Interviu cu Angela Cristea, şef al Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti: „Planul Juncker implică o încredere mai mare în viitor. Uniunea Europeană este un spaţiu al tuturor posibilităţilor, al realizării viselor, cu condiţia de a crede în ea şi de-a ne-o asuma”

Anunţat pentru prima oară în urmă cu doi ani de către preşedintele Comisiei Europene, Planul Juncker se dovedeşte unul dintre instrumentele esenţiale pentru stimularea investiţiilor într-o Europă care îşi revine treptat după criza economică din 2008.

Aflaţi mai multe despre cei trei piloni ai Planului, despre disparităţile geografice în implementarea sa şi despre efectele pe care le are din interviul acordat de Angela Cristea, şef al Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Pentru început, am rugămintea să identificaţi care sunt principalele schimbări preconizate în cadrul celor trei piloni ai Planului Juncker?

Angela Cristea: În primul rând e important de văzut că acest plan reprezintă o schimbare de paradigmă în folosirea fondurilor europene, cu o trecere către o folosire mai extinsă  a finanţărilor rambursabile, care – pe de o parte angajează o mai mare responsabilitate în utilizarea fondurilor, pentru că ele trebuie rambursate, şi pe de altă parte au capacitatea de a mobiliza finanţări private pentru proiecte care altminteri ar fi fost considerate prea riscante, iar acum Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii preiau o parte a acestui risc. Am ținut să precizez aceste lucruri, pentru a nu se înțelege că vorbim de fonduri nerambursabile.

Acum, revenind la întrebarea dvs. în ceea ce priveşte instituirea unui Fond European pentru Investiții Strategice (FEIS), primul pilon al Planului de investiţii, căruia i se mai spune și Planul Juncker, noi am propus prelungirea lui dincolo de termenul inițial,  2018.  Comisia este hotărâtă să dubleze atât durata, cât și capacitatea financiară a acestui instrument. În mod concret se prevede extinderea sa de la 315 miliarde euro până în 2018 la cel puțin 500 miliarde de euro până în 2020. Aceasta deoarece FEIS a dus la crearea de noi locuri de muncă, la stimularea investițiilor în economia reală. În septembrie 2016, la nivel european, operațiunile aprobate în cadrul FEIS au atins un volum de finanțare europeană de 22,5 miliarde de euro, în 27 de state membre, cu un volum așteptat de investiții de 127.2 miliarde euro. Au fost aprobate 115 proiecte de infrastructură, cu un volum de finanțare de 15,3 miliarde de euro, şi 209 de acorduri de finanțare pentru IMM-uri, cu un total de finanțare de 7 miliarde de euro. Aproximativ 290.000 de IMM-uri au astfel acces la noi surse de finanţare. FEIS este activ şi în România, unde s-au semnat câteva acorduri pentru susținerea IMM-urilor și se lucrează și la acorduri privind proiecte mai mari, de infrastructură/inovare.

Al doilea pilon al Planului are ca elemente centrale un portal european pentru proiecte de investiții (PEPI) și un centru de consiliere (advisory hub), cu scopul central de a ajuta investițiile să ajungă în economia reală. Acesta din urmă integrează programele de asistență tehnică deja existente și oferă servicii suplimentare în cazurile în care acestea nu sunt acoperite. Portalul este o platformă online care reunește promotori europeni de proiecte și investitori din UE și din afara ei. Solicitarea de creare a unei astfel de platforme a venit din partea investitorilor, iar Comisia a dat curs acestei solicitări. Aici, elementul de noutate îl constituie reducerea limitei minime a proiectelor care pot fi publicate de la 10 milioane la 5 milioane de euro.

În ceea ce privește cel de-al treilea pilon al planului, și anume reducerea barierelor structurale care stau în calea investițiilor, la nivel european există inițiativa privind  crearea pieţei unice de capital. În același timp este necesar un efort complementar al statelor membre prin implementarea de reforme structurale la nivel național, provocările fiind diferite de la o țară la alta. În această privință planul de investiții se complementează cu Semestrul European, care este instrumentul de coordonare a politicilor economice naționale la nivel european, unde Comisia monitorizează situația din fiecare stat membru și vine anual cu recomandări punctuale.

Care sunt măsurile pe care le considerați oportune privind stimularea investițiilor?

„Cel care mută un munte începe întotdeauna prin a îndepărta pietrele mai mici”, spunea Confucius. Debirocratizarea poate ajuta foarte mult, și aici programul guvernamental de „tăiat hârtii” este o inițiativă foarte bună. Apoi este nevoie de un cadru legislativ coerent, stabil, predictibil, și care sprijină investițiile. Nu în ultimul rând, este nevoie de investitori. Aici salutăm programul « investRomania », care își propune exact acest lucru – de a atrage investiții străine în România, dar și programul cu fonduri europene care încurajează românii din diaspora să investească în România, prin pornirea unei afaceri cu finanţare europeană.

Care sunt constrângerile pe care Uniunea Europeană le întâmpină în privința implementării obiectivelor urmărite în cadrul Planului de investiții pentru Europa?

Așa cum spuneam la început, Planul de investiții propune o schimbare de paradigmă; și nu tuturor le plac schimbările… Pentru state ca România, cu o experiență de numai 10 ani ca membru UE, Planul poate reprezenta și o provocare: este dificil să folosească complet chiar și fondurile nerambursabile; darămite  instrumentele financiare mult mai sofisticate din Planul de Investiții, care sunt și rambursabile pe deasupra.  Chiar și pentru statele cu mai multă experiență, Planul reprezintă o provocare a atitudinii investiționale mai conservative a europenilor: pentru că el încurajează o asumare mai mare a riscului (așa cum se face de ex. în State), oferind totodată preluarea de către UE a unei părţi din acest risc mai mare.  Asta implică însă o încredere mai mare în viitor. Să nu uităm că Planul de Investiții vine într-o perioadă post-criză, ca o încercare a Comisiei de a impulsiona investițiile într-o Europă încă în convalescență.

Uniunea Europeană este un spaţiu al tuturor posibilităţilor, al realizării viselor, dacă doriţi, cu condiţia de a crede în ea și de-a ne-o asuma.

În ce măsură considerați fezabilă crearea unei uniuni a piețelor de capital? Care sunt condițiile care trebuie îndeplinite în vederea implementării acestei prevederi?

Noi, Comisia, nu am fi propus ceva dacă nu am fi crezut că este și fezabil. De altfel, planul de acţiune adoptat în septembrie 2015  conţine 33 de măsuri foarte clare, precum sprijinirea IMM-urilor care cer finanţare, investiţiile pe termen lung în infrastructură, stimularea băncilor în a sprijini creşterea economică în sens larg, facilitarea intrării societăților pe piețele publice, mobilizarea finanțării pentru a asigura sustenabilitatea ecologică, eliminarea barierelor din calea investițiilor transfrontaliere, facilitarea investițiilor internaționale, finanțarea fazei de demarare etc.

Care sunt principalele arii de dezbatere generate de implementarea Planului Juncker în contextul național al statelor Uniunii?

Comisia a publicat în data de 14 septembrie 2016 Evaluarea Planului de investiții la un an de când a început să funcționeze cu motoarele turate, cu Banca Europeană de Investiții venind cu o a doua evaluare similară. La această aniversare s-a văzut că IMM-urile au fost cele care au beneficiat din plin, peste așteptări, demonstrând că există o mare cerere pe piață pentru acest produs al Planului de Investiții și determinând Comisia să reflecteze asupra necesității și oportunității în același timp de a extinde FEIS atât ca durată, cât și ca volum. Desigur, după un an de funcționare s-au reglat și anumite aspecte tehnice așa cum sunt cele legate de garanții, pentru care există prevederi diferite în cazul împrumuturilor bancare față de capitalul de risc. Comisia si BEI au abordat această problematică prin dezvoltarea de instrumente, inclusiv platforme de investiții, care se bazează pe programe ale Uniunii Europene, așa cum sunt fondurile structurale  sau Facilitatea „Conectarea Europei” (Connecting Europe Facility). Aceste programe au acoperit tranșele mai riscante, iar BEI s-a concentrat pe împrumuturile cu riscuri mai reduse.

Desigur este vorba și de distribuția geografică a beneficiarilor Planului de Investiții, care pare să favorizeze într-o primă instanță statele mari din vestul Europei, cu o experiență mai îndelungată în ceea ce privește programele europene. Comisia subliniază de câte ori are ocazia faptul că acest plan este destinat tuturor țărilor din Uniunea Europeană și tocmai în această direcție a fost dezvoltat pilonul al doilea care asigură atât asistență tehnică prin centrul de consiliere creat, cât și posibilitatea de a face cunoscute proiectele cu potențial investitorilor din Europa și întreaga lume cu ajutorul portalului (platformei online).

Cum se poziționează statele membre ale Uniunii Europene în raport cu prevederile Planului Juncker? Care este poziția României cu privire la propunerea Comisiei Europene?

România a avut un început mai greu, dar a prins acest tren din mers şi înclin să cred că dezvoltarea sa economică actuală (cea mai mare creştere economică a unui stat european, previzionată la 5% în 2016), şomajul relativ scăzut (6.8% în 2015) certifică această afirmaţie. De altfel, se lucrează acum la un număr de proiecte mari în domeniul infrastructurii, inovării, în care sperăm că vom putea avea proiecte suficient de mature pentru a beneficia de sprijinul acordat prin Planul de Investiţii. Eu sper că anul viitor va pune România şi pe harta marilor investiţii prin Planul Juncker.

În ce măsură criza refugiaţilor şi rezultatul Brexit-ului influenţează agenda Uniunii Europene în privinţa implementării Planului de investiţii pentru Europa?

Planul de investiţii pentru Europa a fost propus în urmă cu doi ani, în noiembrie 2014. Criza refugiaţiilor nu ţinea atunci prima pagina a ziarelor, iar referendumul din Marea Britanie era doar un proiect. Intre timp, ştim ce s-a întâmplat. Cu toate acestea, Planul de Investiţii a funcţionat, a mobilizat investiţiile necesare Europei pentru a-şi reporni motorul creşterii economice, iar acum vorbim de utilizarea lui chiar şi ca instrument al noii Agende europene pentru Migraţie. Spun asta pentru că în septembrie 2016 preşedintele Juncker a propus crearea unei componente externe a Planului, care să ducă investiţii în zonele de origine şi tranzit pentru migranţi.