Întotdeauna am fost interesată de nenumăratele moduri în care femeile au fost discriminate de-a lungul istoriei, și mai ales de transformările pe care discriminarea le-a suferit în societatea actuală, în pofida măsurilor de combatere a acesteia. Putem oare vorbi în momentul de față de o egalitate de șanse între femei și bărbați?

Timp de mii de ani, femeile au fost considerate inferioare bărbaților, o schimbare semnificativă în societate intervenind abia în secolul al XX-lea, când situația femeilor a cunoscut o importantă ameliorare sub presiunea mișcării feministe. Evoluţia a fost punctată chiar prin mari conferințe internaţionale, sub egida ONU, precum cele din Mexic, din 1975 și Cairo, din 1994.

Cu toate acestea, discriminarea femeilor se perpetuează pe plan social, cultural, politic și economic, continuând să fie o realitate în întreagă lume.

Sunt o mulţime de probleme cu care se confruntă femeile în prezent, însă doresc să pun accentul pe violența domestică, prostituția și traficul de femei și, nu în ultimul rând, pe diferenţa de remunerare din câmpul muncii, ca principalele manifestări ale discriminării în secolul al XXI-lea, chiar şi în societăţile occidentale.

Violența împotriva femeilor este un fenomen global, un adevărat flagel cu care se confruntă cel puţin un sfert din femeile din întreaga lume.

Cercetările derulate în acest domeniu nu au evidențiat existenţa unui profil general psihologic sau cultural al femeii supuse maltratării: diversitatea cazurilor înregistrare dovedeşte că orice femeie poate fi înjosită și disprețuită indiferent de vârstă, rasă, religie, educație sau orientare sexuală.

În schimb, există anumiți factori care provoacă maltratarea în familie ca: gelozia, comportamentul autoritar sau suspicios, utilizarea alcoolului, substanțelor narcotice etc. De asemenea, s-a constatat că violența tinde să fie asociată cu sărăcia, nivelul insuficient de educație, dar și cu alți indici ai privării sociale.

Din punctul meu de vedere, cauza principală ce provoacă în societate violența împotriva femeilor, a fost și rămâne inegalitatea sexelor și lipsa actelor legislative corespunzătoare. Relațiile dintre femei și bărbați sunt privite ca o problemă particulară, în care instituțiile statului – sociale, juridice sau ale sănătății publice – nu întreprind întotdeauna măsurile necesare pentru a schimba situația creată de-al lungul timpului. Tocmai de aceea, pentru o perioadă îndelungată de timp, violența la adresa femeilor nu a fost considerată ca un flagel la nivel mondial, ci ca o problemă „internă” a statelor, care la rândul lor nu interpretau violența ca o încălcare a drepturilor omului, ci ca o problema „privată” între victimă și făptaș.

Violența poate avea un caracter economic, poate lua forma abuzului fizic, sexual, emoțional sau psihologic. De asemenea, formele de violenţă pot fi de scurtă sau de lungă durată, severe sau chiar mortale.

În România, statisticile arată că, în mediul rural, 8 din 10 femei sunt expuse la violența domestică, iar anual se înregistrează sute de omoruri, consecințe ale acesteia și ale maltratării.

Ca și violența, prostituția și traficul de femei constituie o altă problemă importantă cu care se confruntă femeile în prezent.

Traficul de femei este o formă nouă de prostituție, apărută la sfârșitul secolului al XX-lea. Frontierele acestei forme de prostituție s-au lărgit, fiind mai răspândită în sud-estul Asiei, în Europa de Est și în America Latină. Sunt greu de estimat proporțiile reale ale traficului de femei, cert fiind doar faptul că dimensiunile sale sunt în permanentă creștere, rivalizând chiar cu traficul de droguri sau cu cel de armament.

Conform datelor ONU, aproximativ 4 milioane de femei, inclusiv adolescente, devin anual victime ale industriei sexuale. Situaţia socio-economică precară (sărăcia, șomajul), schimbările ce au avut loc în comportamentul familial, migrația externă, abuzul de alcool, consumul de droguri şi stresul cronic sunt doar câţiva dintre factorii ce contribuie la extinderea traficului de femei, în pofida diferitelor strategii aplicate de numeroase guverne, de Uniunea Europeană, dar și de diverse organizații internaționale.

Diferența de remunerare între femei și bărbați reprezintă diferența dintre salariile bărbaților și salariile femeilor, calculată pe baza diferenței medii dintre remunerațiile brute ale angajaților de gen feminin și de gen masculin.

În medie, în Uniunea Europeană femeile câștigă pe oră cu aproximativ 16% mai puțin decât bărbații. Diferența de remunerare variază pe teritoriul Europei, fiind state membre în care este și sub 10% în Slovenia, Malta, Polonia, Italia, Luxemburg și România, în vreme ce în alte ţări ea  depășește chiar 20%, ca în Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Germania, Austria și Estonia.

Impactul acestei diferențe de remunerare constă în faptul că femeile câștigă, de-a lungul vieții, mai puțin decât bărbații, ceea ce înseamnă că au pensii mai mici și sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie la bătrânețe. În 2012, 21,7% din femeile de peste 65 de ani riscau să trăiască în sărăcie, în comparație cu 16,3% din bărbați.

Beneficiile eliminării diferenței de remunerare între femei și bărbați ar crea o societate mai echitabilă, prin reducerea nivelului de sărăcie în rândul femeilor, creșterea veniturilor acestora pe parcursul vieții, ar asigura locuri de muncă de calitate, ar fi de fapt mai profitabilă pentru întreprinderi, dar și pentru economie în general și nu în ultimul rând, ar conduce la reducerea numărului litigiilor și al plângerilor.

Astfel, chiar dacă situația femeii de-a lungul istoriei s-a îmbunătățit din punct de vedere legislativ, până acolo încât juridic drepturile femeii sunt identice cu cele ale bărbaţilor, egalitatea reală dintre cele două genuri este departe de a fi atinsă: femeia a fost și continuă să fie privită de multe ori drept o persoană inferioară, căreia îi este limitat accesul la diferite funcţii şi care poate fi supusă unor forme diferite de abuz.

Cu toate acestea, în prezent, femeile nu beneficiază în totalitate de egalitate de șanse și drepturi și cred că instituțiile statale și organizațiile internaționale sunt obligate să prioritizeze soluționarea acestei probleme.

Elena Pomană este stagiară a Europunkt din martie 2016.

 

Tags: , , ,

 

2 Comments

  1. Liviu spune:

    Diferenta medie de venituri dintre femei si barbati este complet irelevanta. Atata timp cat femeile si barbatii castiga acelasi salariu pe acelasi post, diferentele de cariera aleasa sunt chestiuni strict personale si, pentru a le stopa, un organism extern individului ar trebui sa il forteze pe acesta as ia o cariera anume. In medie, femeile aleg job-uri cu salarii si raspundere mai mici decat barbatii. Nu e vina barbatilor sau a societatii pentru asta, fiecare este liber sa isi aleaga cariera pe care o doreste

  2. De ce este irelevanta? Este conform statisticilor facute de UE si pe langa asta, evident ca diferentele de cariera sunt strict persoanle in fct de interesele fiecarui individ. Nu inteleg insa, de unde stiti d-voastra ca in medie femeile isi aleg joburi cu raspundere mai mica decat barbatii. Sunt foarte curioasa sa vad statisticile facute pe acest lucru. Pe langa asta, accentuam in articol problemele cu care se confrunta femeile in societatea actuala, probleme care nu ar trb sa existe in sec al XXI-lea. Nu neg ca exista violenta domestica indreptata si asupra barbatilor, ca exista somaj si in randul lor sau trafic, insa sunt intr-un procentaj mult mai scazut. Ceea ce am vrut sa aduc la cunostiinta prin aceasta opinie, a fost faptul ca egalitatea aceasta de „sanse” oferita femeilor nu este intotdeauna adevarata, lucru ce reiese din diferenta de renumerare pe aceasi pozitie! Nu vorbim aici de diferentele de alegere, alea tin de altceva! O zi minunata!

Lasă un comentariu