Un soldat ucrainean din Bucovina de nord, grav rănit în luptele din apropierea aeroportului din Lugansk, povesteşte într-un interviu acordat publicaţiei Transilvania Regional Business despre ororile războiului din estul Ucrainei, despre atrocităţile comise de mercenarii ruşi, dar şi despre corupţia clasei politice ucrainene care face bani de pe urma achiziţiilor de armament prost pentru armată.

Iaroslav Verholiac este cetăţean ucrainean originar din regiunea Cernăuţi, cu rădăcini româneşti şi poloneze. Lucra în Moscova când a primit ordinul de mobilizare. După 5 săptămâni de instruire sumară la Lvov, a fost trimis pe frontul de est, unde unitatea lui a primit misiunea de a elibera din încercuire soldaţii ucraineni de la aeroportul din Lugansk. Verholiac povesteşte experienţa îngrozitoare prin care a trecut:

„Ni s-a spus atunci să ne întoarcem doar învingători sau să nu ne mai întoarcem. Am ajuns în zona aeroportului din Lugansk și au început luptele grele, a fost un iad adevărat. Trebuia să scoatem din încercuire ostașii noștri, să salvăm viața tinerilor de acolo, care nu aveau nici apă, nici mâncare, nici muniții. Într-un sat din apropierea aeroportului am nimerit noi, grupul de salvare, într-o altă încercuire. A explodat mașina, ne-au fost distruse tancurile și au murit mulți colegi de-ai mei acolo. Luptele au început la ora 16:00 și au durat până la miezul nopții. Am reușit să ieșim, totuși, din încercuire și am ajuns la ostașii ce ne așteptau. A fost un iad adevărat. A început un atac cu rachete Grad. Țin minte cum a explodat o rachetă în fața mea, la trei metri și alta – în spatele meu. M-am trezit a doua zi… Ce să spun, în pofida armistițiului formal de la Minsk, războiul se desfășura în continuu.”

Despre oponenţii din Donbas, Verholiac spune că aceştia sunt în cea mai mare parte luptători profesionişti plătiţi de Moscova, care adeseori abuzează de populaţia locală:

„Eu nu am văzut separatiști în Donbas. Acolo luptau soldați ruși, mercenari din Rusia, soldați din Cecenia etc. … Cei care participă de partea forțelor pro-ruse [locale] sunt mobilizați cu forța. Mercenarii ruși intră în case, în apartamente, pun pistolul la gâtul soțiilor, mamelor, copiilor și se adresează către bărbați, spunând: <<Vrei să-și trăiască soția, copiii sau mama? Ai o singură șansă – trebuie să te înrolezi în armată noastră separatistă>>”. 

Pentru soldaţii ucraineni de pe frontul din Donbas, la fel de periculoasă ca adversarii este şi dotarea precară primită din partea propriului guvern, „care se ocupă în acest moment de spălarea banilor, și nu de problemele Donbasului”:

„Când am ajuns în Donbas am primit o vestă antiglonț care putea fi găurită de un pistol simplu. Am vândut mașina și am cumpărat vestă antiglonț, haine, papuci. Am vândut instrumentele electrice pe care le aveam și am cumpărat cele necesare pentru a lupta în Donbas.”

Deşi a pierdut un ochi şi jumătate din corpul său este susţinut de proteze metalice, iar autorităţile l-au compensat doar cu 4000 de grivne (aproximativ 150 dolari), Iaroslav Verholiac nu regretă nicio clipă faptul că a participat la luptele din Donbas,

„Nicio clipă nu regret. Dacă nu-i opream atunci în Donbas, ei ajungeau până la noi (regiunea Cernăuți – n.n.). Eu sunt convins în ceea ce spun. Ei, rușii, sunt agresivi, fără morală și se opresc doar în fața unei alte forțe, în fața unei rezistențe.”

Dimpotrivă, Verholiac ar lua-o oricând de la capăt:

„În anii 2014-2015 entuziasmul ostașilor noștri era mai mare, acum, datorită inacțiunii autorităților, situația nu este la fel de bună. Eu, însă, i-am spus soției mele: așa bolnav cum sunt, dacă va fi necesar ajutorul meu, voi pleca în estul țării pentru a apăra pământul natal de inamici.”

Citiţi interviul integral pe Transilvania Regional Business (reporter: Marin Gherman)

Sursa foto: BucPress.eu

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu