Prof. univ. dr. Vasile Puşcaş: „Sper că principala consecinţă a Brexit-ului va fi recunoaşterea deschisă şi responsabilă a crizei existenţiale în care se află Uniunea Europeană”

Europunkt vă propune conturarea unei imagini de ansamblu asupra problematicii viitorului Uniunii Europene ca urmare a Brexit-ului, printr-un interviu realizat cu Vasile Puşcaş, expert în relaţii internaţionale, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, fost negociator-şef al României cu Uniunea Europeană. Vasile Puşcaş este autorul a numeroase studii şi articole despre Uniunea Europeană, precum şi a aproximativ 10 cărţi pe această temă, dintre care cele mai recente sunt „EU Accession Negotiations” (Viena, 2013) şi „Spiritul european, azi” (Cluj-Napoca, 2012).

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să identificaţi principalii factori care au contribuit la rezultatul referendumului privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Cum s-a ajuns la această situaţie?

Voi începe cu a doua parte a întrebării. S-a ajuns la această situaţie printr-o nefericită decizie a premierului britanic de a apela la referendum pentru a susţine o decizie pe care nu a fost capabil să o formuleze şi să o argumenteze. Mai mult, transferul bătăliei pentru putere în propriul partid către o temă externă a generat o mişcare de competiţie politică/ partidistă naţională spre subiectul apartenenţei Marii Britanii la Uniunea Europeană, ceea ce demonstrează neloialitate faţă de cetăţenii britanici şi partenerii lor europeni, dar şi desprinderea de realitatea socio-economică şi politica internă. Iar campania pro-UE a premierului Cameron nu a avut credibilitate după ce el însuşi a criticat mereu UE pentru neîmplinirile guvernului sau în politicile locale. Mai mult, aceeaşi campanie a lui Cameron a favorizat retorica radicală a taberei anti-UE care a crescut emoţionalitatea şi iraţionalitatea discursului electoral. “Exerciţiul democratic” înseamnă şi o corectă informare a electoratului despre subiectul supus votului, dar şi despre efectele realiste ale cazului decizional votat; iar după aceea participarea cetăţenilor, direct şi indirect, la fazele aplicării deciziei, la evaluarea/ controlul impactului acesteia etc. Mă rezum doar la această explicaţie situaţională care suportă adausuri.

Doar enumerarea principalilor factori care au dus la Brexit ne-ar consuma un timp îndelungat. Voi menţiona, totuşi, câţiva: sensibilitatea crescută a cetăţenilor britanici, în ultima vreme, faţă de unele aspecte identitare, chiar tradiţionaliste, care au rezultat din anumite dinamici ale globalizării, de la imigraţie la necesitatea regândirii rolului statului; creşterea valului retoricii populiste şi radicale în sistemul politic intern, dar şi în cel european; dezamăgirea faţă de incapacitatea liderilor europeni de a gestiona multiplele crize într-o manieră rapidă şi eficientă; chiar criza structurală/ existenţială prelungită a Uniunii Europene a avut o contribuţie; merită remarcată şi inabila raportare a politicienilor englezi şi europeni la efectul media sociale care a fost un ferment deosebit al accentuării emoţionalităţii şi a iraţionalităţii atitudinale; nu în ultimul rând. amintesc lipsa unui leadership pro-european viguros şi determinat, atât în Marea Britanie, cât şi în Uniunea Europeană. Iar lista ar putea continua cu multe alte elemente explicative!

Care sunt etapele pe care Marea Britanie le va urma în vederea ieşirii din UE?

Opinia mea personală este că atât britanicii, cât şi liderii europeni din Bruxelles şi celelalte capitale ale statelor membre au fost prinşi nepregătiţi de decizia Brexit-ului. Nu există nici precedent la solicitarea unui stat membru de părăsire a Uniunii Europene. Aşa că abia în următoarele zile şi săptămâni vom vedea calea procedurală de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Cert este că, în conformitate cu art. 50 din Tratatul Lisabona (care este destul de vag formulat), Marea Britanie şi Uniunea Europeană vor trebui să negocieze această decizie, desigur după formalizarea ei în Marea Britanie şi la Bruxelles, într-un interval de timp de cel puţin doi ani. Ceea ce va fi foarte dificil, cu atât mai mult cu cât mediul de negociere se va complica tot mai mult, atât în cadrul naţional/ britanic şi european, dar şi internaţional.

În ce măsură ieşirea Marii Britanii va pune în pericol funcţionarea Uniunii Europene?

Cred că aceasta este întrebarea care este pe buzele tuturor europenilor şi nu numai. Realitatea este că efectele cele mai grave ale Brexit-ului ar putea atinge Uniunea Europeană, în cazul în care acest nou episod de manifestare a crizei europene nu va fi tratat adecvat. Îngrijorarea vine din faptul că de mai bine de un deceniu, responsabilii instituţiilor europene şi eurobirocraţii s-au comportat mai degrabă ca nişte mandarini şi nu au dezvoltat un adevărat leadership european. Au acceptat să pună proiectul european şi leadership-ul acestuia la dispoziţia unor şefi de state şi guverne care au fost mai interesaţi de prestigiul lor “naţional” (adică electoral-partidist). Uniunea Europeană a funcţionat mai mult ca un “Concert European” interguvernamental cu efuziuni de supremaţie ascunse în jocul tradiţional european al “echilibrului de putere”. Aşa că bine ar fi dacă actualii lideri ai Uniunii Europene ar recunoaşte că organizaţia integraţionistă europeană este într-o criză existenţială, ar fi doritori şi capabili să gestioneze actuala etapă critică (efectul Brexit-ului), ar ţine împreună statele membre pentru realizarea unor proiecte comune de interes urgent, dar s-ar angaja şi în eliminarea celei de-a doua “euroscleroze” prin asumarea unui nou proiect european, de data aceasta împreună cu cetăţenii europeni.

Care sunt principalele consecinţe pe care Brexit-ul le produce asupra viitorului Uniunii Europene?

Sper că principala consecinţă a Brexit-ului va fi recunoaşterea deschisă şi responsabilă a crizei existenţiale în care se află Uniunea Europeană. Dacă va fi aşa, vom avea şansa de a găsi soluţii la situaţia gravă în care este Uniunea, va putea supravieţui prin restructurare şi revitalizare. Nicolae Titulescu spunea (1930) că Uniunea Europeană este un proiect generos ale cărei virtuţi încă nu le-am descoperit. Una din aceste virtuţi ar putea fi reconstrucţia Uniunii cu faţa îndreptată spre cetăţeanul european şi nu doar ca proiecţie a unui conclav elitist. În orice caz, despre consecinţele Brexit-ului vom discuta mulţi ani de-acum înainte chiar dacă în fiecare zi se vor învedera efecte mai mult sau mai puţin plăcute (Reuters scria că prima zi a Brexit a venit cu un cost de circa 2.000 miliarde dolari pe bursele mondiale).

În ce măsură Brexit-ul poate produce un efect de domino asupra statelor membre pe fondul ascensiunii euroscepticismului?

Efectul de domino sau de contagiune se întâmplă frecvent în lumea interdependenţelor globale de astăzi, iar Uniunea Europeană este o structură de interdependenţe multiple. Dacă aceste contagiuni posibile nu vor fi corect gestionate, vor produce efecte nedorite pentru multe state membre şi pentru întreaga Uniune Europeană. Un astfel de efect poate fi intensificarea euroscepticismului, dar pot apărea şi periculoase mişcări politice radicale care vor înrăutăţi situaţia internă a Uniunii şi-i vor diminua şi mai mult capacitatea de acţiune internaţională. Eu cred că generaţia tânără are motive să susţină libertăţile fundamentale europene, inclusiv cea de circulaţie liberă a persoanelor, deoarece setul acestor libertăţi este deschizător de multe oportunităţi. De aceea, mă aştept ca tinerii din Uniunea Europeană să arate capacitate de mobilizare pentru reformarea reală a Uniunii, de organizare şi instituţionalizare, de strategizare şi mai ales de infuzie a unei noi speranţe de revitalizare a unei Uniuni Europene mai bune.

Vă rog să comentaţi şi asupra consecinţelor pe care Brexit-ul le produce asupra României. Care sunt acestea? În ce măsură românii din Marea Britanie vor avea de suferit?

Consecinţele Brexit-ului asupra României vor fi directe şi mai ales indirecte, în prezent şi îndeosebi în viitorul nu prea îndepărtat. Deja au fost înregistrate efecte asupra pieţei financiare, bancare, a creditului etc. Analiştii economici de la noi spun că pentru 2016-2017 ritmul creşterii economice a României s-ar putea tempera cu cca. 0,5-1% din PIB faţă de proiecţiile actuale, datorită impactului evenimentelor în curs. Multe consecinţe vor decurge din evoluţiile ieşirii propriu-zise a Marii Britanii din Uniunea Europeană şi din modul cum liderii europeni vor gestiona şi această criză. Inclusiv situaţia cetăţenilor români aflaţi la muncă în Marea Britanie va fi subiect al negocierilor britanico-europene din următorii doi ani şi avem promisiunea guvernului României că se va ocupa insistent de acest aspect. Pe de altă parte, România va avea şansa să contribuie la relansarea Uniunii pe coordonatele interesului european şi al cetăţenilor români, fireşte dacă va fi pregătită să-şi susţină opţiunile. Dar tema consecinţelor (coşmarului) Brexit-ului este abia deschisă şi sunt convins că vom reveni asupra ei.