Despre vot fără patimă

Câtă încrâncenare, câtă revoltă, câtă patimă pe rețelele de socializare înaintea de alegeri, fie ele parlamentare sau prezidentiale! Îmi amintesc de aceleași tensiuni, ale unei societăți polarizate, și înainte de alegerile din 1996 cu Emil Constantinescu vs. Ion Iliescu sau 2004 cu Traian Băsescu vs. Adrian Năstase. Și atunci aveam prieteni care se comportau precum un bolnav cronic care se agață de o ultimă speranță. Nu stiu în ce măsură perioada care a urmat le-a confirmat așteptările, dar asta e o altă discuție. Cert este că dezvoltarea internetului și a rețelelor de socializare a exacerbat aceste manifestări. În prezent sunt zilnic bombardat cu mesaje disperate, de un ”acum-ori-niciodată” înduioșător.

Nu vreau să dau impresia că am ceva special cu candidații sau clasa politică din România. Ei se perpetuează dintre noi, încât reproșurile ar trebui să meargă in primul rând către noi ca nație. Se pare că de acest lucru și-au dat seama și alții atunci când au preluat hățurile. Politica românească se face acum la Bruxelles și Washington. Guvernul este o anexă a FMI iar marii corupți sunt săltați cu binecuvântarea unor ambasadori în România.

Constat că una din temele de campanie este corupția. PSD-ului i se reproșează că din rândurile sale provin Năstase, Hrebenciuc, Voicu, Mitrea, Mihăilescu, Voiculescu, Ghiță, iar lista este mai lungă. Dar toți aceștia sunt sau au fost după gratii. Din acest punct de vedere PSD poate poza într-un partid model care și-a făcut curățenie în propria ogradă. Evident, celelalte partide au și ele faliții lor. V-ați fi imaginat un asemenea scenariu în anii 90? Dar oare conducerile PSD sau PNL sunt cele care a făcut curățenie în propriul partid? Există cu adevărat independența justiției?

Dosare precum Microsoft sau EADS au ajuns pe mâna procurorilor după ce au primit dezlegare în țările de origine. Anchetele nu au început nicidecum la București. Alte dosare, precum Bechtel, au fost îngropate cel puțin deocamdată, din aceleași considerente. Ce să mai spunem de afacerile lui Puiu Popoviciu cu Institutul de Agronomie, prin care s-au defrișat zeci de hectare din Pădurea Băneasa. Seamănă izbitor de mult cu un alt dosar celebru, cel al mogulului Dan Voiculescu. Dar putem presupune că sancțiunile nu vor fi aceleași din moment ce Ambasada Statelor Unite și-a plantat bunker-ul tocmai acolo. Așadar trierea acestor dosare se face undeva mai departe. Și atunci ce ne mai agităm atâta în lupta asta politică surdă? Contează cine iese, are vreo importanță cine vine? Doar să nu facă greșeli mari, gafe de proporții, declarații năucitoare, căci altfel, foaia de parcurs este bine stabilită. Din acest punct de vedere măcar de la PSD nu am așteptări mari, dar să te dezamăgească vreun Constantinescu sau Johannis e mai greu de suportat.

Și mai am un motiv să fiu detaşat față de aceste alegeri, mai ales când văd cum se strică prietenii, se aruncă vorbe grele pe facebook din cauza simpatiilor politice. După alegeri, acești băieți de la stânga spre dreapta se vor întâlni undeva la un restaurant și vor împărți posturile cheie în totală armonie. Și total dispreț față de alegători. Apropo, mai există ”Golden Blitz”? În ultimii ani am avut toate combinațiile posibile, PNL+PDL, PDL+PSD, PSD+PNL. Așa că stau relaxat și mă uit la televizor, la confruntarea candidaţilor ca la…. aș fi zis teatru, dar e mai degrabă o luptă în noroi.