Fondurile europene reprezintă una dintre cele mai importante surse de capital pentru dezvoltarea României, de aceea este esenţial ca ele să fie absorbite într-o proporţie cât mai ridicată, iar autorităţile române sunt supuse unei presiuni constante pentru a asigura condiţiile pentru o absorbţie cât mai mare.

La fel de important este însă ca fondurile europene să nu fie fraudate. Departamentul pentru luptă antifraudă (DLAF) este instituţia care se ocupă de acest domeniu. Şeful DLAF, Marius Cătălin Vartic, prezintă într-un interviu pentru Europunkt, acordat lui Vladimir Adrian Costea, care sunt principalele acţiuni ale DLAF şi ce s-ar mai putea face suplimentar pentru ca fraudarea să reprezinte un impediment tot mai redus în utilizarea judicioasă a fondurilor europene pentru dezvoltarea economiei româneşti.

vartic

Vladimir Adrian Costea: Care sunt prevederile legale potrivit cărora DLAF îşi exercită activitatea privind combaterea fraudei?

Marius Cătălin Vartic: Situat la cel mai înalt nivel al administraţiei publice centrale, în coordonarea Primului Ministru, DLAF este un serviciu de investigaţii administrative, responsabil cu activităţi de prevenţie şi operaţionale (de control) pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Începând cu anul 2011, Departamentul acţionează pe bază de autonomie funcţională şi decizională, independent de alte autorităţi şi instituţii publice. DLAF este coordonator naţional al luptei antifraudă şi instituţia de contact a OLAF în România. Pentru exercitarea celor două funcţii esenţiale, DLAF beneficiază de o dublă bază legală: una naţională, determinată, în principal, de Legea nr. 61/2011 si H.G. nr. 738/2012, şi una europeană, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11 septembrie 2013) privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului.

DLAF efectuează atât în mod independent, cât și în colaborare cu investigatorii OLAF, controale la faţa locului cu privire la posibile nereguli, fraude sau alte activităţi care aduc atingere intereselor financiare ale UE.

Departamentul are calitatea de organ de constatare, în sensul art. 61 din Codul de procedură penală, în privinţa faptelor care pot constitui infracţiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Rezultatele DLAF, în calitatea sa de Serviciu de Coordonare Antifraudă (AFCOS) în România, sunt notabile și reprezintă un model pentru toate Statele Membre.

La nivel național, DLAF coordonează activitatea instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţiei intereselor financiare ale UE în România în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea fraudei cu fondurilor europene.

La nivel european, DLAF reprezintă România în cadrul comitetelor consultative, grupurilor de lucru şi al reţelelor de comunicare sau schimb de informaţii, în domeniul protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Care sunt etapele pe care DLAF le urmăreşte în vederea monitorizării şi prevenirii fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene?

DLAF este direct responsabil de toate etapele procesului de combatere și luptă împotriva fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene în România, fie că vorbim de prevenire, detectare sau investigare. În calitatea sa de coordonator naţional, DLAF elaborează, în prezent, Strategia naţională de luptă antifraudă. De asemenea, ne ocupăm de pregătirea şi specializarea profesională a personalului implicat în protecţia intereselor financiare ale UE, la nivel național.

DLAF derulează investigații administrative, controale la fața locului, analize sau coordonează acțiuni de control, în vederea identificării neregulilor, fraudelor și a altor activități ilicite, în legătură cu gestionarea, obținerea și utilizarea fondurilor europene și a celor de cofinanțare aferente, precum și a oricăror altor fonduri ce intră în sfera intereselor financiare ale Uniunii Europene, inclusiv a împrumuturilor și garanțiilor acordate de Banca Europeană de Investiții. Sesizările, fie că provin de la persoane fizice sau juridice, fie de la DNA, OLAF, Autoritatea de Audit, Agenția Națională de Integritate, autorităţi de gestionare a fondurilor europene sau mass-media, sunt tratate cu aceeași seriozitate și obiectivitate.

De exemplu, în anul 2015, DLAF a transmis către DNA un număr de 136 note de control, 54 din acestea fiind constituite chiar la solicitarea acestei instituții.

Responsabilitatea rezidă și din faptul că actele de control emise de noi pot constitui mijloace de probă şi stau la baza atât a rechizitoriilor emise de către Parchet, cât şi a documentelor autorităţilor competente prin care se stabilesc prejudiciul şi recuperarea creanţelor bugetare.

Pentru a înțelege și mai bine eficiența și profesionalismul personalului DLAF, mă voi raporta la datele statistice pentru exercițiul financiar 2007 – 2013; cu privire la proiectele verificate de DLAF, instanțele de judecată au emis soluții definitive (pe un eșantion de 35 cauze definitive) de condamnare la închisoare, cu executare, pentru perioade cuprinse între 1 an şi 3 ani (31 pedepse), între 2 ani şi 8 ani (9 pedepse). Au fost aplicate și 6 pedepse la închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe perioade cuprinse între 1 an şi 3 ani. În aceste cauze, instanţele au dispus şi pedepse complementare, respectiv interzicerea unor drepturi, pe o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani, după executarea pedepsei principale, și au fost aplicate și amenzi penale cuprinse între 15.000 și 500.000 lei şi interzicerea unor drepturi. În urma hotărârilor de condamnare, într-un număr de 13 cauze, a fost dispusă și măsura anulării parţiale sau totale a înscrisurilor folosite la săvârşirea infracţiunilor, iar, într-un număr de 5 cauze, a fost dispusă măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor. Mai mult, într-un număr de 17 cauze, instanţa a dispus recuperarea prejudiciului cauzat de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor respective, prejudiciu ce fusese acoperit de către aceștia până la data soluţionării definitive a cauzei. De remarcat este faptul că doar într-un număr de 2 cauze instanța a dispus, până în prezent, achitarea inculpaţilor.

Ce evoluţie a înregistrat DLAF în ultimii cinci ani în privinţa reducerii fenomenului corupţiei?

DLAF nu poate face statistici cu privire la fenomenul corupției, dar este cert faptul că activitatea Departamentului a contribuit la o absorbție legală și la crearea unei culturi de cheltuire a fondurilor europene și naționale în mod corect și responsabil.

Care sunt principalele dificultăţi întâmpinate de DLAF cu privire la îndeplinirea atribuţiilor?

Dificultăţile întâmpinate sunt la două nivele: unul intern – dat de resursele umane subdimensionate (la sfârşitul anului 2015, schema de personal a DLAF era ocupată doar în proporţie de 60%) şi unul extern – dat de relaţia cu instituţiile implicate în PIF (încărcarea nejustificată dintr-un număr mare de sesizări, suspendarea plăţilor, durata mare de timp pentru emiterea răspunsurilor). Pentru aceasta, SNLAF vine cu soluţii de eficientizare, prin crearea unor reţele de comunicare şi a unor soluţii IT, care să faciliteze schimbul de informaţii.

În ce măsură dificultăţile menţionate anterior sunt determinate de breşe ale cadrului legal?

Cadrul legal antifraudă este unul consistent, dar perfectibil. Concomitent cu orientarea Comisiei Europene, DLAF consideră că o accentuare a zonei de prevenţie a fraudei ar contribui la valorificarea mai bună a cadrului legal. De aceea, viitoarea SNLAF va oferi instrumentele de comunicare necesare pentru schimbul de bune practici, pentru întărirea colaborării între instituţii, pentru identificarea şi diminuarea vulnerabilităţilor sistemului antifraudă.

Aţi întâmpinat dificultăţi în ceea ce priveşte comunicarea şi cooperarea cu instituţiile publice?

DLAF cooperează, în prezent, atât în baza unor protocoale care stabilesc domeniile şi regulile de colaborare, cât şi în afara acestora. Evoluţia cadrului și a relaţiilor instituţionale, precum şi al politicilor publice în domeniu, ne determină să reevaluăm cadrul de comunicare în viitoarea SNLAF, astfel încât dificultăţile întâmpinate (legate in principal de interpretarea legii) să fie înlăturate printr-o comunicare mai strânsă.

Ce schimbări consideraţi necesare pentru a facilita activitatea DLAF cu privire la combaterea şi prevenirea fraudelor?

O luptă coordonată antifraudă este mult mai eficientă decât eforturile instituţionale singulare. Altfel spus, întărirea rolului DLAF de coordonator antifraudă, prin crearea de mijloace specifice (de exemplu, SNLAF) ar duce la rezultate mai consistente şi mai coerente ale României în acest domeniu. O primă schimbare pe care o urmărim este cea cu privire la transparenţa informaţiilor, atât în ceea ce priveşte activitatea DLAF, cât şi în ceea ce priveşte activitatea celorlalte instituţii. Aceasta are un puternic impact preventiv. Astfel, una dintre măsurile SNLAF vizează crearea unei secţiuni distincte pe site-urile instituţiilor, pentru publicarea informaţiilor actualizate cu privire la acţiunile în domeniul protecţiei intereselor financiare ale UE. De asemenea, în gestionarea fondurilor, este necesară formarea adecvată ale personalului, o atitudine responsabilă a managementului de top, o transparenţă mai mare a activităţii de gestionare a fondurilor UE, derularea unor diagnoze de risc antifraudă pentru identificarea şi diminuarea vulnerabilităţilor din sistem.

 

 

 

Tags: , , , , , ,

 

fără comentarii

Fii primul care comentează

Lasă un comentariu