Interviu cu Norica Nicolai, europarlamentar ALDE: „Nu cred că există un pericol de islamizare a Uniunii dacă statele vor reuși să impună un respect față de propria cultură europeană”

Problema migraţiei rămâne în continuare una dintre chestiunile centrale de pe agenda Uniunii Europene, chiar dacă momentul de criză acută din 2015 a fost depăşit.

Repercusiunile valului de migraţie de anul trecut se văd şi astăzi, iar Europa trebuie să depăşească dificultăţile şi să exploateze momentul de linişte pentru a-şi reforma politicile în domeniul azilului, migraţiei şi pazei frontierelor.

Europarlamentarul Norica Nicolai, din grupul liberalilor şi democraţilor europeni (ALDE), a răspuns mai multor întrebări despre cum se comportă societatea şi instituţiile europene în faţa imigraţiei. Interviul publicat de Europunkt este fundamentat pe întrebările adresate de echipa Sons of Liberty, de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Motru, angrenată în concursul Euroscola 2016.

Europunkt – Sons of Liberty: Care este poziţia statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la acceptarea cotelor de imigranți?

Norica Nicolai: Marea majoritate a statelor membre, și mă refer în special la vechile state membre, au fost de acord cu stabilirea acestor cote. După cum se știe, inițial, România împreună cu Cehia, Slovacia și Ungaria au votat împotriva instituirii unui mecanism obligatoriu de cote, insistând pe o repartizare voluntară, iar Finlanda s-a abținut. În cadrul summit-urilor UE pe această temă, tot mai multe state, printre care și statele membre au exprimat ulterior poziții sceptice în ceea ce privește sistemul obligatoriu de relocare a refugiaților (de exemplu, Spania și Polonia). Fiecare stat a exprimat aceste poziții nu din lipsă de solidaritate, ci mai degrabă din rațiuni care țin de situația economică internă.

În momentul de față se încearcă punerea în aplicare a acestui mecanism de relocare a refugiaților din Italia și Grecia, dar sunt destul de rezervată, nu pentru că ar fi un mecanism prost gândit, ci pentru că Tratatul le dă posibilitatea celor care se opun să nu îl pună în aplicare. Astfel, Slovacia a și anunțat că va ataca acest mecanism la Curtea Europeană de Justiție, ceea ce va bloca în fapt realizarea lui. Eu cred că o abordare de tip statistic a acestor cote nu este de natură să rezolve fenomenul complex al migrației, iar simpla relocare a unor persoane nu va rezolva problema. Marea majoritate a refugiaților sirieni au venit în Europa în cadrul unui fenomen de migrație temporară cauzată de situația de conflict de acasă. Însă, printre cei care se alătură acestui val migrator sunt și foarte mulți imigranți economici, care vin în Europa ca să rămână în Europa, în speranța unei vieți mai bune. Dată fiind această situație extrem de complexă, cred că în următorii doi ani nu va fi posibil să implementăm cu succes un mecanism european de relocare obligatorie, ceea ce explică pozițiile extrem de diverse ale statelor membre pe acest subiect.

Care sunt motivele protestelor privind refuzul de a primi imigranţi?

În foarte multe state, motivele sunt de natură economică, și mă gândesc inclusiv la infrastructură. Trebuie să înțelegem că Europa traversează o criză economică, rata șomajului este mare, 20 la sută în rândul tinerilor, o cifră îngrijorătoare pentru foarte mulți cetățeni. Oamenii se tem că imigranții vor accepta locuri de muncă pe salarii mai mici, ceea ce le va scădea puterea de negociere pentru obținerea propriilor drepturi, iar toate acestea cauzează o formă de îngrijorare și de frustrare. Cu siguranță, la aceste motive de natură economică, se adaugă și motive de natură socială. Experiența migrației de până acum, în multe state membre vechi, a arătat că o parte importantă din aceste persoane care vin prin aceste fluxuri accesează fondurile sociale și trăiesc o perioadă îndelungată din ele, ceea ce presupune o crește a impozitării companiilor și a persoanelor fizice în aceste state. Chestiunea a treia, în opinia mea, vizează fenomenul terorist. Europa a fost confruntată în ultimii doi ani cu foarte multe atentate, de o violență cruntă, iar ele au creat o stare de teamă în rândul populației. După atentatele de la Paris și de la Bruxelles, au trebuit să treacă câteva luni până lucrurile au reintrat în normal. Faptul că persoanele care atentează la viețile noastre se antrenează sau primesc misiuni din zone în care fenomenul terorist este prezent, Siria cu ISIS, Afghanistan, Pakistan, acest lucru creează o teamă naturală în ceea ce privește securitatea personală. Toate acestea, coagulate însă și cu mesajele unor partide politice, au reușit să genereze ciocniri, proteste violente și teamă.

Considerați că cetățenii Uniunii Europene sunt pregătiți pentru a primi imigranți în statele membre?

Statele membre au fost pregătite să primească imigranți din interiorul UE. Este situația noastră, a polonezilor, a cehilor, a bulgarilor, care după aderarea la UE, din motive economice, au provocat migrații masive în interiorul Uniunii Europene. În marea majoritate a țărilor membre, migrația inter-UE a fost acceptată. Sigur, au fost fenomene de respingere, dar nesemnificative. Altceva însă se întâmplă când migrația vine din state terțe și în general din zonele de conflict, Libia, Siria, Irak, dar și Afghanistan. Într-o perioadă de stabilitate securitară și economică, migrația din aceste zone nu a fost una care să pună probleme, mă refer la faptul că din 2002 până în 2014, UE a înregistrat circa 300.000 de persoane care au accesat dreptul de azil. În acest moment, cred că foarte multe state membre vor fi rezervate, din rațiuni politice și economice, în ceea ce privește primirea de imigranți și acordarea acestui drept de azil. Pregătirea ține de un suport financiar pe care ești obligat să îl acorzi în virtutea dreptului internațional. Nu toate statele membre au capacitatea de a absorbi, într-o primă perioadă, un număr semnificativ de imigranți și, în plus, situația politică din anumite state membre, apropierea alegerilor, face ca unii politicieni să se pună în fruntea mișcărilor contestatare ale migrației și capacității de integrare.

În ce măsură valul de refugiați sirieni pune în pericol funcţionarea Uniunii Europene?

A fost un moment în care toată lumea a crezut la Bruxelles că Uniunea Europeană este pusă în pericol, în momentul Summit-urilor care au avut ca obiect migrația, dar se pare că Uniunea Europeană a rezistat. Între timp, un nou pericol a apărut la orizont și s-a și materializat prin Brexit, ceea ce a făcut ca fenomenul migrației să nu mai fie considerat ca un fenomen destabilizator în ceea ce privește funcționarea UE.

Însă, acest pericol cu privire la funcționarea Uniunii se va face resimțit în timp, pe termen lung, pentru că foarte multe guverne, dar și foarte mulți cetățeni, au considerat că deciziile luate în ceea ce privește migrația, promovate de UE, dar cu acordul Consiliului, deci a statelor membre, sunt decizii care le-au încălcat suveranitatea și dreptul la opinie. Nu exclud ca pe termen mediu și lung, această atitudine să devină încă un argument la cele care deja există în favoarea fenomenului de euroscepticism, sentiment cu care foarte mulți europeni se confruntă.

Care sunt principalele consecinţe pe care deplasările masive de imigranți le produce asupra viitorului Uniunii Europene?

Există tot felul de teorii, de ipoteze care spun că Uniunea ar fi pusă în pericol de acest val migrator. Trebuie să recunoaștem că UE se confruntă cu o problemă pe care foarte multe guverne o ignoră, și anume scăderea ratei natalității în contrapondere cu creșterea speranței de viață. Asistăm la nivelul statelor membre la un fenomen de îmbătrânire a populației, dar și la un fenomen de prelungire a speranței de viață, ceea ce este un lucru bun, dar această prelungire trebuie susținută social. În aceste condiții, piața muncii are nevoie de o forță de muncă bine calificată, dar și dinamică, adaptabilă. O parte din această forță de muncă poate veni și din rândul persoanelor care au emigrat pe teritoriul Uniunii Europene.

Nu cred că există un pericol de islamizare a Uniunii, așa cum susțin unii, dacă statele vor reuși să impună un respect față de propria cultură europeană și o limită a acestui respect, ce nu poate fi depășită. Totuși, pe termen lung, cred că Uniunea va trebui să își rezolve marile probleme demografice cu ajutorul resurselor interne, deoarece migrația nu poate fi întotdeauna o supapă atunci când forța de muncă lipsește.

Plenary session week 37 2012 Azerbaijan: the case of Ramil Safarov

Cum vor reuși statele membre să înlăture stereotipurile existente la nivelul cetățenilor, facilitând astfel integrarea refugiaților?

Este, în opinia mea, aproape imposibil ca doar o politică guvernamentală să înlăture aceste stereotipuri. Ele vin, sunt deja create, sunt funcționale și singurul mod prin care le putem înlătura este palierul educațional: în familie, la școală, dar și prin intermediul media, care ar trebui să găsească proiecte prin intermediul cărora să dea convingerea cetățenilor că aceste stereotipuri sunt false, nereale. Sunt sceptică însă că stereotipurile vor dispărea, pentru că ele sunt utilizate insistent inclusiv de oamenii politici de influență în discursul public și în campanile electorale. Nu suntem într-o situație care să ne permită o bătălie care are ca țintă înlăturarea stereotipurilor. Cred că guvernele se confruntă cu alt tip de problematici, mult mai stringente pentru funcționarea statului și nu am văzut nici un proiect serios, declanșat de societatea civilă sau de către o instituție de educație și cultură, care să reușească să înlăture aceste stereotipuri cu succes.

În ce măsură refugiații își vor putea păstra tradițiile și obiceiurile religioase în urma integrării în statele membre ale Uniunii Europene?

În foarte multe state confruntate cu fenomenul migrației lente, s-a observat că tradițiile și obiceiurile religioase ale celor veniți s-au păstrat, în condițiile în care ele nu au fost într-o contradicție excesivă cu tradițiile și cultura popoarelor unde aceste persoane și-au găsit locuri de muncă și și-au stabilit domiciliul. În ultima perioadă însă, există un val de critici asupra excesului de promovare a obiceiurilor religioase. Franța s-a confruntat cu o serie de reglementări în această materie, care au provocat valuri de nemulțumiri din partea comunității musulmane, extrem de numeroase. Probabil că vom asista la o întărire a unui tip de intoleranță religioasă și culturală, dar nu cred că va fi la fel în toate statele membre, iar limitele vor fi impuse în cele din urmă de fiecare societate în parte.

Având în vedere că România are o rată a șomajului destul de ridicată, de ce posibilități de angajare vor dispune imigranții?

România nu pare a fi o țară atractivă pentru imigranți. Avem câteva zeci de persoane care au cerut să se stabilească în România și chiar în eventualitatea aplicării mecanismului de cote, oamenii cred că vor putea fi obligați să accepte România ca țară de destinație. Pentru 100, chiar și pentru 1.000 de persoane, cred că se vor găsi soluții și locuri de muncă, având în vedere că deși avem un șomaj ridicat, avem în continuare domenii în care deficitul de forță de muncă este evident. Ca atare, dacă acest lucru se va întâmpla în România, nu cred că va fi o problemă absorbția unui număr limitat de persoane, în condițiile în care țara noastră nu este un punct de destinație pentru migrația de tip economic.