Să ne calmăm! Scurtă notă despre cum greșim cu toții în dezbaterea despre Antene

De câteva zile toată agenda publică este ocupată de o pseudo-dezbatere: cea despre evacuarea Antenelor. Societatea este polarizată și aruncă cu invective peste prăpastia ce le separă, din ce în ce mai adâncă, din ce în ce mai întunecată. Ce este cu adevărat important trece pe lângă noi.

Dezbaterea despre Antene nu este decât o speță clasică în studiile privind sistemul mass-media. O instituţie de presă are o identitate duală. Este 1. un canal prin care se transmit informații și se exprimă opinii de interes general 2. un agent economic. Destul de des, apar situații în care instituţia de presă întâmpină dificultăți sub latura nr. 2, ceea ce poate aduce atingeri asupra activității pe latura nr. 1. Se întâmplă de cele mai multe ori ca statul să fie cel care trebuie să acționeze împotriva instituţiei de presă sub latura nr. 2, ca și în cazul nostru. Chiar dacă acțiunea statului este perfect legală, normal este ca acțiunea să se desfășoare cât mai civilizat și cât mai atent, astfel încât să nu fie aduse atingeri accidentale activității editoriale ale instituţiei de presă și nici să nu existe suspiciuni că ținta reală este îngrădirea libertății de exprimare.

Nimeni nu contestă necesitatea punerii în aplicare a legilor și a hotărârilor judecătorești. Există însă unele situaţii, în care fără a se discrimina, apar totuşi unele nuanţe, ca în acest caz al instituţiilor de presă, în care legile și hotărârile judecătorești trebuie completate în aplicarea lor de unele cutume unanim acceptate care au ca scop tocmai protejarea tuturor valorilor democratice și ale statului de drept cărora li se poate aduce atingere. Libertatea de expresie nu trebuie să fie deasupra dreptului de proprietate, la fel cum şi dreptul de proprietate trebuie exercitat fără ca libertatea de expresie să sufere.

Această înțelegere a normelor juridice, dincolo de textul lor, este de fapt ceea ce diferențiază democrațiile mai bine așezate, occidentale, de replicile lor adeseori stângace din alte părți ale globului.

În fapt, ieri, atât președintele Iohannis, cât și premierul Cioloș, cam despre asta voiau să vorbească, doar că nu au folosit cele mai potrivite cuvinte (termenii nepotriviţi – „heirupism”; „a condamna”), astfel încât cei care oricum nu voiau să înţeleagă ce spun cei doi demnitari ai statului român au avut o sarcină uşoară în a-i pune la zid.

Şi aici ajungem la miezul problemei: de ce toată această înverşunare din societatea românească pe marginea dosarului Antenelor?

Pentru că, grosso modo, două tabere radicale rivale îşi dispută aprig puterea în România în aceeaşi manieră în care o fac deja de mai bine de zece ani, evident, cu toate regrupările intervenite între timp.

Înverşunarea conflictului s-a mutat în presă, unde toţi invocă democraţia şi statul de drept pentru a se apăra şi a-i ataca pe cei din tabăra cealaltă, folosind un limbaj patetic şi violent. Vedem în media (dar şi pe scena politică) cum ambele părţi evocă nici mai mult nici mai puţin apocalipsa, cu instituţii îngenuncheate, cu libertăţi călcate în picioare, cu distrugerea oricărei speranţe pentru o Românie democratică.

Populaţia din România, de bună credinţă, dar lipsindu-i din păcate competenţele elementare pentru a recunoaşte şi a se opune celor mai primitive tehnici de manipulare, intră în joc, se lasă purtată de valul indus de emoţie şi umple reţelele de socializare cu opinii pro sau contra, exprimate vehement şi chiar injurios.

Astfel, ajungem cu toţii să facem jocul unor grupuri de interese cu poziţii ireconciliabile şi ratăm subiectele cu adevărat importante ale zilei, dar şi şansa de a face ceva constructiv cu timpul nostru.

Propun:

1. Să ne calmăm! Să ne exprimăm doar după ce am reflectat serios asupra subiectului, fără emoţie.
2. Să ne exprimăm fără a utiliza cuvinte tari, fără a dramatiza, fără a lansa injurii. Vocabularul limbii române ne permite asta, cerinţele minime pentru o dezbatere eficientă ne obligă în acest sens.
3. Să nu dăm atenţie acelor opinii care abuzează de cuvintele tari şi de exprimările patetice. Sunt opinii care aparţin fie celor care vor să manipuleze, fie celor care au fost manipulaţi deja şi acţionează ca simple „cutii de rezonanţă”.

Mai mult decât atât, vă propun să ne întoarcem privirea către acele subiecte care sunt cu adevărat îngrijorătoare, precum şedinţa Consiliului European de astăzi în care se discută despre cele două teme care în mod real pot conduce la destrămarea Uniunii Europene: eventualul Brexit şi criza refugiaţilor.

Abia când ne vom concentra şi vom înţelege marile dezbateri europene, vom constata cât de meschină este gâlceava dâmboviţeană.