Putin, retragerea armatei ruse din Siria şi cinci ani de la debutul războiului civil

Luni, 14 martie, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a declarat că a cerut ministrului apărării rus, Serghei Şoigu, ca trupele ruseşti să fie retrase începând de astăzi de pe teatrele de operaţiune din Siria, întrucât obiectivele Kremlinului au fost îndeplinite, relatează Agerpres, citând Ria Novosti şi AFP.

„Consider că obiectivul trasat Ministerului Apărării și forțelor armate ale Federației Ruse a fost în linii mari îndeplinit și din acest motiv îi ordon ministrului apărării să înceapă de mâine retragerea celei mai mari părți a trupelor noastre din Republica Arabă Siriană”, a declarat Vladimir Putin în timpul unei întrevederi cu miniștrii apărării și de externe ai Rusiei, Serghei Șoigu și Serghei Lavrov.

Potrivit liderului de la Kremlin, bazele militare ruse din portul sirian Tartus și de pe aerodromul Hmeymim vor continua să activeze conform regimului stabilit: „Bazele noastre — cea maritimă din Tartus și cea aviatică de pe aerodromul Hmeymim — vor funcționa conform vechiului regim. Ele trebuie să fie apărate în mod ferm dinspre uscat, dinspre mare și din aer”, a spus cu acelaşi prilej preşedintele rus.

Intervenţia rusească în Siria a început la 30 septembrie anul trecut, când aliatul tradiţional al Rusiei, regimul lui Bashar al-Assad, primea lovitură după lovitură, atât de la Statul Islamic, cât şi de la opoziţia moderată condusă de coaliţia internaţională.

Potrivit Observatorului Sirian al Drepturilor Omului, între 30 septembrie 2015 şi 1 martie 2016, forţele armate ruseşti au ucis în total peste 4.500 de oameni, după cum urmează: 1.733 de civili, dintre care 429 de copii şi 250 de femei, 1.183 de membri ai Statului Islamic şi 1492 de membri ai altor grupări de opoziţie, fie ai opoziţiei moderate, ai Partidului Islamic Turkmen sau al Frontului Al-Nusra, filiala grupării teroriste al-Qaeda în Siria[1].

Intervenţia militară rusească în Siria a schimbat jocurile în războiul civil sirian. Prin sprijinul acordat armatei siriene a reuşit să o trimită pe aceasta înapoi în ofensivă şi să câştige teritorii în nord şi sud, să domine suburbiile Damascului şi chiar aproape să cucerească Alepul, o adevărată fortăreaţă a rebelilor. Ruşii au forţat rebelii să caute o încetare a ostilităţilor, care i-a oferit pe tavă lui Assad oportunitatea de a negocia în proprii săi termeni. De asemenea, intervenţia din Siria a restabilit pe scena internaţională Rusia ca o mare putere capabilă să îşi exercite influenţa dincolo de graniţele sale şi a impus Statelor Unite să ţină cont de interesele Kremlinului în Orientul Mijlociu.

Momentul ales de liderul de la Kremlin coincide cu cel în care s-au reluat negocierile din aşa-numita „Conferinţă Geneva III” privind pacea din Siria. De asemenea, printr-o ironie interesantă, tot astăzi se împlinesc cinci ani de la debutul războiului civil sirian. Un conflict de uzură în care unul dintre statele cu un nivel de viaţă destul de ridicat pentru Orientul Mijlociu, dar şi cu un regim opresiv de tip totalitarist, a cunoscut o decădere fantastică. O conflagraţie atipică, cu cel puţin patru tabere mari (Assad, opoziţia moderată, kurzii şi ISIS) şi mii de miliţii locale care au acţionat mai mult sau mai puţin independent. Şi care reprezintă interese ale marilor puteri mondiale (SUA şi Rusia) şi regionale (Arabia Saudită, Iran, Turcia), care de cele mai multe ori s-au găsit în opoziţie.

După cinci ani de război vorbim de 470.000 de persoane decedate, din care 70.000 din cauza foametei şi a bolilor şi 1,9 milioane de răniţi. De o speranţă la viaţă care a scăzut de la 70,4 ani (mai mare ca cea din România!) la 55 de ani.

Totodată, vorbim de peste 4 milioane de refugiaţi şi 6 milioane de persoane care şi-au pierdut căminul şi au fost strămutaţi în interiorul ţării. Şi de un război care a costat 255 de miliarde de dolari[2].

În ziua de 15 martie 2011 protestatarii au ieşit în stradă cu speranţa naivă dată de iluzia „Primăverii Arabe” că vor reuşi să democratizeze ţara. Astăzi, pe 15 martie 2016 porneşte o altă epopee. Aceea a consolidării fragilului acord de încetare a focului cu o soluţie politică pe termen lung, în care regimul lui Assad să îşi dea mâna cu opoziţia moderată şi să pornească un lung drum către reaşezarea unei ţări, cu o istorie scurtă ca stat, dar cu o istorie comunitară milenară în spate, pe calea păcii.

Spre binele europenilor, această negociere ar trebui să se încheie cât mai repede şi cu un succes maxim, întrucât războiul civil şi ascensiunea organizaţiilor teroriste sunt principalii factori declanşatori ai crizei refugiaţilor, care riscă să destabilizeze până la destrămare construcţia europeană.

[1] „More than 1700 civilians are among the nearly 4500 killed by Russian air and missile strikes in Syria”, Syrian Observatory for Human Rights, 3 martie 2016, http://www.syriahr.com/en/?p=44684

[2]„New report says Syrian death toll is 470,000”, Anadolu Agency, 11 februarie 2016, http://aa.com.tr/en/world/new-report-says-syrian-death-toll-is-470-000/519901