Oameni care au devenit simple cifre

Oameni care au devenit simple cifre. Nu mai sunt pe prima pagină a ziarelor. Nu mai fac audienţă. Nu mai interesează pe nimeni. Din când în când mai apare pe social media o poză şi nişte cifre: au mai murit 30 de refugiaţi, iar în jurnale aceste ştiri apar pe final, undeva înainte de sport şi vreme. Moartea lor nu mai aduce audienţă, lumea nu mai e interesată, ei devin simple cifre, care cresc de la zi la zi.

Am citit de curând pe Observer că la un an de la lansarea programului de relocare a refugiaţilor, acesta a eşuat. Era un plan pe doi ani în care 160.000 de refugiaţi trebuiau să fie relocaţi în diferite ţări. Doar 3% din aceştia şi-au găsit o casă. Şi asta în timp ce Merkel scade în sondaje simţitor şi sunt mari şanse să piardă alegerile din acest an.  Partidul de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a obţinut duminică un succes electoral important chiar în landul natal şi fieful Angelei Merkel, Mecklenburg-Pomerania Occidentală, unde au avut loc alegeri pentru Parlamentul regional.

5700 de refugiaţi au murit până în prezent în ultimul an, iar cifra este raportată de OXFAM, o confederație internațională a organizațiilor de caritate axată pe reducerea sărăciei la nivel mondial. Acesta este numărul victimelor după ce poza lui Alan, micuţul decedat în Marea Mediterană, a făcut înconjurul lumii şi a sensibilizat un glob întreg. Atunci am scris şi eu Explicaţii pe blog, încercând să argumentez situaţia complexă din Siria.

4664 de decese au fost până la moartea micuţului Alan, deci în ultimii doi ani de zile avem peste 10000 de victime. Potrivit celor de la OXFAM, de la începutul anului, avem câte o victimă la fiecare 80 de minute.

Închipuiţi-vă o zi normală din viaţa voastră, iar la sfârşitul ei timpul petrecut de voi la lucru sau cu familia echivalează cu moartea a 11 oameni. 11 oameni mor în fiecare zi normală de-a voastră. Dar ce mai contează … sunt simple cifre!

Fotografia de copertă:  Poza, realizată de fotograful Daniel Etter, pe o plajă în Kos, în Grecia, îl arată pe sirianul Laith Majid, copleşit de emoţii şi ţinându-şi copiii la piept. După ce au ajuns la ţărm, aceştia au fost îndrumaţi către taberele de refugiaţi sirieni organizate de autorităţile greceşti. „Nu ştiu ce se va întampla cu ei, dacă vor scăpa cu bine sau nu.”

Articol preluat de pe blogul personal al autorului, gratieluimihailescu.ro