Interviu cu Renate Weber, europarlamentar: “Ieșirea Marii Britanii va duce la întărirea UE și a dorinței cetățenilor UE de a păstra această construcție”

Referendumul prin care 51,9% dintre britanici au cerut ieşirea din Uniunea Europeană este fără doar şi poate unul dintre cele mai importante evenimente ale anului, probabil unul dintre reperele care vor dăinui multă vreme în istoria Europei. Cu toţii realizăm mai mult sau mai puţin însemnătatea Brexit-ului, totuşi motivele care au condus aici şi mai ales ce urmează să se întâmple rămân în mare parte necunoscute. Vă propunem câteva explicaţii sintetice la cele mai importante chestiuni legate de Brexit, într-un interviu oferit de europarlamentarul român Renate Weber, din Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să identificaţi principalii factori care au contribuit la rezultatul referendumului privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Cum s-a ajuns la această situaţie?

Renate Weber: Brexit-ul este rezultatul unei campanii mincinoase și manipulatorii duse de ani de zile în Marea Britanie de un partid populist și anti-european, UKIP, cu concursul larg al presei tabloide care, la rândul ei, a mințit, a inventat pericole și a alimentat orice temere a britanicului de rând. Din păcate însă, marii responsabili rămân premierul David Cameron și partidul său care, în loc să pună lucrurile la punct atunci când trebuia, au intrat în jocul UKIP și al liderului lui, Nigel Farage, au blamat Uniunea Europeană pentru neajunsurile ei, uitând însă să menționeze și marile avantaje pe care Marea Britanie le-a avut de când a devenit, în 1973, membră a UE. Dacă Marea Britanie este azi un stat puternic cu o economie puternică și un centru financiar recunoscut, acest lucru a fost posibil tocmai datorită apartenenței la UE și la piața comună. Pe de altă parte, din calcule care dovedesc o slabă cunoaștere a realității britanice, Cameron și conservatorii nu au făcut nici măcar o campanie serioasă înaintea votului din 23 iunie. Acestea fiind zise, eu nu contest și greșelile UE, birocrația excesivă, excesul de legiferare, micromanagementul inclusiv în domenii unde ar trebui ca deciziile să fie în mai mare masură la îndemâna statelor membre, dar soluția nu este destrămarea UE, ci reformarea acesteia în sensul ca mai multă Europa să însemne convergență și solidaritate în chestiuni majore.

Care sunt etapele pe care Marea Britanie le va urma în vederea ieşirii din UE?

Referendumul în sine nu crează o obligație juridică, valoarea lui fiind una politică. Parlamentul Marii Britanii ar trebui să ia act de rezultat și să-i dea valoare juridică printr-o hotărâre. E ușor de spus că Parlamentul ar putea să nu fie de acord, dar în realitate, nu cred că își va putea permite să nu respecte votul popular. Apoi, în conformitate cu Tratatul, ar trebui ca guvernul să pună în practică hotărârea Parlamentului și să depună solicitarea de ieșire din Uniune. Din acel moment ar începe negocierile între cele două părți. Cu siguranță, Marea Britanie va dori să mențină toate avantajele care decurg din apartenența la o piață unică, din accesul la 500 de milioane de consumatori, din libertatea de mișcare a capitalului, dar pentru asta va trebui să accepte condițiile pe care UE i le va impune.

În ce măsură drumul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană este unul iremediabil? Se mai poate întâmpla ceva care să blocheze Brexit-ul?

Mi se pare evident că zilele acestea la Londra se caută cu disperare soluții care să evite ieșirea. Cum anume? E complicat. Dar pericolul desprinderii Scoției este real. La fel este pericolul revenirii animozităților în Irlanda de Nord (nu îndrăznesc să mă gândesc la terorism, de-abia au trecut câțiva ani de la instaurarea calmului acolo). Ar fi posibilă convocarea unui alt referendum plecând de la aceste noi date? Sau ar putea fi ele invocate pentru a găsi o altă soluție juridică? Oricum, e corect să spunem că votul privind ieșirea din UE va avea drept consecință intrarea Marii Britanii în recesiune și va afecta și economia UE în ansamblu. Iar aceste consecințe vor continua, chiar dacă Brexit-ul nu se va produce, căci piețele sunt sensibile și au nevoie de mult timp să se redreseze.

Care este poziţia statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la ieşirea Marii Britanii din Uniune?

Astăzi, și Uniunea Europeana și Statele Membre solicită ca ieșirea să se facă repede, cât mai repede. Poate fi o  reacție de nervozitate față de o țară căreia i-au acceptat opoziții și critici de-a lungul deceniilor, dar poate fi și o formulă de a pune implicit presiune pe Parlamentul și Guvernul britanic să găsească o soluție pentru a opri ieșirea. Dacă Brexit-ul va fi efectiv, cred că negocierile vor fi foarte dure.

În ce măsură ieşirea Marii Britanii va pune în pericol funcţionarea Uniunii Europene?

Eu cred că vom avea de-a face cu un paradox. Ieșirea Marii Britanii va duce la întărirea UE și a dorinței cetățenilor UE de a păstra această construcție. Va fi suficient să se vadă un pic consecințele recesiunii britanice și celelalte state membre vor prefera să evite referendumuri similare. Ar fi însă și un moment de reformare a felului în care funcționează Uniunea.

Care sunt principalele consecinţe pe care Brexit-ul le produce asupra viitorului Uniunii Europene? În ce măsură Brexit-ul poate produce un efect de domino asupra statelor membre pe fondul ascensiunii euroscepticismului?

Nu cred în efectul de domino în ce privește celelalte state. Deja părerile de rău exprimate în Marea Britanie, invocarea necunoașterii Uniunii, toate discuțiile care au urmat Brexit-ului arată o responsabilizare și a politicienilor, a mass media și a cetățenilor în raport cu UE.

La finalul acestui interviu, vă rog să vă focalizaţi atenţia asupra consecinţelor pe care Brexit-ul le produce asupra României. Care sunt consecinţele pe care Brexit-ul le poate produce asupra României? În ce măsură românii din Marea Britanie vor avea de suferit? Care este rolul pe care România îl deţine în cadrul negocierilor dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană?

Sunt mai multe aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare. Pe de o parte sunt peste 300.000 de români care trăiesc și muncesc în Marea Britanie. Și care trimit peste 500.000 de euro anual familiilor lor din România. Pe de altă parte, în Marea Britanie este depozitată o parte din rezerva de aur a României. Și în bănci din Marea Britanie avem o parte din rezerva valutară a României. Autoritățile române au obligația să se asigure că aceste depozite sunt în siguranță și ne vor fi returnate oricând la cerere. Cât privește românii care muncesc sau cei care studiază, ei trebuie să se bucure în continuare de aceleași drepturi. Asta presupune o dublă acțiune a autorităților române. O dată presupune prezența lor activă și eficace în cadrul negocierilor dintre UE și Marea Britanie, pentru că păstrarea avantajelor care decurg din apartenența la piața comună trebuie să meargă mână în mână cu respectarea drepturilor cetățenilor europeni care muncesc sau studiază în Regat. Și în același timp, presupune negocieri bilaterale foarte serioase.