Ne preocupăm prea adesea de subiecte de presă trecătoare, în loc să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra problemelor importante ale societăţii. Ştiaţi că în 2015 în România au fost înregistrate 13.500 de cazuri de violenţă domestică împotriva copiilor, o parte infimă din numărul considerabil mai mare de situaţii de acest fel care nu ajung să fie raportate niciodată?

Aflaţi mai multe despre situaţia violenţei împotriva copiilor din România şi despre măsurile de combatere a ei într-un interviu acordat de Sandie Blanchet, director UNICEF în România, lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Care sunt prevederile legale care sancţionează violenţa domestică în România? În ce măsură legislaţia în vigoare descurajează violenţa domestică împotriva copiilor?

Sandie Blanchet: Pedepsele fizice și tratamentele umilitoare împotriva copiilor sunt interzise prin lege, atât prin Codul Penal, cât și prin legea 272/2002 privind protecția drepturilor copiilor.

În ceea ce privește violența domestică, România a făcut un mare pas înainte prin semnarea și ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută sub denumirea de Convenția de la Istanbul. Aceasta incriminează în mod specific anumite forme de violență, precum violența emoțională sau hărțuirea. România este una din primele țări care au ratificat Convenția de la Istanbul prin care se obligă să schimbe legile, să introducă politici publice mai cuprinzătoare și să aloce resursele necesare pentru a preveni și a lupta împotriva violenței de orice fel împotriva femeilor și, implicit, a copiilor. UNICEF a susținut activ această inițiativă a Guvernului și a Parlamentului României prin Comisia pentru Afaceri Europene, pledând pentru ratificare, alături de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, pe tot parcursul procesului respectiv.

Comisia pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor a inițiat un Grup de lucru dedicat implementării Convenției de la Istanbul. Din acest grup fac parte reprezentanți ai Guvernului, ai Parlamentului, ai organizațiilor internaționale, ai ONG-urilor și ai mass-media. Printre prioritățile identificate în prima întâlnire a grupului de lucru se numără: introducerea ordinului de restricție emis de urgență de către organele de poliție pentru a asigura protecția imediată a victimei; procedurile ex parte și ex officio; registrul unic pentru victime și pentru agresori; servicii de consiliere pentru agresori; informare, educare și specializare; bugete.

Ce evoluţie a înregistrat numărul cazurilor de violenţă asupra copiilor şi femeilor în România în ultimii cinci ani?

În ceea ce privește violența împotriva copiilor, numărul cazurilor raportate a crescut în ultimii ani. În 2010, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție (ANPDCA) a înregistrat 11.200 de cazuri de violență împotriva copiilor (www.copii.ro), iar în 2015, peste 13.500 de cazuri. Din păcate, numărul cazurilor raportate este doar o mică parte din numărul total al comportamentelor abuzive împotriva copiilor. Datele arată că peste 12.600 din aceste cazuri, deci marea lor majoritate, au loc în familie. O mare parte sunt cazuri de neglijare (9.625) și abuz emoțional (1.740) și numai 1.164 sunt cazuri de violență fizică.

Din punctul de vedere al UNICEF, una dintre principalele probleme este aceea că violența împotriva copiilor, mai ales abuzul verbal și psihologic (cum ar fi țipatul, înjosirea, amenințarea etc.) și formele de pedeapsă corporală (cum ar fi pălmuirea, tragerea de păr) sunt tolerate și chiar acceptate. Datele UNICEF arată că, atunci când un copil face ceva greșit, prima reacție a 54% dintre părinți este de a ridica vocea, iar 11% dintre părinți pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr. Violența verbală este cea mai răspândită și cea mai puțin recunoscută formă de violență, dar cu efecte la fel de puternice asupra dezvoltării copiilor, inclusiv asupra dezvoltării creierului.

Care sunt factorii care influenţează în mod direct dimensiunea violenţei domestice în România?

Un studiu UNICEF în România arată că, cel puțin în cazul violenței asupra copiilor, printre cauzele principale se numără sărăcia, gradul de educație al părinților și faptul că modul tradițional, conservator de creștere al copiilor, primează în multe familii, în special în mediul rural. Copiii sunt văzuți de multe ori doar ca receptori de informație, niște „oameni mici” care nu știu lucruri și trebuie să asculte și să învețe. Predomină ideea că un „copil bun” e un copil cuminte, ascultător, care nu iese din cuvântul părintelui sau al profesorului. Orice abatere de la acest comportament dorit este sancționată, de multe ori mai violent decât este cazul. Același studiu arată că prima reacție a 54% dintre părinți atunci când copilul face o boacănă este să țipe la el, iar 11% dintre părinți trag imediat copilul de păr sau de urechi.

Cum se situează România, în raport cu statele membre ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte dimensiunea violenţei domestice?

Un studiu al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA) arată că în ceea ce privește violența împotriva femeilor, România este aproape de media europeană. 24% dintre femei declară că au fost lovite de partener, față de o medie a UE de 22%.

În ceea ce privește violența asupra copiilor, formele ei sunt atât de diferite (violență fizică, verbală, emoțională, abuz, neglijare, exploatare, violență sexuală) încât nu există statistici clare.

Foarte clar, însă, și important de menționat, este faptul că sunt mult mai multe cazuri nedeclarate, ascunse, decât cazuri raportate și soluționate.

În ce măsură statutul de stat membru al Uniunii a contribuit la înlăturarea stereotipurilor din România?

Stereotipurile, din păcate, nu țin de statutul politic al unei țări, ci de normele sociale și culturale transmise de-a lungul a mai multor generații. Nu legile sau normele europene pot înlătura stereotipurile, ci informația și exemplele din jur. Deschiderea către țările Uniunii Europene, libera circulație, au adus informații noi despre creșterea copiilor, de exemplu, sau despre metode alternative de educare a copiilor, dar nu la un nivel suficient de mare încât să schimbe ceva în modul tradiționalist în care am crescut aproape toți. Pentru schimbarea unor stereotipuri sunt necesari ani întregi în care populația să fie expusă permanent unor mesaje care să demitizeze aceste stereotipuri și să vadă care sunt soluțiile pentru a le înlocui. De exemplu, dacă explicăm oamenilor suficient de des că „bătaia nu e ruptă din rai” și dacă le arătăm ce pot face ca să nu ajungă să îndrepte copilul cu bătaia, încet-încet, am putea ajunge la un moment în care oamenii să nu mai creadă în acest stereotip.

Care sunt măsurile pe care le consideraţi oportune pentru a reduce numărul cazurilor de violenţă asupra copiilor şi femeilor din România?

Cea mai bună metodă ar fi expunerea părinților la cursuri de parenting. Cei mai mulți dintre părinți își iubesc copiii și le vor doar binele, dar niciun copil nu vine pe lume cu un „ghid de utilizare” și niciun părinte nu poate reacționa permanent în mod constructiv la acțiunile sau comportamentele nedorite ale copilului. Prin cursurile de parenting, familiile (căci de multe ori nu e vorba numai de mame și tați, ci și de bunici sau alte rude care îngrijesc copiii) pot afla care sunt caracteristicile și nevoile fiecărei vârste a copilului și cum să interacționeze cu copiii în funcție de acestea, care sunt metodele alternative de educare sau disciplinare a copilului, pot învăța să înțeleagă mai bine copiii și mecanismele prin care aceștia fac față lumii, pot învăța chiar cum să facă ei înșiși față unor probleme și cum să își controleze reacțiile. Informarea și educarea părinților este cea mai bună metodă pentru a reduce numărul de cazuri de violență împotriva copilului și pentru a sprijini copiii să se dezvolte cât mai armonios.

Totodată, UNICEF în România a inițiat în anul 2014 o campanie împotriva violenței asupra copilului, adresând violența verbală. Campania a avut o componentă media și o componentă locală. În 32 de comunități, UNICEF și partenerii săi au derulat acțiuni de creștere a abilităților profesioniștilor locali de a recunoaște și adresa cazurile de violență, de a identifica persoane resursă din interiorul comunității, de a crea rețele de sprijin și de a alerta și mobiliza comunitatea să ia o poziție în fața fenomenului de violență.

Profesioniștii locali nu numai că au transmis mesajul cu privire la necesitatea recunoașterii și adresării violenței, dar au lucrat și cu familiile, au oferit consiliere și sprijin părinților și îngrijitorilor copiilor să adopte metode de disciplinare pozitivă. Pentru aceasta, UNICEF și partenerii săi au dezvoltat pentru profesioniștii locali un ghid de lucru cu comunitatea și familia, ca material de referință pentru activitatea lor viitoare.

Pe pagina de Internet a UNICEF puteți găsi mai multe informații despre violența verbală (cauze, consecințe), precum și un ghid pentru profesionişti locali din protecție, educație sau sănătate.

Mai jos puteți găsi materiale prin care UNICEF dorește să atragă atenția asupra fenomenului de violență împotriva copiilor, mai ales asupra violenței verbale și pe care le puteți utiliza oricând:

[vsw id=”6RENH6shUhI” source=”youtube” width=”620″ height=”344″ autoplay=”no”]

În al doilea an de campanie, am continuat să comunicăm împotriva violenței verbale în școli. Creșterea nivelului de informare și conștientizare a efectelor violenței verbale nu este însă suficientă pentru a produce schimbări majore. De aceea, împreună cu partenerii săi, UNICEF testează servicii integrate pentru a identifica și pentru a adresa acest fenomen, în familie, în comunitate și în școală și pentru a crește capacitatea copiilor, profesorilor și a părinților de a preveni și de a combate violența.

La nivel local, în județul Bacău, UNICEF și partenerii săi au derulat acțiuni de creștere a abilităților consilierilor școlari de la nivelul a 45 de școli de a recunoaște și adresa cazurile de violență, de a identifica persoane resursă din interiorul comunității, de a crea rețele de sprijin și de a alerta și mobiliza comunitatea să ia o poziție în fața fenomenului de violență verbală. Totodată, UNICEF a acordat fiecărei școli un micro-grant prin care aceasta a putut derula, printre altele, și activități de combatere a violenței în școli.

Puteți viziona spoturile video ale campaniei aici:

[vsw id=”8TsWO1o9MMc” source=”youtube” width=”620″ height=”344″ autoplay=”no”]

[vsw id=”fP8CwL3k9Ss” source=”youtube” width=”620″ height=”344″ autoplay=”no”]

Evidențele generate în cadrul modelului de servicii integrate sunt folosite pentru a influența politicile naționale astfel încât toți copiii din România să fie mai bine protejați împotriva violenței.

În al treilea an de campanie, vom adresa violența în comunitate.

Sandie Blanchet a fost numită Reprezentant UNICEF în România în iulie 2012, într-un moment în care UNICEF și România puneau bazele unui nou parteneriat pentru perioada 2013-2017. Sandie Blanchet are o experiență profesională de 22 de ani în UNICEF și alte agenții ONU. Între 2008 și 2012, a deținut poziția de Reprezentant Adjunct în cadrul Biroului UNICEF din Republica Moldova, concentrându-se asupra reformelor în domeniul educației și protecției în beneficiul copiilor celor mai vulnerabili. Este cetățean francez şi a absolvit Institutul de Studii Politice din Aix-en-Provence, având o diplomă de master în drept internațional obținută de la Institutul Universitar de Studii Internaționale și Dezvoltare din Geneva.

 

Tags: , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu