Interviu cu Sorin Oprea, directorul Agenţiei Naţionale Antidrog: „Din 23 de ţări europene, România se plasează pe poziţia 20”

Unul dintre fenomenele infracţionale cu grave consecinţe asupra societăţii europene şi româneşti este consumul de droguri ilicite, care afectează în principal tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 34 de ani.

Pentru combaterea flagelului drogurilor este necesară o cunoaştere amănunţită a principalelor caracteristici ale fenomenului. Directorul Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), chestorul de poliţie Sorin Oprea, a acceptat invitaţia din partea Europunkt de a răspunde celor mai importante întrebări referitoare la consumul de droguri în rândul tinerilor din România şi Europa.

Sorin Oprea se află în fruntea ANA din 2011, ocupând anterior mai multe funcţii de conducere în cadrul MAI, precum acelea de director general al Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate sau director al Direcţiei de Combatere a Traficului de Persoane. Doctor în ordine publică şi siguranţă naţională din 2015, Sorin Oprea a participat la numeroase cursuri şi seminarii internaţionale privind evaluarea şi cooperarea în domeniul criminalităţii transfrontaliere şi a absolvit două stagii de formare în domeniul antidrog organizate la Academia Federal Bureau of Investigation (FBI) şi Academia Drug Enforcement Administration (DEA), Quantico, Virginia, SUA.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, vă rog să menţionaţi care sunt principalele grupuri de tineri predispuse consumului de droguri. Care este profilul consumatorului de droguri din rândul tinerilor din România (după nivelul de educaţie, mediu de provenienţă, sex, vârstă etc.)?

Sorin Oprea: Ultimul studiu realizat de Agenţia Naţională Antidrog în populaţia generală arată că, în funcţie de grupa de vârstă, cele mai mari prevalenţe, indiferent de perioada de timp analizată (de-a lungul vieții, în ultimul an sau în ultima lună), se înregistrează în grupa de vârstă 15-24 ani, confirmând rezultatele celorlalte studii, conform căreia aceasta este grupa cu cel mai mare risc de consum. Următoarea grupă de vârstă din categoria tinerilor (25-34 ani) înregistrează, faţă de grupa anterioară, diferenţe de aproximativ 2 procente în cazul prevalenţei de-a lungul vieţii, în timp ce, pentru celelalte două categorii de prevalenţe, diferenţa este de aproximativ un procent.

Amintesc caracteristicile principale ale consumului de droguri ilicite:

• bărbaţii au declarat într-un procent mai mare decât femeile consumului oricărui drog ilicit;
• în funcţie de nivelul educaţional, cele mai mari valori ale prevalenţelor se înregistrează în rândul persoanelor cu studii universitare şi postuniversitare;
• analiza datelor în funcţie de statutul ocupaţional indică faptul că persoanele care nu sunt angajate („inactivi” din punct de vedere economic) au declarat un consum de-a lungul vieţii, în ultimul an şi ultima lună, al oricărui drog ilicit, într-un procent mai mare comparativ cu populaţia considerată „activă” din punct de vedere economic;
• populaţia din mediul urban a declarat că a consumat un drog ilicit într-un număr de aproximativ 8 ori mai mare, comparativ cu persoanele care locuiesc în mediul rural, indiferent de perioada de timp considerată pentru calculul prevalenţelor;
• indiferent de perioada de analiză pentru calculul prevalenţei, se înregistrează consum de droguri în toate regiunile ţării; cele mai mari valori se observă în Regiunea Bucureşti-Ilfov, în timp ce, cele mai mici valori se înregistrează în Regiunea Sud-Vest a României.

Ce evoluţie a înregistrat consumul de droguri în rândul tinerilor din România în ultimii cinci ani?

Primul studiu în populația generală a fost realizat în anul 2004, în timp ce ultimul în anul 2013. Raportându-ne la tendințele înregistrate în consumul diferitelor substanțe în rândul tinerilor, între cele două perioade de timp menționate, se constată următoarele:

• Prevalenţa consumului de canabis a înregistrat cea mai mare creștere în rândul tinerilor (de la 2,7% în anul 2004, la 6,6% în anul 2013 în cazul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani, respectiv, de la 3% în anul 2004, la 7,4% în anul 2013 în cazul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 ani).
• De asemenea, consumul de ecstasy a înregistrat creșteri ale prevalenței pentru ambele categorii de tineri (de la 0,8% la 1,7% pentru tinerii de 15-24 ani și de la 0,3% la 1% pentru tinerii de 25-34 ani).
• Prevalența consumului de cocaină în rândul tinerilor a înregistrat creșteri de maximum 0,5% (de la 0,4% la 0,7% în cazul tinerilor de 15-24 ani, respectiv de la 1% la 1,5% pentru tinerii cu vârsta cuprinsă în intervalul 25-34 ani).
• Dacă în cazul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani, prevalențele consumului de heroină și amfetamine au crescut în anul 2013, comparativ cu nivelurile înregistrate în anul 2004, în cazul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 ani, prevalențele consumului de heroină și amfetamine au înregistrat scăderi.

Comparativ cu statele membre ale Uniunii Europene, cum se poziţionează România în raport cu numărul tinerilor dependenţi de consumul de droguri?

În ceea ce priveşte prevalenţa consumului oricărui drog ilegal în ultimele 30 zile, în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 34 ani, din 23 de ţări europene în care au fost înregistrate date în astfel de studii, România se plasează pe poziţia a 20-a, cu o rată de 2,1%, fiind urmată de Lituania – 1,7%, Grecia și Suedia – 1,6%.

La polul opus, pe primul loc se află, Spania (12,7%) – singurul stat din Europa cu o rată a consumului actual al oricărui drog ilegal în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 34 ani, de peste 10%.

Care sunt cauzele care îi determină pe tineri să apeleze la aceste substanţe?

Conform ultimului studiu ESPAD (European School Project on Alcohol and Other Drugs), realizat în anul 2011 în rândul elevilor de 16 ani, dintre respondenții care au consumat droguri precum canabis / haşiş, amfetamine sau ectasy, 69,1% au indicat ca principală motivaţie curiozitatea, 21,6% au menţionat drept pretext al consumului dorinţa de a-şi schimba dispoziţia/ starea de spirit, în timp ce 17,0% au declarat că „doreau să uite de problemele lor”. Acelaşi „clasament” se evidenţiază şi în cazul consumului de NPS: curiozitatea – 74,2%, urmată de intenţia de a-şi modifica dispoziţia / starea – 23,1%, respectiv de dorinţa de a uita de probleme – 16,4%.

Există mulţi factori de risc care pot determina un tânăr să înceapă să consume tutun, alcool sau alte droguri, cum ar fi: curiozitatea şi dorinţa de a face lucruri noi (caracteristici ale adolescenţei), influenţa grupului de prieteni, influenţa publicităţii, dar şi influenţa familiei (ex. părinţi care au consumat sau sunt consumatorii de tutun, alcool sau alte droguri).

Este cunoscut faptul că există anumite aspecte ale vieţii de familie care cresc riscul apariţiei unei probleme legate de consumul de tutun, alcool sau droguri. Astfel, lipsa de supraveghere a copiilor, comunicarea ineficientă între părinţi şi copii, reguli insuficiente sau neclare, stilul educativ inconsecvent, neadaptat nevoilor copiilor, conflictele din familie şi, nu în ultimul rând, atitudinile şi comportamentele familiale favorabile consumului de tutun, alcool şi droguri, sunt factori de risc în debutul consumului de droguri.

Pe de altă parte, există factori de protecţie care reduc riscurile apariţiei de comportamente nesănătoase în familie. Relaţiile apropiate dintre părinţi şi copii, oferirea sprijinului copiilor atunci când au nevoie, încurajarea copilului/tânărului să vorbească despre propriile opinii şi sentimente; reguli clare şi stabile în familie, metode de educare pozitive, implicare în viaţa copiilor/tinerilor.

Tinerii încep să consume droguri din dorinţa de integrare într-un grup, nevoia de senzaţii tari şi de a gestiona plictiseala, dorinţa de a sfida sau încălca regulile, nevoia de a gestiona situaţii dificile de viaţă, în absenţa unor strategii funcţionale de adaptare. De asemenea, lipsa de informare privind efectele consumului de droguri poate reprezenta o cauză.

Care sunt efectele consumului de droguri asupra tinerilor?

Efectele consumului de droguri se manifestă atât în planul sănătăţii fizice şi mentale, cât şi în cel social.

Astfel, printre consecinţele de ordin medical, se numără: bolile infecţioase asociate consumului de droguri (hepatitele, HIV/SIDA, tuberculoză, sifilis etc.), afecţiunile cardio-respiratorii, tulburări endocrine, insuficienţă renală, infecţii şi afecţiuni ale pielii, complicaţii psihiatrice – iluzii, halucinaţii terifiante, percepţia alterată a timpului şi a distanţei, alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducător şi cu maturizarea sexual, reducerea capacităţii de funcţionare a sistemului imunitar. În cazul persoanelor care consumă în mod regulat doze mari, pot apărea problem respiratorii, caracterizate de tuse cronică şi bronşită. De asemenea, la persoanele care suferă de hipertensiune sau insuficienţă cardiacă, pe fondul consumului de droguri are loc amplificarea simptomelor cardiace.

Pe plan psihologic, apar reacţii de: panică, anxietate, depresie, suspiciune şi tendinţe paranoice, agresivitate, labilitate emoţională, tulburări de comportament, înstrăinare de propria persoană şi afectarea imaginii de sine, modificări de personalitate care pot duce la suicid sau omor, scăderea performanţelor intelectuale. Astfel, consumul zilnic poate încetini funcţionarea mecanismelor psihice, ca de exemplu capacitatea de învăţare, concentrarea atenţiei şi memoria. Totodată, în cazul persoanelor cu predispoziţii patologice, pot apărea o serie de tulburări psihiatrice de tip schizofrenic. Tot aici, trebuie menţionate efectele asupra executării unor sarcini complexe care necesită luciditate mentală şi coordonare psihomotorie, cum ar fi, aceea de a conduce un automobil.

Pe de altă parte, în sfera socială, consumul de droguri are ca efecte: deteriorarea progresivă a relaţiilor sociale, creşterea riscului de excluziune social, diminuarea şanselor de reintegrare socială şi profesională, suferinţa familiei şi a adevăraţilor prieteni, dezinteresul în relaţionarea cu ceilalţi, implicarea în activităţi infracţionale când se află sub influenţa drogului sau pentru a-şi procura doza de stupefiante, riscul de a deveni victimă a abuzurilor sexuale, a traficului de persoane sau a traficanţilor de substanţe ilegale.

Ce măsuri trebuie implementate pentru combaterea acestui fenomen?

Pentru combaterea acestui fenomen, obiectivele instituţionale specific, propuse prin documentele programatice, sunt de natură a genera, până în anul 2020, un impact favorabil asupra sănătăţii, ordinii şi siguranţei publice. În acest sens, planurile de acţiune şi programele naţionale care corespund obiectivelor Strategiei naţionale antidrog 2013-2020 detaliază şi stabilesc concret măsurile şi intervenţiile din domeniul reducerii cererii şi ofertei drogurilor, pornind de la o abordare coerentă şi eficientă.

Astfel, Strategia naţională antidrog 2013-2020 urmăreşte să:

• reducă nivelul consumului şi dependenţei de droguri, precum şi consecinţele generate de acesteala nivelul sănătăţii, ordinii şi siguranţei publice;
• contribuie la reducerea disponibilităţii drogurilor pe piaţă;
• promoveze cunoaşterea fenomenului prin evaluarea sistematică a tendinţelor şi provocărilor din domeniul drogurilor, în vederea fundamentării răspunsului instituţiilor şi structurilor societăţii civile;
• asigure cadrul necesar dialogului şi cooperării între instituţiile implicate şi sectorul neguvernamental.

Structural, Strategia naţională antidrog abordează integrat reducerea cererii şi ofertei de droguri, concomitent cu dezvoltarea coordonării, cooperării internaţionale, cercetării, evaluării şi informării în domeniu, vizând atingerea următoarelor obiective generale:

• Reducerea cererii de droguri, prin consolidarea sistemului naţional integrat de prevenire şi asistenţă, în concordanţă cu evidenţele ştiinţifice, ce cuprinde totalitatea programelor, proiectelor şi intervenţiilor universale, selective şi indicate de prevenire implementate în şcoală, familie şi comunitate, precum şi intervenţiile de identificare, atragere şi motivare a consumatorilor de droguri în vederea furnizării de servicii de asistenţă specializată ce au ca finalitate integrarea socială;
• Reducerea ofertei de droguri, prin identificarea şi destructurarea reţelelor de trafic, reducerea disponibilităţii drogurilor pe piaţă şi utilizarea eficientă a sistemului de aplicare a legii, concomitent cu dezvoltarea unor mecanisme instituţionale de monitorizare şi control, coordonate şi adaptate nevoilor actuale şi situaţiei reale a fenomenului şi care să susţină în mod viabil măsurile de luptă împotriva acestuia;
• Coordonarea în domeniul drogurilor urmăreşte asigurarea unui concept unitar de acţiune în domeniul problematicii drogurilor şi precursorilor, monitorizarea implementării politicilor naţionale în domeniul drogurilor, utilizarea eficientă a resurselor şi maximizarea rezultatelor intervenţiilor realizate;
• În domeniul cooperării internaţionale, se urmăreşte reafirmarea angajamentului României, asumat prin documentele internaţionale şi prin cele bilaterale sau multilaterale la care ţaranoastră este parte şi consolidarea poziţiei ca partener activ în efortul mondial de reducere a cererii şi ofertei de droguri precum şi a traficului de precursori;
• Îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere a problematicii drogurilor la nivel naţional pornind de la evidenţe ştiinţifice, prin monitorizare, cercetare şi informare.