A trecut un an şi mulți spun că nu s-a schimbat nimic, dar eu nu pot fi de acord cu asta.

Mie îmi place să compar societatea cu un ceas mecanic şi, la cum îmi pare din perspectiva mea, aş zice că s-au pus în mişcare anumite rotițe care erau de mult ruginite şi chiar au fost şi vor fi adăugate altele noi. Cert este că societatea se schimbă, indiferent că vrem sau nu, iar tot ce putem noi influența sunt cursul şi ritmul. Oricine se pune în calea acestui fenomen va fi ca şi cum ar fi construit un baraj de lemn în fața Amazonului. În cele din urmă, va fi măturat de imensul debit de apă care se strânge în spatele barajului.

Știu că mulți oameni nu vor ca schimbarea asta să fie tărăgănată. Asta este cert. Și înțeleg, nu mai au răbdare, timpul nu mai are răbdare. Doar că schimbarea aceasta nu este un sprint, ci un maraton în care cei care se înhamă la povara asta vor primi lovituri de peste tot. Și chiar dacă rezistă la ele, nu e sigur că vor și reuși să schimbe ceva. Însă e datoria lor morală să dea tot ce au mai bun.

E DATORIA NOASTRĂ.

Dar nu din răzbunare față de cei care au făcut posibilă scurtarea zilelor celor 64, nu din răzbunare față de cei care, prin iresponsabilitatea lor, omoară în chinuri noile generații. Nu, trebuie pentru că așa e just, așa e corect. Și pentru că este interesul fiecăruia dintre noi. Altă motivație mai bună eu nu știu.

coperta

Sursa foto: jurnalistii.ro

 

Tags: , , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu