Eurodeputatul român Siegfried Mureşan despre cele mai importante dosare ale UE

În cadrul unei întâlniri desfășurate la sediul Partidului Popular European săptămâna trecută, eurodeputatul Siegfried Mureşan a trecut în revistă principalele dosare de pe ordinea zi a Uniunii Europene, diversitatea acestora reflectând însăși dimensiunea preocupărilor Parlamentului European.  Problemele actuale ale Uniunii, dintre care amintim ieșirea Marii Britanie din Uniunea Europeană, consecințele generate de criza refugiaților asupra securității Uniunii Europene, precum şi importanţa alegerilor prezidențiale din Republica Moldova de pe 30 octombrie sunt doar câteva dintre subiectele pe care le veţi regăsi în relatarea realizată pentru Europunkt de Vladimir Adrian Costea.

Siegfrid Mureşan despre Brexit

Cel mai important eveniment care s-a consumat de la închiderea urnelor pe 23 iunie în ziua referendumului și până acum, a fost decizia primului ministru Cameron de a nu activa articolul 50 care lansează procedura de ieșire a Marii Britanie din UE imediat, după cum anunțase de altfel în timpul campaniei.

Rezultatul evident a venit ca un șoc pentru toată clasa politică britanică, pentru conservatorii aflați la guvernare, pentru opoziția laburistă, pentru euroscepticii care nu și-au asumat responsabilitatea pentru situația creată. E evident că clasa politică din Marea Britanie a avut nevoie de o perioadă de timp pentru a se organiza, a se regăsi. Decizia de a nu activa articol 50 imediat, a prevenit un șoc în primul rând economic și niște negocieri care trebuiau încheiate în doi ani de zile sub presiunea timpului. Articolul 50 spune următorul lucru: o dată începute negocierile, trebuiesc încheiate în doi ani de zile. Termenul poate fi prelungit cu acordul unanim al tuturor membrilor Consiliului European și acest lucru este evident greu de realizat. Satisfacerea doleanțelor a 27 de state membre după doi ani de zile pentru a permite prelungirea negocierilor este evident un lucru dificil. Neactivarea articolului 50 imediat, a permis și guvernului Marii Britanii să se organizeze. Primul-ministru a spus în urmă cu două săptămâni că va activa acel articol, va demara procedura până în lună martie a anului următor.

Nu am avut după referendum nici un șoc economic major, tocmai fiindcă Brexit–ul nu s-a produs, fiindcă companiile nu știu încă cum va arăta în viitor relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană, Am avut turbulenţe pe piețele financiare, cărora însă băncile centrale, băncile naționale le-au răspuns bine, și în primul rând Banca Angliei. De aceea și politicienii lor conservatori când încearcă să fie populiști în sensul de a ataca Banca Centrală a Angliei, cum a încercat și primul-ministru Theresa May în urmă cu două săptămâni, le spun: abțineți-vă căci băncile centrale au stabilizat situația ca urmare a referendumului. Nu am văzut un șoc economic și nici nu îl vom vedea în viitorul apropriat. Ce vedem însă este incertitudine, în primul rând la nivelul investitorilor. Pentru investiții nu este nimic mai rău decât incertitudinea, în sensul în care nu se știe ce relație va avea Marea Britanie în viitor cu Uniunea Europeană, dacă va fi parte a pieței comune europene. În acest context ce fac companiile? Nu investesc..

Există incertitudine, vor exista mai puține investiții, asta înseamnă mai puțină creștere economică și mai puține locuri de muncă în Marea Britanie. Vedem guvernul britanic deja nu reușește să-și respecte țintele în materie de politică fiscală și în materie de deficit. Veniturile scad, trebuie să cheltuiască mai mult pentru a sprijini economia. Predicția mea este că pe 22 noiembrie când ministrul de finanțe va anunța bugetul pe anul următor, va fi nevoit să anunțe deficit mai mare decât a fost anticipat pentru acest an și la fel și pentru anii imediat următori. Linia de consolidare fiscală, de reducere a deficitului va fi mai puțin abruptă în anii următori, deci nu vor reuși să-și atingă țintele așa cum anticipaseră înainte de referendum.

Săptămâna trecută am fost la Washington la reuniunea anuală a FMI și a Băncii Mondiale și cu toții am fost de acord acolo că Marea Britanie trebuie să facă orice compromis politic necesar pentru a păstra cea mai apropriata relație posibilă cu Uniunea Europeană și în primul rând cu piața ei internă.

Toată lumea este de acord că impactul ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană va fi mult mai mare asupra Mării Britanii decât asupra Uniunii Europene. Este evident că o piață de 60 de milioane de consumatori va fi mai puternic afectată decât o piață de 450 de milioane de consumatori câți rămân în Uniunea Europeană. Vedem că lira pierde valoare în raport cu euro, și nu euro în raport cu lira. Vedem că investitorii pleacă din Marea Britanie spre Europa, nu din Europa spre Marea Britanie.

În ceea ce privește Europa, evident noi nu am vrut acest referendum, nu noi l-am inițiat, nu noi am organizat campania și nu noi l-am pierdut. De aceea principalul responsabil evident trebuie căutat în afara Bruxellului. Dar trebuie și noi să evaluăm modul în care am participat la această campanie și una din concluziile pe care le-am tras este că populiștii trebuie confruntați mai puternic, mai viguros, mai hotărât în perioada următoare, în sensul în care populiștii au spus cu bună știință în campanie lucruri care nu sunt adevărate, au indus publicul în eroare privind în primul rând consecințele ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Minimizarea importanței pe care piața europeană o are pentru Marea Britanie și impactul pe care ieșirea din Uniunea Europeană îl va avea. Populiștii au spus lucruri care au fost neadevărate, au ascuns cu bună știință consecințele ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Noi am fost prea decenți, prea timizi. Concluzia este că principalul competitor politic al nostru în viitor și la viitoarea alegere europarlamentară, populiștii trebuie combătuți mult mai dur decât am combătut principalul nostru competitor politic de-a lungul ultimilor decenii, și anume social-democrații. Populiștii sunt mai periculoși, operează mult mai mult și mult mai cinic cu neadevăruri. Trebuie să le oferim un răspuns pe măsură.

Opinia mea este că singurul element care este stabilit la nivelul guvernului Marii Britanii este că doresc limitarea libertății de circulație și limitarea imigrației înspre Marea Britanie. Evaluarea mea este că guvernul Marii Britanii a tras concluzia ca urmare a campaniei și a referendumului că majoritatea oamenilor în Marea Britanie doresc o limitare a migrației. Adevărul este că migrația în Marea Britanie a fost bună pentru economie, a contribuit la creșterea economică, și imigranți în Marea Britanie sunt mult mai bine integrați decât sunt în integrați în alte țări europene, inclusiv în Franța.

Opinia mea este că punctul central al negocierilor pentru Londra vă fi limitarea migrației. În ceea ce privește restul elementelor, dacă vor fi parte a pieței interne, dacă vor vrea în primul rând un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană, nu cred că au decis, nu cred că ultimul cuvânt din partea Londrei a fost spus. Chiar dacă discursul primului-ministru May ținut la Congresul Partidului Conservator în urmă cu două săptămâni, indică mai degrabă un hard Brexit, nu cred că ultimul cuvânt este spus acolo, mai ales că presiunea dinspre companii, dinspre sectorul privat, presiunea pe actorii politici de a păstra o relație cât de apropriată posibil cu Uniunea Europeană va fi mare în viitorul apropriat. Noi România trebuie să fim pregătiți, să vedem cum securizăm drepturile cetățenilor români prezenți în Marea Britanie. Oameni care au mers să trăiască, să muncească în alt stat membru al Uniunii Europene și s-au trezit peste noapte în afara Uniunii Europene fără voia lor și fără a fi fost întrebați. Adevărul este că nu știm cum vom face asta juridic, nu știm încă ce formă va lua din punct de vedere juridic relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană, dar trebuie să stabilim asta drept prioritate. Nu știm juridic ce formă va lua relația, dar e clar că relația va fi una diferită de relația de până acum. Semnalul trebuie dat clar spre populiștii din alte țări că referendumul are consecințe și Marea Britanie nu va putea beneficia de pe urma avantajelor Uniunii Europene, fără a-și asuma și responsabilitățile.

Evident și noi Europa suntem interesați de păstrarea unei relații bune cu Marea Britanie. Datorită a tot ceea ce Marea Britanie înseamnă pentru securitatea Uniunii Europene, pentru economie, dar și din punct de vedere politic, cultural-istoric, dar și pentru viitorul Uniunii Europene sunt atât de multe lucruri pe care le avem în comun.

Pentru a demasca populiștii și a nu permite ascensiunea populiștilor în alte state membre ale Uniunii Europene, UE va avea o poziție clară, francă în relația cu Marea Britanie. Marea Britanie a organizat acest referendum. Acolo trebuiesc căutați vinovații, asta neînsemnând că tot ce a făcut Uniunea Europeană este corect. Uniunea Europeană a înțeles că ar fi trebuit să comunice mai ferm, mai clar. Cunoaștem nevoia de reformare și de schimbare a Uniunii Europene.

Siegfried Mureşan despre dimensiunea de securitate în Europa

În materie de securitate, evident garantul securității a noastre, a României, a Europei Centrale și de Est rămâne NATO, rămâne parteneriatul cu SUA. Deci și în ceea ce privește Marea Britanie, vom face în continuare exact la fel de multe lucruri în materie de securitate în cadrul NATO cum le-am făcut până acum. Anticipez că vom vedea o sporire a cooperării între state membre ale Uniunii Europene în materie de Securitate și apărare. Vreau să fiu foarte clar: Fără ca asta să însemne slăbirea, reducerea importantei sau subminarea NATO în niciun fel. Discuțiile pe care le mai văd și în România în spațiul public, cum că o întărire a capacităților de apărare la nivelul UE ne duce la subminarea NATO și vinde Europa pe tavă Federației Ruse, sunt efectiv o aberație. Mă distanței complet de ele.

Ceea ce Europa încearcă să facă acum în materie de securitate este următorul lucru: noi am aprobat la nivelul Parlamentului European un proiect pilot a bugetului U.E de pe anul următor, un proiect pilot de 25 de milioane de euro, privind punerea la comun a capacităților de cercetare, inovare din industria apărării din statele membre ale UE.

Ideea este să folosim sinergiile existente între statele membre ale U.E și mai ales între industria de apărare existentă în statele membre ale U.E, pentru a obține beneficii mai mari cu același cost sau chiar cu un cost mai mic. Va exista mai multă cooperare între industria de apărare din diferitele state membre ale U.E. și mai multă cooperare chiar și între trupele noastre fără ca asta să însemne că ne slăbim angajamentul față de NATO sau reducem rolul NATO în regiune, deloc, dimpotrivă și tocmai ieșirea Marii Britanii din UE ne va face să cooperăm în materie de securitate mult la nivelul NATO în viitor. Ceea ce state ale UE încearcă este punere în comun la capacitățile de cercetare, dezvoltare, inovare, la nivelul industriei de apărare se începe cu acest mic proiect pilot pe care Comisia Europeană l-a inițiat. Noi,Parlamentul European, l-am aprobat și va trebui să-l aprobăm în concilierea dintre Parlamentul European și Consiliul UE, conciliere care va avea loc timp de 21 de zile de la sfârșitul lui octombrie până la mijlocul lui noiembrie, după aceea vom știi dacă acest proiect pilot ia naștere și va putea fii pus în aplicare de Comisia Europeană chiar de comisarul britanic al UE, care este responsabil pentru uniunea de securitate și care evident trebuie să aibă și un buget pentru a face ceva în acest domeniu.

Siegfried Mureşan despre alegerile prezidenţiale din 30 octombrie 2016

În luna mai am condus o delegație a Partidului Popular European în Republica Moldova, am avut atunci 20 de membri, delegație din 20 de partide membre din mai multe state membre ale UE. Am transmis atunci un mesaj foarte clar tuturor partidelor proeuropene de centru dreapta: prezentați și susțineți un candidat unic în alegerile prezidențiale din Republica Moldova și anume așteptăm să o faceți înainte de primul tur, fiindcă dacă o veți faceți doar înainte de al doilea tur riscul este mai mare, să ne trezim în al doilea tur cu un candidat socialist prorus Igor Dodon și cu un candidat social democrat Marian Lupu, în aparență proeuropean.

Dar despre atașamentul european al partidului democrat putem discuta mai mult de vreme ce ei au dus la cădere unui guvern proeuropean în Republica Moldovă și au generat o lungă perioadă de instabilitate politică la sfârșitul anului 2015, începutul anului 2016 și au votat căderea acelui guvern proeuropean împreună cu socialiștii proruși și cu comuniștii. Practic pentru mine acel partid care-l va prezenta drept candidat pe Marian Lupu nu este un partid proeuropean.

Și atunci noi, Partidul Popular European, am spus celor patru partide proeuropene de centru dreapta să ne prezentați un candidat unic înaintea turului doi. Toate partidele s-au angajat să facă acel lucru în discuția cu delegația condusă de mine și toate partidele la întrebarea: Veți susține un candidat, chiar dacă va veni din afara propriului dumneavoastră partid?, toți au răspuns pozitiv acestei solicitări. Ne-am întâlnit cu PLDM-ul care este singurul partid membru al PP din Republica Moldova, ne-am întâlnit cu partidul domnului Leancă care dorește să devină membru, ne-am întâlnit cu partidul doamnei Maia Sandu și cu partidul domnului Andrei Năstase care nu au nici o relație formală cu Partidul Popular European. Din cele patru partide trei au respectat acest angajament și anume au existat doi candidați bine plasați în sondaje: doamna Maia Sandi și domnul Andrei Năstase.

Au fost făcute sondaje independente corecte comandate de organizații internaționale. Ambele studii au arătat un mic avans, au arătat că Maia Sandu este cel mai bine plasat candidat la forțelor proeuropene de centru dreapta cu un mic avans în fața lui Andrei Năstase și cu un mare avans față de Iurie Leancă. Ca atare, Andrei Năstase a decis săptămâna trecută să se retragă și să susțină candidatura Maiei Sandu în deplină concordanță cu discuțiile pe care le-a avut cu mine în luna mai, iar PLDM-ul care este un partid care continuă să aibă structuri importante în teritoriu, dar evident s-a aflat într-un moment dificil după pierderea guvernării, PLDM-ul a decis să fie de asemenea corect și să susțină candidatul comun.

Singurul care a încălcat acest angajament a fost Iurie Leancă care de altfel între mai și acum a decis să susțină deschis, transparent, pe față actualul guvern al Republicii Moldova condus de către partidul democrat și a decis să candideze de unul singur la alegerile prezidențiale, deși în sondaje este cotat doar cu 2-3%.

Ca urmare, Partidul Popular European și-a anunțat oficial sâmbătă susținerea pentru candidatura Maiei Sandu, fiindcă este candidatul comun rezultat în urma unui proces corect, transparent, exact cum l-am cerut noi. Președintele PPE Joseph Daul în numele întregii familii politice nu doar în nume propriu și-a anunțat susținerea pentru Maia Sandu și i-a cerut candidatului Iurie Leancă să se retragă din cursa prezidențială catalogând candidatura domniei sale drept un risc pentru candidatul comun centru dreapta. Avem situația în care Igor Dodon va intra în al doilea tur și avem Marian Lupu care este sprijinit de toată mass media controlată de partidul său. De partea cealaltă o avem pe Maia Sandu, care este un candidat asupra cărei competențe nu planează nici un semn de întrebare, dar care evident nu are legături privilegiate cu o parte din mass media și tocmai pentru ca acest candidat să poată obține toate voturile din bazinul electoral de centru dreapta este important ca domnul Leancă care candidează din partea unui partid ce poartă numele Partidul Popular Republican din Republica Moldova, este important ca domnul Leancă să audă această chemare și s-o repecte din partea președintelui Partidului Popular European. Candidatura sa, chiar dacă domnia sa este cotat cu un scor mic în sondaje – 2-3%, poate eventual periclita accederea Maiei Sandu în al doilea tur.

Parlamentul European va trimite la alegeri o misiune internațională de observare a alegerilor. Eu în ziua alegerilor voi fii acolo, ca parte a acestei misiuni, deci Parlamentul va trimite o delegație formată din 7 membri. Eu am solicitat să fiu parte a acestei delegații și am primit un loc, deci voi fii de joi până luni acolo, ca parte a misiunii de observare a alegerilor pe durata misiunii evident va trebui să fiu imparțial, va trebui să veghez la buna desfășurare a scrutinului, va trebui să văd că oamenii indiferent care ar fii în cabina lor de vot opțiunea lor de vot, oamenii pot avea acces la vot, în special în mediul rural, voi călători toată ziua de dimineața de la ora 7 până seara la orele 21.

Nu voi putea face declarații politice între ziua de vineri și ziua de luni la amiază. Luni la amiază vom avea o conferință de presă comună a misiunii de observate a alegerilor, în care ne vom exprima punctul de vedere oficial, dacă au fost nereguli, dacă dreptul oamenilor de a-și exercita votul, dacă oamenii au fost limitați în dreptul lor de ași exercita votul; deci vom trage concluzi cu privire la Standardul democratic al alegerilor, la legitimitatea alegerilor și după aceea pot face și eu declarații, chiar politice, dar nu pe durata misiunii, pe durata misiunii veți putea vedea și pe pagina mea de faceboock fotografii, chiar și din secții de votare, veți putea vedea eventualele nereguli semnalate acolo, se poate să le vedeți la mine prima dată, mai repede decât oriunde altundeva, din moment ce eu sunt acolo, deci e clar că voi vedea și voi știi lucrurile pe care alții nu le vor vedea, dar așa vom face față membrii misiunii de observare, nu vom face declarații până luni la amiază, când vom face declarația noastră comună, dar după aceea evident stau la dispoziție pentru declarații cu privire la desfășurarea scrutinului.

Parlamentul European va trimite o misiune de observare și pentru cel de al doilea tur al alegerilor pentru că este important că dreptul oamenilor la vot să fie exercitat, ca libertatea lor de exprimare să nu fie limitată nici la cel de al doilea tur. Vom lua o decizie cine merge, cum se va organiza misiunea după primul tur când vom știi sigur că cel de al doilea tur va avea loc, dar evident pornim de la premisa că cel de al doilea tur va avea loc.

Siegfried Mureşan despre Grecia, Portugalia şi criza economică

Pe frontul grecesc în momentul de față este liniște, în sensul în care Grecia nu se finanțează de pe piețele internaționale, în momentul de față primește bani de la donatori internaționali, de la mecanismul european de stabilitate, ca atare este esențial ca Grecia să folosească timpul care-l are la dispoziție fără presiune din partea piețelor financiare pentru a reforma, pentru a-și întări economia.

În momentul de față Grecia nu se refinanțează deloc de pe piețe și nu trebuie practic să replătească practic datoria înapoi, va reîncepe să plătească datoria înapoi în anul 2023 și datoria este eșalonată în momentul de față pe 30 de ani la rate ale dobânzii care au fost de câteva ori reduse de a lungul ultimilor ani. În momentul de față datoria publică care este mare în Grecia față de produsul intern brut nu este o povară pentru economia Greciei, de vreme ce banii vin, dacă Grecia respectă condițiile, dacă implementează reformele pe care s-a angajat față de creditor să le implementeze, banii vin de la creditori la un preț prestabilit. Datoria nu trebuie plătită, nu este o presiune pentru Grecia acum.

Grecia dorește ștergerea unei părți a datoriei, părerea mea este că economia să devină competitivă, să aibă încrederea investitorilor, pentru a reveni pe creșterea economică, pe crearea de locuri de muncă, atunci Grecia își poate plăti datoria. Dacă economia nu este competitivă și nu exportă mai mult decât brânză și măsline, cu care nu poți susține o economie de 10 milioane de oameni, economie care se pretinde a fii dezvoltată, atunci ștergerea datoriei nu ajută la nimic, căci investitorii neavând încredere deficitul fiind în continuare mare, datoria se va reacumula, iar prețurile finanțării datoriei va fii mare pe piețele internaționale.

De aceea este esențial pentru Grecia să folosească timpul pe care-l au la dispoziție acum până când trebuie să se reîntoarcă pe piețe, până în anul 2023, pentru a-și întări economia. E greu, vedem că suntem mereu la fiecare pas dezamăgiți de Tsipras, care a zis că face doar o parte din ceea ce s-a angajat. Repet, după cum știți FMI-ul cere o reducere a datoriei, statele membre zonei Euro în special Germania, se opun, există o înțelegere între FMI și statele membre ale zonei euro de a discuta acest aspect după anul 2018. De ce după anul 2018?

Fiindcă spunem că dăm până atunci timp Greciei pentru a implementa reformele de care au nevoie, n-au cadastru, trebuie să facă reforme structurale, să fie mai simplu să lanseze o firmă în Grecia, să fie mai ieftin să obții o licență de taxi în Atena și piața să fie dereglementată, piața serviciilor în multe domenii, o mulțime de reforme structurale, de administrație publică. S-a văzut și-n criza refugiaților că nu și-au putut controla frontiera externă, că nu au putut înregistra refugiații ajunși. Deci trebuie să facă statul funcțional în următorii 5 ani și atunci cred că va exista disponibilitate și din partea statelor membre zonei Euro de a discuta cu privire la reeșalonarea datoriilor, dar nu acum înainte ca ei să-ți pună economia pe picioare.

Statul membru al zonei euro care mă îngrijorează cel mai mult în momentul de față nu este Grecia cât Portugalia. Este o țară care s-a aflat în criză economică, a avut un program de asistență finaciară pe 3 ani de zile cu FMI cu UE, a făcut o serie de reforme, și-a redresat deficitul, a recâștigat încrederea investitorilor, încrederea piețelor, a încheiat cu succes programul, s-a putut refinanța. A putut să reînceapă refinanțarea de pe piețele internaționale, partidul de centru dreapta, membru al PP care luase măsurile de reformă structurală și de consolidare bugetară, nepopulare de altfel, după cum știm, dar necesare, a câștigat alegerile parlamentare din toamnă anului 2015, însă socialiștii deși au pierdut alegerile, au format un guvern minoritar și cu sprijinul a 2 partide de extremă stângă, unul comunist și unul populist care critică, nu cred nici în NATO, nici în UE, nici în euro, partidul socialist a format acest guvern minoritar cu sprijinul acestor 2 partide și au început să sporească cheltuielile publice, au mărit salariile în sectorul public, au întors o serie din măsurile de reformă structurale luate de guvernul anterior, ca atare costurile pentru economie au crescut, costurile cu salarizarea și sectorul privat, economia destul de fragilă în continuare nu mai este competitivă, exporturile lor au scăzut, sunt vulnerabili și la șocuri externe, cheltuielile cresc de la buget la stat, veniturile scad, deficitul crește.

Teama mea este că în anul 2017 vor avea nevoie de un nou ajutor din fondurile publice ale UE, datorită măsurilor greșite pe care acest guvern le ia și prezic că va fii foarte greu să obțină acest sprijin fiindcă am ajutat fiecare stat european aflat în criză de a lungul ultimilor 6 ani: Grecia, Portugalia, Irlanda, Cipru, Sistemul Bancar din Spania. Și cum solidaritatea a funcționat în rândul UE însă dacă după ce ai luat măsurile corecte și ai ieșit din criză, renunți la acele măsuri corecte, crești deficitul, reduci impozitarea, reduci taxarea unde nu este loc într-un mod nesustenabil și întorci o serie din reformele structurale făcue și intri în criză ca urmare a propriilor tale greșeli de politică economică și fiscal bugetară, cred că va fii greu pentru celelalte state membre ale UE să vândă politic propriilor lor cetățeni, necesitatea de a ajuta Portugalia.

Repet solidaritatea a funcționat mereu în trecut și a fost corectă și trebuie să funcționeze și în viitor, însă trebuie să fim solidari cu cei care sunt loviți de un șoc extrem pe care nu l-au cauzat, dar nu cu cei care știu exact ce au de făcut pentru a-și ține economia pe drumul cel bun, dar fac exact pe dos. Fondul Monetar Internațional a redus prognozele de creștere economică pentru Portugalia semnificativ de la 1,5% din zona 1% pentru anul acesta și-n anul următor de la 1,4-1,5 la 1.0-1,1 este o scădere importantă, deci prezic că Portugalia se va afla într-o situație dificilă anul următor, altfel decât Spania.

Menționăm că discutarea Spaniei și Portugaliei în același context este nedreaptă, este incorectă, în sensul în care în Portugalia se pare că am avut un an de instabilitate politică, dar se pare că guvernul de centru dreapta care a reformat țara a adus realizări, dobândirea competitivității, vedem economia crește acolo unde se crează locuri de muncă, companii mari investesc, producătorii de automobile își măresc capacitățile, în Spania tocmai datorită redobândirii competitivității acelei economii. Spania este pe drumul cel bun, deci nu sunt semne că se va întâmpla ca în Portugalia, gestionare necorespunzătoare a bugetului public sau reformelor structurale din ultimii ani.

Siegfried Mureşan despre criza refugiaţilor

Nu trebuie să participăm la gestioanarea acestei crize, nu este criza noastră, nu am cauzat-o noi, de ce să fim parte a gestionării acestei crize? Eu am fost în luna mai în vizită în Liban și-n Iordania. Am văzut în fiecare din aceste țări câte un milion de refugiați sirieni. În Siria este război civil, viața oamenilor este în pericol. Acolo sunt aproximativ 5 milioane de refugiați sirieni pe teritoriul Siriei, oamenii care au trebuit să se mute de la casele lor pentru că viața le era în pericol, peste 5 milioane de sirieni refugiați în afara Siriei. În principal în țările din regiune, în Iordania, Liban în Turcia și aproximativ un milion, 1,5 milioane de oameni refugiați sosiți în UE în ultimul an jumătate, dar o parte din ei dinspre Africa și anume aproximativ 1 milion dinspre Siria.

Este evident că acești oameni au avut nevoie de ajutor, este mai simplu pentru UE să-i ajute în țările din regiune, costurile cu ajutorarea unui regim sirian sunt aproximativ 1000 dolari/an în regiune, în Europa sunt peste 7000 dolari/an, dar deci este mai simplu pentru Europa, mai simplu politic, mai ieftin și mai sigur pentru noi ca oamenii să fie ajutați acolo este și pentru ei cultural, legislativ de dorit, în principiu mulți spun că doresc să se întoarcă acasă pentru când războiul se oprește. Trebuie evident să diferențiem între refugiat și componenta ilegală a migrație pe care am văzut-o de a lungul ultimului an, persoane care au venit în Europa fără să știm de unde, unde merg, ce doresc. Cât vor sta în Europa, fără a fii amprentate, fără a se legitima la intrare în UE și asta în fond înseamnă încălcarea statului de drept, este un lucru care nu trebuie să existe în viitor, de aceea este esențială securizarea frontierelor externe ale UE, Grecia nu și-a putut securiza propria frontieră, de aceea în viitor orice stat membru al UE care nu-și poate securiza frontiera trebuie să fie ajutat de alte state ale UE și trebuie să fie obligat să accepte ajutorul dacă nu-și poate securiza propria frontieră, căci o frontieră nesigură într-un singur stat al UE este un risc pentru toatele state membre ale UE.

Refugiat nu este egal cu un terorist, dar evident sunt persoane de origine musulmană ce au fot radicalizate de către organizații teroriste și cu toată simpatia pentru cei pe care trebuie să-i ajutăm, persoanele venite în Europa trebuie monitorizate corespunzător, trebuie să ne asigurăm că riscul pentru securitatea cetățenilor de aici este zero. Avem nevoie de o mai bună cooperare a structurilor de securitate, a serviciilor secrete, după cum știm a poliției și a armatei împreună evident cu o mai bună securizare a frontierei externe.

Să vedem că acordul cu Turcia, oricât ne este de antipatic Erdogan și nu am încredere în el, vedem că acest acord în momentul de față funcționează, în sensul în care în această vară, în loc de 10000 de refugiați câși au venit pe ruta Turcia-Grecia-spre UE, zece mii de refugiați medie pe zi de vară, vedem că acest acord funcționează împreună cu încheierea rutei prin Balcanii de Vest. Trebuie să spunem că nu doar acordul cu Turcia este cauza reducerii fluxului de refugiați din Turcia prin Grecia ci și faptul că ruta prin Balcanii de Vest este închisă și refugiații știu că dacă trec din Turcia în Grecia nu au unde ajunge, și-n Grecia condițiile nu sunt mai bune decât în Turcia. Deci deși nu avem în comun cu Erdogan, acest acord cu el a contribuit la reducerea fluxului de refugiați.

Vedem prin Africa că fluxul de refugiați dinspre Africa spre Italia nu a fost mai mic anul acesta față de anul trecut, tocmai fiindcă de cealaltă parte a Mării Mediterane, centrul mării Mediterane, nu avem cu cine să discutăm și cu cine să facem asemenea acorduri, coastele Libiei sunt controlate de organizații teroriste aparținând statului islamic, deci o frontieră este mult mai ușor de protejat, dacă participă actorii de pe ambele părți ale frontierei și în special cea a unei frontiere maritime. Coastele Greciei nu puteau fii apărate, mulți km de coastă pe multe insule, fără participarea Turciei, adică fără ca Turcia înainte ca o barcă să plece, adică fără ca turcii să împiedice plecarea bărcilor de pe tărâmul turcesc și să informeze partea greacă înainte. Deci de același lucru am avea nevoie și în Marea Mediterană, pentru a reduce fluxul prin Italia. Acest lucru nu se întâmplă pentru că nu avem parteneri deocamdată în statele din nordul Africii, din sudul mării Mediterane, în și-n Libia. Deci teza mea este că termerile majore pe care Europa va trebui să le livreze în următorii 2-3 ani până la alegerile europarlamentare din 2019 sunt securitatea și locurile de muncă. Asta vor aștepta oamenii și dacă oamenii nu vor simți că Europa contribuie la îmbunătățirea securității lor, dacă oamenii nu vor simți că Europa e capabilă să genereze creșterea economică, atunci evident populiștii vor avea câștig de cauză. Prin măsurile de creșterea economiei, evident după cum am spus și ieri, locurile de muncă sunt generate de sectorul privat, deci datoria Europei va fii să pună la dispoziția sectorului privat un cadru în care acesta să se poată dezvolta, un cadru competitiv, de aceea sumele limitate pe care le avem la dispoziție trebuie investite în inovare, cercetare, infrastructură, pentru a face economia UE mai atractivă pentru investitori.

Siegfried Mureşan despre relaţia energetică UE-Rusia şi despre integrarea europeană a Serbiei

Dependenţa energetică a UE de Rusia nu s-a diminuat, chiar dacă vorbim de nevoia de a o reduce de 15 ani. Dacă ne uităm la harta gazoductelor ce leagă UE de Federația Rusă, o să vedem că noi nu ne-am redus dependența energetică față de ei, dar e drept că ei încearcă să-și reducă dependența energetică de noi ca și consumatori finali. Pentru că noi suntem dependenți de ei ca furnizori, dar și ei sunt dependenți de noi ca și consumatori, încearcă să exporte mai mult spre relația centrală spre relația de sud-est prin terminale de gaz lichefiat, ci și noi ce trebuie să facem, în primul rând este să rămânem uniți căci uniți noi ca consumatori finali, evident avem o putere de negociere mult mai mare în relația cu Federația Rusă decât o avem fiecare ca și mic consumator. Noi ca și consumatori finali dacă ne reducem consumul de gaz venit dinspre Federația Rusă evident acest lucru are un impact negativ major asupra lor, asupra exporturilor de gaze implicit asupra veniturilor lor la bugetul de stat și asupra capacității lor de a plăti salarii și pensii. Dacă un singur stat fie că se numește România sau chiar un stat mai mare își reduce consumul influența asupra probabil impactul negativ asupra lor va fi mult mai mic, dar suntem preocupați de asta, încercăm să avem o politică energetică împreună trebuie ajutăm mai ales statele care sunt puternic dependente de Federația Rusă să-şi reducă dependența.

Statul care a fost până de curând 100% dependent de gazul Federației Ruse se numește Republica Moldovă. UE a plătit construirea gazoductului Iași-Ungheni care este pus în funcțiune, dar gazoduct care nu rezolvă problema de dependență energetică trebuie extins spre Chișinău. UE a fost dispusă să mai aloce 15 milioane de euro pentru studiul de fezabilitate, pentru construirea acelui gazoduct, deci trebuie să ajute mai ales statele din vecinătatea estică să-ți reducă dependența energetică

Legat de Serbia, statele membre ale UE nu vor repeta ceea ce s-a întâmplat de exemplu cu Cipru. Când Cipru a aderat la UE să accepte în rândurile sale un stat ale cărui granițe, relații interstatale cu alte state din regiune să fie neclare de aceea clarificarea relației dintre Serbia și Kosovo va trebui să se facă înaintea momentului în care Serbia să adere la UE, asta neînsemnând că Serbia nu poate negocia în momentul de față capitolul privind aderarea la UE, dar relația dintre Serbia și Kosovo va trebui clarificată înaintea momentului aderării la UE.