Se pregăteşte UE pe ascuns împotriva Rusiei?

Mai ales în estul Europei, presa răsună sub acuzaţiile că Uniunea Europeană şi mai ales Franţa şi Germania ar urmări să cadă la înţelegere cu Rusia, urmărindu-şi în mod egoist doar propriile interese, prin trădarea Ucrainei, Poloniei, României etc.

Deşi sunt unele cazuri care ridică suspiciuni întemeiate privind loialitatea unor occidentali faţă de partenerii est-europeni, precum înregimentarea fostului cancelar german Gerhardt Schroeder de către compania rusă Gazprom pentru a sprijini proiectul Nord Stream, ele nu trebuie generalizate la nivelul politicii de stat. Liderii occidentali, cel puţin cei care se află la conducere astăzi, ştiu foarte bine cine este Rusia sub actualul preşedinte Vladimir Putin, fără a-şi face iluzii. Amintiţi-vă doar de cuvintele Angelei Merkel într-o convorbire telefonică avută cu Barack Obama în primăvara anului 2014. Putin trăieşte „în altă lume”, i-a comunicat cancelarul german preşedintelui american, descriind poate cel mai bine şi cel mai succint faptul că liderul de la Kremlin încă vede relaţiile internaţionale prin prisma Realpolitik-ului de secol XIX.

Puneţi-vă însă chiar dvs. în locul lui Merkel, Steinmeier sau Hollande!

Încercaţi să băgaţi Rusia în colaps prin sancţiuni economice într-o lume a globalizării în care grosso modo o treime din importurile europene de hidrocarburi provin chiar din această ţară, unele state europene fiind dependente în proporţie 100% de gazele naturale şi de petrolul rusesc!

Încercaţi de asemenea să băgaţi Rusia în colaps prin sancţiuni economice, atunci când Rusia este a doua mare piaţă de desfacere pentru agricultura europeană, valoarea exporturilor europene de profil în 2013, înainte de declanşarea crizei din Ucraina, fiind de 11,8 miliarde de euro!

Gândiţi-vă cât de relaxaţi v-aţi simţi în cazul prăbuşirii bruşte a Rusiei, care ar lăsa în loc pericolul sustragerii armelor nucleare ruseşti de către organizaţii teroriste şi al unor conflicte armate pe cadavrul Federaţiei Ruse care ar putea produce fluxuri de refugiaţi incomparabil mai mari decât cele din Orientul Mijlociu!

Veţi vedea poate atunci că nu este atât de uşor să îţi doreşti să îngenunchezi sau chiar să dărâmi Rusia, fără ca tu însuţi să plăteşti un preţ enorm pentru aceasta. Ca şi în judo, trebuie să ai grijă întotdeauna ca, în încercarea de a-ţi dezechilibra adversarul, să nu te expui tu însuţi foarte periculos, iar căderea lui să nu te antreneze şi pe tine într-o cădere necontrolată.

Atitudinea actuală a celor mai importanţi lideri europeni, deopotrivă la nivel naţional, cât şi la nivelul Uniunii, ţine cont de această evaluare a situaţiei. Atât UE, cât şi marii jucători occidentali, au adoptat probabil cea mai bună strategie faţă de o Rusie care nu trebuie privită drept un duşman ireductibil, ci mai degrabă ca un partener periculos, faţă de care nu trebuie să fi expus.

Astfel, în vreme ce Rusiei nu i se permite să sară calul cu revizionismul ei pe scena internaţională, UE a început treptat să elimine vulnerabilităţile faţă de Moscova.

Cum era de aşteptat, un loc esenţial este ocupat de vulnerabilitatea în domeniul energetic, unde, după cum am văzut mai sus, Europa şi mai ales unele ţări europene sunt dependente în mare măsură de bunăvoinţa Rusiei.

UE lucrează încet, dar ingenios, pentru a se elibera de această slăbiciune. Pentru unii, care subestimează economia şi văd la tot pasul acorduri Ribbentrop-Molotov, ar putea părea chiar că, dacă aceasta este cu adevărat o pregătire împotriva Rusiei, atunci este o pregătire pe ascuns.

Din punctul meu de vedere, pregătirea este însă cât se poate de făţişă şi constă în aşa numita strategie de decarbonificare a economiei, pregătită de mai demult şi reluată în această toamnă, dublată de reglementarea pieţei energetice europene. O avalanşă de măsuri şi de informaţii aparent disparate a început să sosească în ultima vreme şi cu precădere în ultimele două săptămâni:

1. UE a grăbit ratificarea acordului de la Paris privind clima, astfel încât aceasta să se facă la nivel european, nu la nivel naţional;
2. După ce mai multe state europene au precizat că doresc să renunţe la automobilele alimentate de carburanţi tradiţionali, chiar UE ia în considerare o directivă prin care imobilele nou construite să beneficieze de puncte de încărcare pentru maşinile electrice;
3. În subsidiar, Agenţia Europeană de Mediu a început o campanie de lobby pentru închiderea termocentralelor electrice şi investiţia în „energie verde”;
4. Pe piaţa gazelor naturale se pregătesc reglementări astfel încât niciun stat membru să nu mai fie expus şantajului energetic, dar nici să nu mai fie în măsură să încheie acorduri separate cu furnizorii extra-europeni, împotriva intereselor comune europene.

Evident, aţi putea spune că nimic din toate astea nu arată că ţinta ar fi Rusia şi că o sumedenie de alte justificări pot fi găsite, de la dorinţa de câştig a unora care mizează pe „energia verde”, până la dorinţa sinceră a altora de a salva mediul înconjurător. Este neîndoielnic că, pentru a pune în aplicare o asemenea strategie ambiţioasă, nici nu s-ar putea altfel decât prin reunirea mai multor motive în fundamentarea ei.

Nu este mai puţin adevărat însă că rezultatul decarbonificării economiei europene ar însemna şi eliminarea uneia dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale Europei faţă de Rusia şi câştigarea unei poziţii de negociere mult mai avantajoase în raport cu Moscova. Din start, meciul dintre cei doi judoka, pentru a continua cu o metaforă familiară preşedintelui Putin, va fi mai favorabil din start pentru UE, care ar putea astfel să îşi impună mai simplu punctul de vedere asupra unei cooperări veritabile în fostul spaţiu post-sovietic, în detrimentul politicii perimate a sferelor de influenţă.

Deci, să nu disperăm că occidentalii vor trăda estul Europei Rusiei! Mai bine să veghem ca acele cazuri individuale din Occident care chiar ar face-o rămân totuşi cazuri izolate şi să sprijinim strategia europeană de decarbonificare, această strategie „ascunsă” a UE deopotrivă contra încălzirii globale şi a agresivităţii din sistemul internaţional!