înaltă valoare calitativă. Mă bucur că acest lucru s-a întâmplat în timpul mandatului unui român, atunci când Dacian Cioloş era comisar european pentru agricultură.

Legislaţia este în pregătire avansată la MADR – în cadrul unui ”grup de lucru” format în acest scop şi cuprinde crearea unui Registru Naţional al Produselor Montane, care va fi gestionat de Agenţia Zonei Montane. Acest tip de aliment ”de nișă”, care este un superprodus astăzi – ”purtător de sănătate”, se obține cu eforturi mai mari și rentabilitate mai scăzută de către agricultorii montani, pe terenuri grele de munte cu mult mai slabă fertilitate față de zonele de câmpie/deal, unde și sezonul de vegetație este mai lung și producțiile vegetale posibile față de zona de munte sunt cu randamente semnificativ mai mari.

Regulile ce vor trebui respectate de fermieri sunt stricte, atestarea ecologică este origcum o condiție, ca și certificarea ”produselor montane” și un control riguros – care vizează igiena și trasabilitatea. Consumatorul devine astfel factorul esențial, deoarece acesta va dori să știe că merită să plătească un preț mai bun, dar pentru alimente sănătoase și cu valoare biologică și energetică, garantate, pentru adulți, bătrâni și mai ales pentru copii.

Reporter: Ce înseamnă “produs montan”? În România se produc suficiente produse alimentare din această categorie, astfel încât să se asigure necesarul cerut pe piață?

R.R.: Se au în vedere produsele lactate (în special brânzeturile), carnea şi unele preparate, fructele, desigur fructele de pădure, ciupercile, mierea de albine, dar lista nu este epuizată. Zona montană a României este foarte mare şi produsele cu şansă de a fi certificate ca ”produse montane” sunt mai mult decât suficiente.

Dar va trebui să se ţină cont de puterea de cumpărare, limitată, a populaţiei României, iar preţul ”la intern” al ”produselor montane” va fi stabilit de piaţă. Pe măsura lărgirii sistemului, ”produsele montane” româneşti vor putea face obiect de export, unde preţurile la care ne putem aştepta, după unele teste de marketing, vor fi mai atractive.

Reporter: Dincolo de calitatea lor indiscutabilă, sunt produsele montane competitive pe o piață dominată de supermarketuri, cu produse mai puțin calitative, dar comercializate la un preț mai mic?

R.R. Tot piaţa ne va răspunde la o astfel de întrebare. Dar din multe testări anticipative, a reieşit că există o categorie de consumatori ”de nişă” care îşi pot permite şi îşi doresc astfel de produse alimentare valoroase. Putem fi optimişti că nu se va rămâne cu o astfel de marfă, pe stoc.

Într-o lume cu alimente obţinute prin tehnologii tot mai chimizate, cu ape doar relativ nepoluate şi alimente îmbâcsite de ”e-uri”, de conservanţi – apariţia unei categorii de alimente garantat sănătoase şi cu calităţi bio-energetice şi gustative, remarcabile, va constitui, credem noi, o ”apariţie”, ca o fată frumoasă la un bal de pensionari….

Reporter: Cât de importante devin ”produsele montane” pentru statele europene? Dar pentru România?

R.R. Pentru țările cu economii montane dezvoltate, ”produsul montan” reprezintă încă o șansă de consolidare economică și de motivare, mai ales pentru generația nouă de fermieri montani, pentru a asigura continuitatea agriculturii montane. Desigur, aceste țări sunt mult mai pregătite pentru a-și putea pune în valoare ”produsele montane”, în termen relativ scurt. Și consumatorii țărilo dezvoltate din UE și nu numai, sunt mai avizați, mai pregătiți să aprecieze calitatea și interesați să-și protejeze sănătatea proprie, având și un nivel de trai mai ridicat și deci și resurse financiare mai mari.

Pentru România, dar și pentru alte țări din Centrul și Sud-Est-ul Europei, ”produsul montan” poate deveni extrem de important, deoarece este o soluție nu doar de consolidare ci de salvgardare a unei importante economii, care se confruntă astăzi cu fenomene de degradare, cu reduceri importante ale efectivelor de animale, cu abandon agricol, de către tineret și creșterea migrației, cu tot mai multe sate montane părăsite și un proces de depopulare montană care se instalează insidios, dar din ce în ce mai vizibil și nebenefic din multiple motive – economice, sociale, culturale, de securitate alimentară, ș.a. Măsuri prevăzute pentru zona montană în noul PNDR există dar, după părerea mea, ele sunt mult insuficiente pentru o reechilibrare a situației.

Desigur se cere un serios efort de organizare cu un rol mult sporit pentru Agenția Zonei Montane, deoarece punerea în aplicare necesită crearea unei rețele specializate în interiorul zonei montane, care să impulsioneze organizarea și să verifice respectarea regulilor. Deoarece ”produsul montan”, în dezvoltarea sa, va angrena și probleme de atestare ecologică și de igienizare a grajdurilor și de utilizare mult mai eficientă a îngrășămintelor organice și de consultanță calificată și de educație – de la nivel școlar gimnazial până la fermierii activi.

Nu este nimic de simplificat aici, avem o șansă mare pentru economia agroalimentară montană, cu scopul principal al sporirii motivării, a veniturilor familiilor de producători montani, cu o speranță nouă de viață mai bună pentru tineri. Iar fermierii montani, ca să-și poată valorifica la prețuri mai bune excelentele lor produse, au de ales calea asocierii în cooperative, care să se ocupe, în final, de colectare, transformare și valorificarea ”produselor montane”, în sistem integrat.

Sursa foto: produsmontan.ro