EuroPunkt: Pentru început, te rog să-mi prezinţi activitatea ta de student la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Bucureşti, subliniind ce ai învăţat în aceşti cinci ani de studiu, care să te ajute în demersul privind candidatura în calitate de independent pentru Alegerile Locale din acest an, din oraşul Slobozia.

Din anul I am început să mă implic în viaţa studenţească şi am devenit interesat de funcţiile de reprezentare. Am fost suficient de norocos să fiu ales din primul an în Consiliul Facultăţii şi să observ cum sunt luate deciziile la nivel de facultate și ce se discută în Consiliu. În același timp, am fost pus în situația de a lua legătura cu studenţii și de a le reprezenta punctele de vedere; activitatea a început să îmi placă și mă simţeam cumva ca un fel de avocat al studenţilor. De-a lungul anilor am fost reales: timp de trei ani, în perioada licenţei, am fost reprezentantul secţiilor de limba engleză de la licenţă, după care în anul III am fost ales şi în Senat. Acum sunt la al treilea mandat de student senator şi continui să particip la ședințe și să îmi desfășor activitatea. Cred că sunt primul student care a deţinut în acelaşi timp – şi chiar de două ori –  funcţii şi în Consiliu şi în Senat, ceea ce în perioada în care eram student în anul I nu părea deloc posibil. Nu vreau neapărat să sugerez că aş fi atât de bun în ceea ce fac încât merit cele 7 mandate pe care le-am câștigat în 5 ani – îmi place mai degrabă să cred că a scăzut foarte mult interesul de implicare al studenţilor.

Cum ai comunicat cu studenţii în aceşti cinci ani? Totodată, cum te-ai raportat la problemele pe care aceştia ţi le-au solicitat?

În cea mai mare parte a timpului am folosit cele mai moderne mijloace de comunicare disponibile: reţelele de socializare și e-mailul. Chiar dacă multe dintre interacțiunile prin care mi se solicita ajutorul s-au desfășurat faţă în faţă, am maximizat rolul tehnologiei în procesul de rezolvare a problemelor. În acest moment realizez cât de greu mi-ar fi fost să îndeplinesc toate sarcinile fără puțin ajutor din partea dispozitivelor conectate la internet – cu siguranță aș fi întâmpinat dificultăți în a interacționa cu toți colegii care mi-au cerut ajutorul de-a lungul timpului. Poate că şi cerinţele s-au modificat o dată cu tehnologia şi pretenţia faţă de oameni este ca ei să răspundă instant, să reacţioneze şi să fie cu totul conectaţi. E şi o problemă de norme sociale privind utilizarea tehnologiei. Totuși, cu sau fără mijloace ajutătoare, nu sunt în măsură să spun cât de bine sau cât de rău m-am descurcat. Îmi place totuși să îmi evaluez activitatea în funcţie de voturile pe care le-am primit atunci când am încercat să obțin un alt mandat. A fost binişor dacă am câştigat tot timpul și mi-a plăcut foarte mult; îmi place să mă duc la şedinţe și îmi place să reprezint punctele de vedere și interesele colegilor mei.

Acum oricine ar putea spune că activitatea mea a fost mai apropiată de partea deliberativă şi m-ar recomanda mai degrabă pentru Consiliul Local decât pentru fotoliul de primar, însă mie îmi plac mai mult prerogativele de primar – în acest moment consider că în municipiul Slobozia este foarte greu să aduci vreo schimbare semnificativă din altă postură. Nu vreau să merg atât de departe încât să afirm că aş ajunge să câştig, fiindcă va fi o cursă electorală foarte grea şi în acelaşi timp nu ştiu dacă voi aduna cele 1.000 de semnături pentru a-mi putea depune candidatura. Momentan am jumătate din semnăturile necesare şi puțin peste o săptămână la dispoziție.

În primul rând, cum te raportezi la instituţia Primăriei? În al doilea rând, care sunt principalele prerogative ale Primarului pe care le consideri esenţiale în activitatea acestuia, pe care le-ai putea îndeplini în cazul în care vei obţine acest mandat?

Nu vreau să dau nume de formaţiuni și partide politice, dar în ultimii 26 de ani a fost o dominaţie, o hegemonie a aceleiaşi grupări care va câştiga cu siguranță o majoritate importantă în Consiliul Local. Mi-am dat seama că o singură voce în Consiliu este irelevantă în condiţia în care există o majoritate care poate să încline tot timpul balanţa. În același timp, prerogativele primarului îmi satisfac mai bine așteptările. Acum nu pot să vorbesc despre campania electorală, dar pot spune că am un proiect centrat pe tineri. Nu vreau să dau mai multe informaţii pentru că mesajul ar putea fi interpretat greșit și aş putea fi amendat de Autoritatea Electorală Permanentă. Ştiu că alți candidați au început deja campania electorală sub alte forme, dar nu este în competenţa mea să emit comentarii specializate – și nici nu mi-aș permite să achit o eventuală amendă.

Cum caracterizezi oraşul Slobozia din punct de vedere al aşteptărilor cetăţenilor cu privire la activitatea primarului şi al investiţiilor care s-au făcut în oraş în ultimii ani?

Investiţii care s-au făcut în oraş? S-au făcut investiţii, dar sunt un dezastru: nu ştiu exact de la cine a pornit ideea şi de ce, dar în faţa clădirii prefecturii, aflată foarte aproape și de primărie, s-a săpat o groapă uriaşă, cu scopul de a se face o parcare subterană. Nu sunt sigur de ce, ei au spus că au nevoie de locuri de parcare: dar în vederea realizării locurilor de parcare, au eliminat multe alte locuri perfect funcționale și regulamentare. Din declarația actualului primar reiese faptul că ar exista peste 22.000 de mașini și investiția într-o astfel de parcare este mai mult decât necesară. Nu am datele exacte, dar cu o groapă pe care au menţinut-o aproape 4-5 ani, vor crea 95-97 de locuri de parcare, timp în care au eliminate alte locuri de parcare care erau în zonă (și ele nu vor mai fi disponibile din cauza tunelului care va deservi ca punct de acces). Din ce am înţeles, au descoperit că tunelul pe care vor să-l sape se intersectează cu o ţeavă, iar soluţia pe care au găsit-o a fost să construiască un lift. Astfel, maşinile care intră în tunel sunt coborâte sub ţeavă, urmând a reveni la nivelul parcării după depășirea țevii. Am primit informaţia de la un jurnalist; nu am văzut proiectul efectiv şi nu sunt arhitect sau urbanist pentru a mă uita pe proiect în cunoștință de cauză. Însă aceasta ar fi una dintre investiţii.

În al doilea rând, la insistențele fostului primar (de profesie inginer) s-au investit foarte mulţi bani în sistemul de alimentare cu apă al oraşului, în vederea schimbării sursei. Din ceea ce am reușit să înțeleg, au săpat nişte puţuri și au descoperit că în doar în două dintre ele apa este potabilă. În consecință, în ultimii opt ani apa de la robinet nu a fost doar nepotabilă, ci de multe ori închisă la culoare și plină de impurități. Au tot schimbat conductele, au cheltuit milioane de euro doar să realizeze proiectul, iar acum își recunosc tacit eșecul: populația a fost încurajată în repetate rânduri să consume apa de la robinet pentru că este sigură, dar Consiliul Local poartă negocieri cu alte companii din orașe aflate în proximitate pentru a prelua sarcina de alimentare cu apă. În concluzie, după atâtea investiţii, noi ne-am ales cu o apă de calitate foarte proastă (înainte aveam parte de apă din Dunăre și nu au existat vreodată probleme privind siguranța sau sanitația ei). Mai mult, s-a ajuns la situația în care majoritatea cetățenilor au cumpărat apă îmbuteliată pentru consum – în fiecare zi în ultimii 8 ani! Mi se pare revoltător ca un oraș care are pretenția de reședință de județ să aibă o astfel de problemă.

Referitor la aşteptările tinerilor: indiferent dacă se rezolvă problema cu apa, dacă se închide groapa şi se face mega parcarea, dacă vor face piaţa în stil roman, vor ridica statui şi vor clădi un amfiteatru în aer liber, tinerii vor pleca din cauză că nu găsesc ceva care să-i stimuleze intelectual, cultural sau financiar. Sunt de părere că nici un eventual mall gigantic, un aerodrom și nici măcar un conglomerat de fântâni din care izvorăște ciocolată belgiană nu vor schimba părerea tinerilor despre oraș. Nu există locuri de muncă, s-a desfiinţat cea mai mare parte din industrie și afacerile din oraș se chinuie pentru a supraviețui. De fapt, singurele afaceri care prosperă sunt casele de pariuri, cazinourile, farmaciile, casele de amanet, magazinele cu haine la mâna a doua importate din state europene vestice și băncile – un diagnostic clar al mediului de afaceri poate fi oferit printr-o plimbare de o oră prin oraș. Un mic val de europenizare și globalizare, expunerea la piața liberă prin intermediul marilor magazine care s-au deschis în oraș, face ravagii în rândul micilor afaceri și desființează locuri de muncă. Autoritățile locale s-au bucurat de apariția unor investiții, dar populația nu a fost niciodată pregătită să facă alegeri în calitate de consumatori globali – iar consecințele se resimt în mediul antreprenorial local.

Combinatul chimic care îşi desfăşura activitatea în Slobozia, îi aparţine lui Ion Niculae, a fost închis acum ceva vreme, iar muncitorii au avut atunci de ales dacă pur şi simplu îşi dau demisia şi acceptă ajutor de şomaj sau dacă vor continua să muncească în speranţa că va cumpăra altcineva combinatul şi activitatea va fi repornită. Mulţi au sperat, pentru că şi-au făcut carieră acolo. Au fost oameni care s-au angajat prima dată în combinat, au lucrat acolo toată viaţa lor, iar acum au 50 şi ceva de ani şi își pot imagina cum va continua viața lor profesională în situația de față. Este vorba despre 800 de oameni care în momentul de faţă au fost disponibilizaţi şi situaţia nu arată foarte bine. Nu spun şi nu fac o promisiune electorală acum că aş putea să creez locuri de muncă sau că ar fi simplu să se creeze locuri de muncă – spun doar că situaţia în care se află orașul nu este favorabilă pentru a atrage investitori și strategia pe termen lung ar trebui să fie regândită.

Crezi că există o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme?

Eu am identificat-o. Am încercat să mă gândesc de ce pleacă tinerii, care sunt motivele lor, ce caută la oraşele mai mari şi ce îi determină să se stabilească într-un anumit loc (de multe ori altul decât cel natal). Din păcate nu pot să vorbesc despre asta.

Care este planul privind strângerea restul semnăturilor necesare în timpul care ți-a mai rămas?

Am publicat un mesaj pe Facebook acum aproape două săptămâni și am devenit brusc foarte popular. În momentul de faţă, partidele politice mă acuză fiecare că sunt de partea celorlalţi. Aş fi un cal troian venit să încurce matematica lor electorală şi sondajele lor, venit să-i păcălească pe tineri să-i facă să creadă nişte idei goale. Mi s-a spus asta de multe ori: mi s-a spus că nu am experienţă, că nu sunt capabil şi că facultăţile la care am studiat nu sunt bune de nimic în a mă pregăti de ceea ce presupune funcţia de primar. Ba chiar am fost numit un „hipster drogat care a fost la protestele Colectiv pentru 20 de lei pentru că este mort de foame”, un incapabil care „dacă ar fi fost bun de ceva nu s-ar mai fi întors în țară” și un „diletant fripturist, ahtiat după funcții”. Atacurile au fost prezente tot timpul, dar parcă devin mai agresive si mai elaborate pe măsură ce timpul se scurge și perioada de depunere a candidaturilor se apropie.

Dar să revenim, era vorba despre semnături. Am mers în diferite locuri din oraş, mici afaceri, i-am rugat pe proprietari sau pe responsabilii de magazin să mă lase să las câteva liste acolo, astfel încât oricine vine să poată să semneze atunci când solicită – urmând ca eu să merg periodic pentru a colecta ceea ce s-a completat. Am liste cu câte zece câmpuri, ceea ce înseamnă că pentru a putea candida am nevoie de 100 de asemenea liste. Ulterior, mi s-a recomandat de către un profesor de la facultate care are experienţă în alegeri, să am 1.200-1.300 de semnături, că sigur mi se va contesta candidatura sau sigur vor fi câteva semnături care vor fi anulate din diverse motive: sunt oameni care nu îşi completează complet datele, sunt oameni care uită să semneze și sunt persoane care încearcă să saboteze procesul de strângere de semnături prin oferirea de date eronate. M-am gândit la mai multe metode, voi căuta grupuri organizate. Ştiu că echipa de fotbal a oraşului are o galerie numeroasă, însă nu ştiu nici ce şanse am pentru a ajunge să vorbesc cu acești suporteri. Mi s-ar părea ciudat să vin în timpul meciului, să mă aşez şi să spun: „Semnaţi aici și ajutați-mă să candidez la Primărie!”. Probabil că n-aş ieşi foarte bine de acolo.

Mă bazez şi pe cunoştinţe, pe familie. Fiecare a luat câteva liste şi le-a dat mai departe, le-a distribuit. Momentan estimez că aş avea undeva la 450 de semnături. Pe grupurile locale de facebook am sute de like-uri, dar în acelaşi timp stau şi mă gândesc oare de ce ele nu se cuantifică în semnături. I-am rugat iniţial să descarce un formular, să-l imprime şi să-l completeze de mână, urmând să merg şi să colectez formularele. Nu a funcționat deloc așa cum mă așteptam.

Crezi că există o tendinţă a cetăţenilor care îţi dau like pe Facebook, dar care nu au încredere să semneze acest formular, o teamă prin faptul că semnătura lor nu va fi protejată?

Nu m-am gândit la asta. Am primit mai multe răspunsuri de la oameni care mi-au spus: „Bravo, eşti curajos!”, dar asta nu înseamnă că mă susţin. Nu cred că îi este teamă cuiva să-i apară numele pe o listă, fiindcă legea s-a schimbat şi orice cetăţean poate să semneze pe listele mai multor candidaţi. Nu mai este exclusivitate. Acum pot exista oricât de mulţi candidaţi, probabil că din acelaşi motiv au apărut mulţi la acest scrutin şi va fi interesant pentru că avem un singur tur; dar nu se pune problema de teamă, din punctul meu de vedere. E vorba de accesibilitate mai mult sau de disponibilitate. Oricine are acces la internet poate să citească şi să dea un like, dar e mai complicat să imprime o listă şi să o înmâneze celui care o solicită.

Care au fost motivele care te-au determinat să încerci să candidezi pentru alegerile locale din acest an?

M-am gândit de mai mult timp cum aş putea să aplic din cunoştinţele pe care le am, să ajut comunitatea în care m-am născut şi care m-a sprijinit în primii ani de viaţă. Am stat 19 ani în Slobozia, înainte de a pleca la facultate. Am avut un moment în care m-am gândit la părinţii mei şi mi-am dat seama că ei ar putea fi ultima generaţie care a rămas în număr mare în oraş, care munceşte în număr mare. Am verificat datele de la recensământ şi am văzut că tendinţa populaţiei este de îmbătrânire, iar media de vârstă creşte de la un recensământ la altul.

Întrebarea mea cea mare a fost: „Ce se va întâmpla în momentul în care, din păcate, părinţii mei vor muri, şi eu şi fratele meu suntem în Bucureşti, ne facem planuri legate de propriile cariere și familii?”. În mod clar, profesiile pentru care eu și fratele meu ne-am pregătit nu sunt căutate într-un oraș ca Slobozia – iar salariile nu sunt absolut deloc încurajatoare. Dar ce se va întâmpla cu toată agoniseala părinţilor de-o viaţă? Va fi ea vândută pe un preţ de nimic? Dacă tinerii nu se mai întorc, preţul imobiliarelor scade –  şi mi-ar părea foarte rău să se întâmple asta. M-aş simţi vinovat dacă aş ști că am avut șansa de a interveni în mod favorabil pentru cauza în care cred și am ales să mă complac într-o activitate care nu mă stimulează foarte tare, dar îmi oferă beneficii materiale.

În cazul în care vei obţine restul semnăturilor necesare, care sunt obiectivele pe care ţi le propui să le realizezi prin intermediul acestei candidaturi?

Vreau să schimb idei în primul rând… sau nu neapărat să le schimb, cât să aduc în discursul public câteva idei și raționamente care lipsesc sau sunt neglijate. Vreau să scot populaţia din toată gândirea că singurele probleme sunt apa de la robinet şi groapa care în următorii ani va deveni parcare. Sunt de părere că acestea două se vor rezolva indiferent cine va fi ales. Probabil că au fost neglijate mai mult în ultimul timp pentru a fi preluate de următorul primar, şi sunt convins că partidul hegemonic din Ialomiţa are aşteptări foarte mari. Ba chiar mi s-a propus în particular, mai mult sau mai puțin direct și subtil, să renunţ la candidatur mea şi să mă înscriu pe listele pentru Consiliul Local ale unor anumite grupări. Am fost puţin şocat şi am stat şi m-am gândit: oare oamenii aceştia nu înţeleg nimic din ce fac eu, cred că sunt atât de disperat şi atât de ahtiat după putere? N-au înţeles sensul, n-au înţeles de ce sunt eu aici. Ei cred că am nevoie de un loc de muncă sau ceva de genul acesta. Nu vreau bani și nu vreau influență!

Eu urmăresc idei, pe care în mod ideal aş vrea ca și cetăţenii să le preia şi să le aibă ca aşteptări și sistem de valori în relația cu reprezentanţii lor. Standardul a fost coborât foarte jos cu ultimii doi primari în ceea ce priveşte relaţia cu cetăţenii şi părerea generală despre politică este asociată cu o imagine malefică… ceva murdar, ceva din care nimeni nu poate să iasă cu capul sus, cu faţa curată, necorupt. Cu alte cuvinte, credința generală este că nimeni nu poate să iasă cu o coloană vertebrală intactă din activități politice. Mi-aş dori să schimb percepţia și, chiar dacă pierd alegerile sau nici măcar nu am ocazia de a mă înscrie conform normelor legale, voi fi cât se poate de sincer, deschis și corect. Voi încerca să nu lansez atacuri, voi răspunde la atacuri în modul cel mai decent posibil şi voi fi eventual ironic: Da, într-adevăr, sunt idiot. Am primit un atac prin care mi s-a spus că sunt hipster drogat care a primit 20 de lei pe seară să iasă la protestele din noiembrie pentru Colectiv. Am stat şi m-am gândit: oare aceasta este percepţia lor despre generaţia noastră sau pur şi simplu o afirmație menită să mă demoralizeze? Dar ar putea fi şi un punct de vedere. Poate că, într-adevăr, unii oameni gândesc așa. Mi-aş dori să schimb idei şi la asta se rezumă candidatura mea.

Sunt mulţi oameni care nu vorbesc şi nu prezintă situaţia aşa cum este de fapt, tocmai din cauză că încearcă să reprezinte punctul de vedere al partidului, iar partidul are interese, partidul are o agendă, partidul nu vrea să fie nepopular. Sunt anumite opinii legate de orice se întâmplă în orice oraş din ţară, care sunt nepopulare, nu pot să spui exact tot ce se întâmplă. Este exact ca în diplomaţie. Eu nu am nimic de pierdut ca independent. Pot să spun orice, să mă bazez pe bunul simţ al oamenilor care citesc, ascultă. Va fi interesant dacă voi ajunge în campanie.

Cum te raportezi la atacurile negative care au început deja să apară din partea tuturor partidelor? Consideri că aceste atacuri negative pot influenţa campania electorală?

N-au lansat atacuri la nivel organizaţional, dar sunt susţinători care îşi exprimă destul de evident orientările şi părerile, şi se bucura de anonimatul oferit de internet în a-şi publica şi a-şi transmite opiniile.

Dar campania negativă este eficientă, poate să schimbe percepţia publicului larg despre anumite persoane. Nici un candidat nu poate să meargă şi să cunoască fiecare votant. E ceva normal până la urmă, avem un sistem democratic bazat pe reprezentativitate şi un număr foarte mare de votanţi – este dificil să-ţi clădeşti o imagine care să nu fie dărâmată de orice atac, iar eu sunt complet nou, fraged și vulnerabil. Sunt nou pe scenă politică, sunt nou ca nume, fiindcă în oraşul meu nu am fost niciodată prea cunoscut – nu aveam nici în liceu foarte mulţi prieteni. Dar în acelaşi timp nu pot să aleg ceea ce se spune despre mine. Ei pot să scrie orice, nu este decizia mea, nu pot să influenţez asta prea mult, dacă vor să scrie vor scrie oricum – eu, în schimb, pot să aleg felul în care voi reacţiona. De multe ori, dacă oamenii sunt atenţi la reacţii, pot să aprecieze şi să-şi dea seama că până la urmă nu au de-a face cu ceea ce se spune.

Eu nu voi folosi campania negativă, fiindcă simt că aş redirecţiona atenţia spre ceva ce nu e relevant pentru campania mea. Eu vreau să prezint planul, vreau să prezint ideile. Chiar dacă aş fi atacat foarte dur şi s-ar spune multe despre mine, în situaţia în care sunt relativ un nimeni, nu cred că am prea multe de pierdut. Ar fi chiar un fel de publicitate gratuită. Nu pozitivă, dar publicitate.

Cum se va schimba viaţa ta, atât profesională cât şi privată, în momentul în care vei ajunge primar?

Viaţa mea privată nu se va schimba. Sunt aceeaşi persoană, nu las susţinerea unor oameni care mă asociază cu ceea ce au ei ca ideal să mă influenţeze pe mine, fiindcă ştiu că foarte puțini dintre actualii mei susținători mă cunosc foarte bine. Cred că prin mesajele mele am reușit să rezonez cu niște idei, idealuri și așteptări care existau deja sub diferite forme și încerc să nu îmi fac iluzii ce rezultă din popularitate.

Viaţa mea publică se va schimba cu siguranţă şi va trebui să fiu mai atent la felul cum mă port, la ceea ce spun, la prietenii mei. Cu siguranţă va fi dificil să am o viaţă privată liniştită, dar este un risc pe care mi l-am asumat de la bun început – m-am gândit la toate dezavantajele, dar cred că merită. Eu nu sunt convins că am şanse să câştig venind ca un nimeni, dar în acelaşi timp încerc să ofer un exemplu generaţiei noastre și generaţiilor viitoare.

Poate că actualii copii care merg la şcoală îşi vor aminti că a existat cândva un tânăr care a venit şi a încercat să prezinte nişte idei noi, vor fi cumva inspiraţi de această idee, acest concept de a te întoarce şi a prezenta ceva diferit şi se vor organiza ceva mai bine. Noi suntem foarte divizaţi ca generaţie, suntem mult mai comozi decât părinții și bunicii noștri. Am studiat şi încă studiez la un curs de master mişcările sociale din anii ’60 din S.U.A., mişcările anti-segregare rasială, mişcările pentru exprimare liberă în universităţi, cum a fost la Berkeley, mişcările pentru drepturile civile –  şi apreciez de fiecare dată curajul și implicarea oamenilor. Atunci când credeau în ceva cu adevărat, ieşeau şi se exprimau, ceea ce în ziua de astăzi nu vedem la fel de des.

Acum protestele sunt mai mult “anti” ceva. De fapt şi atunci erau “anti”, dar aveau idealuri ceva mai înalte și mijloace ceva mai radicale. Acum idealurile au scăzut și comoditatea limitează mijloacele foarte mult. Nu există protest sau mişcare socială să nu reprezinte cumva interesele opoziţiei politice. Protestele “Colectiv”, cu care aş prefera să nu mă asociez chiar dacă am participat la ele (din simplul motiv că mi s-ar părea stupid să debutez pe scena politică prin a capitaliza de pe urma unei tragedii regretabile), sunt un exemplu foarte bun de mișcare social radical, cu idealuri mult mai înalte. Sunt de acord că, într-adevăr, „Corupţia ucide”, şi sunt de acord că actuala clasă politică din România are probleme grave care se conservă și se perpetuează. Putem să observăm asta în fiecare săptămână când mai citim despre anchetele D.N.A.

Am observat asta şi în oraşul meu, cu persoane foarte influente care au fost arestate de D.N.A. în ultimii ani, şi îmi place să cred că suntem într-o direcţie bună şi vom aduce la un moment dat o schimbare pozitivă: nu neapărat radicală, aşa cum se aşteaptă oamenii, dar măcar la nivel de etică a muncii şi de etică profesională – poate că ne vom asuma și desfășura meseriile cu mai multă integritate și ne vom baza pe niște virtuți care par de mult uitate. Societatea în care trăim va crește și se va dezvolta altfel dacă avem aceste fundații solide.

Suntem o generaţie care nu a crescut în regimul totalitar care limita accesul la resurse –  iar generaţia ”X” din România a fost deprivată de resurse, după care în anii 90 a descoperit că poate să agonisescă avere prin diferite căi. Legislația a fost permisivă și aceia care au știut să profite au parvenit și au acaparat puterea – fie ea politică sau economică. Au fost oameni care s-au bucurat de faptul că se îmbogățesc peste noapte prin practici aflate la limita eticii și a legalității, dar îmi place să cred noi nu suntem la fel de materialişti și vom arăta un nivel mai mare de corectitudine. Am speranţe mari de la generaţia noastră. Sper că ne vom organiza ceva mai bine şi voi avea bucuria de a citi cândva într-o publicație națională despre initiative ale tinerilor pentru câștigarea alegerilor la nivel local și reformarea administrației. M-aș bucura foarte tare.

Rămâi cel mai tânăr candidat la Alegerile Locale din acest an?

Nu ştiu. Am înţeles că în Bacău ar mai fi un tânăr, dar nu m-am documentat foarte bine. În Slobozia sunt cu siguranţă cel mai tânăr din acest an. Mi s-a spus că a mai existat o inițiativă a unei tinere care ar fi candidat ca independent acum ceva timp, dar nu sunt sigur, nu aveam drept de vot la momentul respectiv și nici nu eram atât de interesat să susțin candidați independenți. În general atunci când votăm tendinţa este aceea de a ne uita la partide. Ne uităm la partidele mari şi de multe ori votăm din pragmatism. Nu alegem neapărat mânaţi de idei, ci mânaţi de pragmatismul că dacă nu votăm cu X care are şansele cele mai mari sau șansele de a obține poziția a doua, se va înclina balanţa într-un mod defavorabil nouă. Din acelaşi motiv sunt sceptic în privinţa şanselor mele. Entuziasmul de început şi încurajările pe care le primesc vor fi puţin zguduite și alterate de practicile care vor apărea în campania electorală prin ceea ce se va spune despre mine. Chiar dacă eu voi fi acelaşi şi îmi vor prezenta planul, sunt curios cum va fi afectată actuala mea popularitate dobândită peste noapte.

 

Vlad Costea este un tânăr de 24 de ani, masterand în politică comparată la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, reprezentant al studenților și posibil candidat pentru funcția de primar în Municipiul Slobozia și probabil cel mai tânăr dintre potențialii candidați.

 

Interviu realizat de Vladimir-Adrian Costea

 

 

 

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu